SPORTIVI DE LEGENDĂ: Iosif Sârbu, primul campion olimpic român
Iosif Sârbu s-a născut la 21 septembrie 1925 la Şibot, judeţul Hunedoara, astăzi localitatea aflându-se în judeţul Alba-Iulia.
A început să practice tirul sub îndrumarea tatălui său Dănilă Sârbu, armurier la poligonul de tir al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică, potrivit https://www.cosr.ro/. A câştigat Cupa Bucureştiului, la 14 ani, la arma sport, cinci focuri, poziţia culcat.
În 1946 a câştigat titlul naţional de tir la arma liberă poziţia în picioare. Legitimat la Clubul Sportiv al Armatei Steaua, a reuşit să strângă peste 50 de titluri de campion naţional, fiind deţinătorul a numeroase recorduri naţionale.
În 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki ţintea punctajul maxim, respectiv 400 de puncte, realizat la nivel mondial de sportivul american Jackson, potrivit volumului ''Campionii Secolului XX'' (Editura Fundaţia Rompres, Bucureşti, 2000). Poligonul Malmi găzduia întrecerea olimpică la tir, poziţia culcat. Nume sonore ale disciplinei olimpice se reuneau la start pentru adjudecarea medaliei olimpice, printre acestea finlandezul Mantari şi rusul Boris Andreev. Mult mai târziu avea să declare pe marginea momentului olimpiadei de la Helsinki: ''Mi-am spus, în gând, să le arăt cine suntem că nu prea auziseră de noi''. A reuşit 33 de focuri în centrul ţintei, spre deosebire de 28 ale rusului Boris Andreev. A reuşit cele 400 de puncte atât de mult ţintite. Pentru prima dată, imnul naţional al României se auzea la o ediţie a Jocurilor Olimpice. La 27 de ani, Iosif Sârbu aducea primul aur olimpic obţinut de un sportiv român. Reuşita lui Iosif Sârbu a umplut de bucurie pe tatăl său, care-i fusese primul antrenor din carieră, punându-i arma de tir în mâini.
