„Șmecherii au început să le taie cu foarfeca”. Cum sunt păcăliți românii care vor să cumpere o ie tradițională

Să ai în garderobă o ie a devenit un vis pentru care multe persoane sunt dispuse să plătească prețul corect. Însă prețul nu mai este un indicator al calității, utilaje din ce în ce mai performante reușind să reproducă iile, produsele fiind vândute ulterior cu sume amețitoare. Artizana Olga Filip, Tezaur Uman Viu, explică ce să urmărești pentru a nu fi păcălit.

De „Sărbătoarea iilor”, toți cei care au cămăși cusute le poartă cu mândrie FOTO: arhiva/A.M.

Ia a câștigat în ultimii ani mult din terenul pierdut de-a lungul deceniilor de comunism și în anii de după, astăzi multe persoane tânjind să aibă una în garderobă. Exploatând această cerere în creștere, cei care realizează produse prin broderie computerizată au ajuns la performanța de a produce copii pe care doar cunoscătorii le pot deosebi de cămășile autentice, cusute manual.

Și dacă pentru iile stilizate, inspirate din portul popular, dar adaptate astfel încât să poată fi ușor integrate în garderoba modernă, bătaia pentru a le vinde drept ii cusute de mână nu este atât de mare, pentru iile tradiționale, comercializate la prețuri care reflectă într-o oarecare măsură efortul și priceperea artizanilor, lupta s-a ascuțit în ultimii ani.

La Cezieni poți vedea și analiza ii autentice FOTO: arhiva/Alina Mitran

„În toată această perioadă în care am fost implicată în promovarea iei am avut ocazia să văd oameni care cât de cât puteau să facă diferența, iar alții care ori nu puteau, ori nu voiau”, spune Olga Filip, artizană din Olt, distinsă cu titlul de Tezaur Uman Viu pentru păstrarea meșteșugului cusăturilor tradiționale. Oamenii pot fi destul de ușor păcăliți, spune Olga Filip, pentru că s-a ajuns la performanțe din ce în ce mai înalte. „Cine n-a văzut în viața lui o ie lucrată la mână nu știu dacă poate să facă diferență”, spune Olga Filip.

Ce să urmărești

În cazul copiilor „Made în China” lucrurile sunt mult mai simple. Pânza de obicei nu este exclusiv din bumbac, in, cânepă sau borangic, fiind perfect netedă, fără imperfecțiunile specifice țesăturii la război. Îmbinarea pieselor este adesea grosolană, comparativ cu „cheițele” realizate de mână, folosite la ia tradițională. Dacă vei găsi o „ie autentică” în cazul căreia crețurile din jurul gâtului și de la mâneci sunt realizate prin elastice introduse în tiv trebuie să știi că este o copie chiar ieftină. Alte detalii țin de dispunerea cusăturilor pe mânecă. La ia tradițională vei regăsi altița (modelul lat de pe umăr), încrețul (fâșia de obicei galbenă sau albă de sub) și râurile (grupul de dungi brodate care coboară spre mână).

Industria s-a perfecționat însă, iar astăzi mașinile de brodat fac o treabă din ce în ce mai bună, uneori fiind cu adevărat greu de deosebit, pentru necunoscători, o cămașă cusută manual de una brodată la mașină.

Modul cum este realizat tivul iei poate fi un indicator. „I-am prezentat unei doamne un tiv cusut la mână, cu găurele, și un tiv realizat la mașină, care se cunoștea (n. red. – că este cusut mecanic). Și am întrebat dacă observă diferențe. Mi-a spus că unul are găurele și unul nu. Am continuat: chiar nu știți de ce aici sunt găurele și dincolo nu? Păi, nu! Și i-am spus: doamnă, tivul cu găurele s-a lucrat într-o săptămână, cel care nu are găurele s-a lucrat în mai puțin de o oră. Nu știu dacă nu a vrut să recunoască sau nu a putut să facă diferența între cele două. Mașinile care au venit acum din toate părțile lumii copiază aproape perfect”, a precizat Olga Filip.

Cu toate acestea, există detalii care dau de gol impostura dacă astfel de cămăși sunt puse la vânzare drept ii autentice. „Mașina nu lucrează pe fir, mașina nu numără. Mașina lucrează pe centimetru, pe milimetru, pe ce lucrează ea, dar nu lucrează pe fir. La mână nu are cum să fie un punct de cusătură mai mare decât celălalt. Sunt numărate fir cu fir, iar cele lucrate la mașină sunt pe unități de măsură, pe milimetru, pe centimetru, pe ce parametri au aceste mașini industriale. Vă dau exemplu un punct de cusătură: musca. Nu există la mașină una ca cealaltă, e luată pe trei fire și cealaltă pe două, ca să iasă același punct de cusătură pe centimetru, pe când la mână nu există muscă să fie luată una pe trei fire, una pe patru, să completezi, să umpli, să... Doar dacă femeia care o lucrează nu îi dă atenție”, a percizat meșterul popular.

