Solar Orbiter - Călătorie către sursele turbulenţelor Soarelui

Solar Orbiter - Călătorie către sursele turbulenţelor Soarelui

Sonda Solar Orbiter urmează să fie lansată într-o misiune de explorare a Soarelui - care nu ne trimite doar căldura şi lumina sa, ci emite şi fluxuri încărcate cu particule, potenţial dăunătoare pentru telecomunicaţii - pentru o mai bună înţelegere a turbulenţelor şi îmbunătăţirea metodelor de protecţie, relatează vineri AFP.

Sonda Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) va fi lansată duminică seara de la Cape Canaveral din Florida, în colaborare cu agenţia spaţială americană NASA. La bordul său se vor afla zece instrumente ştiinţifice cu o greutate de 209 kilograme.

După trecerea de orbita lui Venus şi apoi de cea a lui Mercur, satelitul, a cărui viteză maximă va atinge 245.000 km/h, se va apropia la 42 de milioane de kilometri de Soare, mai puţin de o treime din distanţa dintre Soare şi Pământ.

Prin această traiectorie, Solar Orbiter ''va avea capacitatea de a privi Soarele în mod direct'', a explicat pentru AFP Matthieu Berthomier, cercetător al Centrului Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Franţa (CNRS) la laboratorul de fizica plasmei de la Facultatea Politehnică.

Noile date colectate vor completa informaţiile obţinute de sonda Parker a NASA, lansată în 2018, care s-a apropiat mult mai mult de suprafaţa corpului ceresc (7-8 milioane km), dar care nu a beneficiat de tehnologia necesară pentru observare directă, căldura fiind mult prea intensă.

Datorită celor şase instrumente imagistice (teledetecţie) cu care va fi dotată, sonda europeană va putea capta imagini ale Soarelui de la o distanţă inedită şi va prezenta, în premieră, polii Soarelui. În prezent nu se cunosc decât regiunile ecuatoriale ale Soarelui.

Alte patru instrumente de măsurare ''in situ'' vor servi cercetării mediului din jurul Soarelui.

Obiectivul principal al misiunii este ''înţelegerea modului în care Soarele creează şi controlează heliosfera'', bula de materie care înconjoară întregul sistem solar, a rezumat Anne Pacros, responsabilă din cadrul misiunii ESA.

Această bulă este scăldată într-un flux permanent de particule, numite vânturi solare. Acestea ''pot fi lente sau rapide şi deocamdată nu se cunoaşte de unde provine această variabilitate. Este acelaşi vânt care variază continuu de la o regiune solară la alta, în mod continuu, sau există surse diferite de vânt? Este unul dintre misterele pe care sperăm să le rezolvăm'', a spus Miho Janvier de la Institutul de Astrofizică Spaţială, implicat în două dintre instrumentele misiunii.

Uneori, vânturile sunt tulburate de furtuni, provocate de erupţii care ejectează un nor de câmp magnetic şi particule încărcate care se propagă în spaţiu. Aceste furtuni sunt greu de prevăzut. Cu toate acestea, ele au un impact direct asupra planetei noastre - atunci când lovesc magnetosfera Pământului, provoacă aurore boreale frumoase şi inofensive, însă se pot dovedi mai periculoase de atât. ''Ne perturbă mediul electromagnetic. Este ceea ce numim meteorologie spaţială, care ne poate afecta viaţa de zi cu zi'', a explicat Matthieu Berthomier.

Cea mai importantă furtună solară cunoscută omenirii, numită ''Evenimentul Carrington'', a avut loc în 1859. Reţeaua de telegrafie din Statele Unite a fost distrusă, agenţii au suferit electroşocuri, hârtiile au ars în staţii, iar luminile boreale au fost vizibile la latitudini fără precedent (până în America Centrală), aminteşte AFP.

În 1989, în Quebec, modificarea câmpului magnetic al Pământului a creat un curent electric la scară foarte mare, care, prin efect de domino, a perturbat circuitele electrice provocând o pană uriaşă de curent.

De asemenea, erupţiile solare pot perturba radarele (ca în 2015, pe cerul scandinav) şi frecvenţele radio şi pot avaria sateliţii spaţiali.

Astfel de evenimente sunt însă destul de rare. Însă ''societatea noastră depinde din ce în ce mai mult de spaţiu, este mai dependentă de activitatea Soarelui cu cât ne îndepărtăm mai mult de Pământ şi cu cât mai puţin suntem protejaţi de magnetosferă'', a subliniat Etienne Pariat, cercetător CNRS la Observatorul din Paris.

"Imaginaţi-vă jumătate din sateliţii orbitali distruşi; ar fi o catastrofă pentru umanitate!", a atras atenţia Matthieu Berthomier. De aici, nevoia tot mai mare de prognoze meteorologice.

Prin observarea regiunilor solare asociate în mod direct cu sursele vânturilor, măsurătorile Solar Orbiter ''vor permite elaborarea modelelor pentru rafinarea prognozelor'', speră Anne Pacros.

''O furtună solară ne poate lovi într-o zi sau două. Atunci am avea timp să ne protejăm prin întreruperea sistemelor electrice ale sateliţilor'', a spus Matthieu Berthomier.

Misiunea condusă de ESA, cu un cost total de 1,5 miliarde de euro, este programată pentru lansare cu o rachetă Atlas V 411 de la Centrul Spaţial Kennedy din Florida duminică la ora locală 23:00. Călătoria sa va dura doi ani, iar misiunea ştiinţifică între 5 şi 9 ani.AGERPRES

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 Așa o fi?

2 De citit!

3 Așa arată o gură care tocmai a primit o sinecură...

4 Huo, nenorociților! / Îți vine să vomiți de scârbă când citești așa ceva!

5 Așa o fi?