Detaliile de pe dosul unei ii cusute de Olga Filip FOTO: arhiva/Alina Mitran

În ciuda acestor aspecte care pot fi verifiicate și care sunt indicator de autenticitate, „ia tradițională lucrată de mâna omului nu este perfectă, există imperfecțiuni”, mai semnalează Olga Filip, în timp ce cămășile lucrate de mașină arată fără eroare. „Industria a ajuns la perfecțiune. Și eu greșesc, doar că am grijă ca aceste greșeli să nu se observe. Am desfăcut poate rânduri sau râuri în șir să nu se vadă imperfecțiunea”, a mai spus meșterul popular.

„Au ajuns lucrurile acestea industriale într-un punct în care ne șterg lucrurile tradiționale”

Un alt indiciu de urmărit este cum arată ia lucrată pe dosul materialului. Dacă o întorci, la o ie autentică trebuie să observi noduri vizibile și fire capăt, pentru că mașina nu taie și nu face noduri. Dacă dosul este perfect neted sau acoperit de un strat de protecție alb, broderia este făcută la mașină.

„Dar stați să vedeți dumneavoastră că acum, cu mașinile astea speciale, ce au început șmecherii să facă? Trecerile le taie cu foarfeca și lasă niște lațe pe spate. Unde au putut să facă nod, au făcut, unde nu, a rămas să se vadă fire. Am văzut cu ochii mei, nu vă spun din auzite. (...) În ziua de astăzi te înșală și cu mașină specială și, nevăzând tradiționalul, tot doritorul care nu cunoaște nu poate să facă diferența. Au ajuns lucrurile acestea industriale într-un punct în care ne șterg lucrurile tradiționale”, a mai spus Olga Filip.

„Până și la mama aveam mașină de cusut, dar cămașa se încheia la mână”

În localitatea Cezieni din județul Olt există o adevărată „industrie” a coaserii iei. Aici funcționează o clasă de cusături tradiționale, meșterul Olga Filip fiind cea care la predă învățăceilor meșteșugul. Ceea ce a ținut însă în picioare această îndeletnicire este pe de o parte dedicarea artizanei, iar pe de alta sărbătoarea care se organizează an de an și care pune în valoare atât zestrea fiecărei familii din Cezieni, cât și măiestria femeilor care ajung la performanțe impresionante, cosând și peste 10 cămăși tradiționale pe an.

Cele mai multe lucrează pentru membrii familiei și pentru prieteni, însă meșteșugul s-a dezvoltat în timp și ca o sursă importantă de venit pentru anumite familii.

Pentru „Sărbătoarea iilor”, de filtrul meșterului Olga Filip nu trec iile care se abat de la tradițional, cel mult pot fi luate în calcul pentru secțiunea „ii de stradă”.

„Anul acesta avem ii foarte frumoase, cusute tradițional. Ce înseamnă tradițional? Să ținem cont în primul rând de croi, că Cezieni are un croi specific zonei Romanațiului, să ținem cont de culorile care ne sunt specifice, de punctele de cusătură, de mult mai multe lucruri. Și de asamblarea produsului, că mulți se bazau că le încheie repede la mașină. Și le-am spus - vă bateți joc de toată munca voastră de luni de zile încheind la mașină. Eu știu că bătrânii noștri nu făceau așa. Până și la mama aveam mașină de cusut, dar cămașa - noi îi spuneam ciupag în graiul Romanațiului, îi spunem și astăzi - se încheia la mână. Iar poala, fusta de astăzi, se încheia la ciupag. Astăzi avem ciupagul, adică ia, fără poală, fără partea de jos”, a mai explicat Olga Filip.

Olga Filip, analizând ii cusute pentru „Sărbătoarea iilor” FOTO: arhiva/Alina Mitran

O cămașă cusută manual după toate rigorile costă de la 1.000 lei în sus, pentru că implică o muncă ce se poate întinde pe luni de zile. Chiar și la acest preț, munca și priceperea celor care le lucrează nu este bine plătită. În ani, sărbătoarea a dus în schimb în lume vestea că aici poți găsi fie ia tradițională pe care ți-o doreai de multă vreme, fie persoana potrivită să îți coasă una, pentru că femeile din Cezieni și asta fac, lucrează și după modelele cerute.

Și chiar dacă nu urmărești nici să cumperi, nici să comanzi o ie după un model vechi din familie, o vizită la Cezieni, de „Sărbătoarea iilor”, care se organizează în ultima duminică din luna iunie (în acest an va avea loc duminică, 28 iunie), este ocazia ideală de a vedea obiecte unice cusute de mână, vechi de zeci, poate chiar și peste 100 de ani, dar și din cele realizate relativ recent, pentru că în centrul sărbătorii sunt expoziția de obiecte cusute și țesute, expuse pe gardurilor localnicilor, și expoziția de la căminul cultural, de cămăși cusute în ultimul an și purtate de fiii și fiicele Cezieniului. Iile și cămășile cusute de la o ediție la alta sunt și premiate de organizatorii sărbătorii, între femeile care nu doar că nu s-au lăsat de meșteșug, dar chiar s-au perfecționat în timp fiind o adevărată întrecere pentru titlul de cea mai frumoasă ie.