La un an de la inaugurare, Transapuseana, șoseaua care traversează una dintre cele mai spectaculoase zone din Munții Apuseni, a câștigat aprecierea multor români. Unii spun că este chiar mai atrăgătoare decât celebrele Transalpina și Transfăgărășan.

Deși este mai puțin faimoasă decât Transalpina sau Transfăgărășan, Transapuseana (Drumul Județean 107I din județul Alba) a devenit, în mai puțin de un an de la inaugurare, una dintre cele mai apreciate șosele montane din România.

Peste 70 de milioane de euro au fost investite, în ultimii ani, de autoritățile din Alba, cu fonduri europene, pentru transformarea unui drum local de munte – cu porțiuni neasfaltate – într-o șosea modernă de aproape 80 de kilometri, care traversează una dintre cele mai spectaculoase zone din țară: Munții Apuseni.

Construită cu fonduri europene

Noua șosea de munte, construită în aproximativ cinci ani, i-a încântat pe turiști și și-a câștigat treptat un loc aparte în preferințele multor pasionați de călătorii.

„Am parcurs cu bicicleta acest traseu. Am străbătut România atât pe bicicletă, cât și prin alergări montane și drumeții. Pentru mine, TransApuseni este Top 1 în România ca traseu. Autentic românesc. Este, după părerea mea, cea mai frumoasă zonă din România în privința traseelor. Am rămas efectiv fără cuvinte pe tot parcursul ei. Doar contemplam tot ceea ce trăiam, simțind cu toată ființa noastră frumusețea locului”, a relatat o tânără care a străbătut Transapuseana pe bicicleta.

Alți români s-au plâns că șoseaua montană este îngustă pe anumite porțiuni, astfel că le-a fost dificil să o parcurgă cu mașinile.

Transapuseana a reprezentat, potrivit Consiliului Județean Alba, cea mai mare investiție făcută vreodată într-un drum județean din România. Peste 200 de oameni au muncit pe șantierul DJ 107I, care străbate localitățile Aiud (DN1), Aiudul de Sus, Rîmeț, Brădești, Geogel, Măcărești, Bîrlești Cătun, Cojocani, Valea Bărnii, Bîrlești, Mogoș, Valea Albă, Ciuculești, Bucium, Izbita, Coleșeni, Bucium Sat și Cerbu (unde se intersectează cu DN 74).

„Lucrările din cadrul acestui proiect au vizat reabilitarea părții carosabile prin realizarea unei fundații din balast și piatră spartă, la care s-au adăugat două straturi de mixturi asfaltice – în total 80 km (120.000 tone) –, precum și lucrări speciale, precum turnarea a 56.600 metri cubi de beton în ziduri de sprijin, construirea a 15 poduri și podețe noi, montarea a 93 de separatoare de hidrocarburi, amenajarea și montarea de rigole pentru scurgerea apelor pe o lungime de 57 km și instalarea de parapeți metalici pe mai mult de 50 de kilometri”, preciza un comunicat al CJ Alba.

De ce este Transapuseana specială

Traseul Transapuseanei începe din Aiud, urcând treptat până la peste 1.100 de metri altitudine, unde plaiurile Apusenilor sunt împodobite cu sate răsfirate în locuri greu accesibile, cu gospodării arhaice, aflate la mari distanțe unele de altele.

După ce străbate așezările moților și trece pe lângă rezervații naturale precum Detunatele sau Cheile Râmețului, drumul coboară spre comuna Bucium, un loc istoric al Apusenilor, faimos datorită povestirilor lui Ion Agârbiceanu, aflat în apropierea orașelor Abrud și Câmpeni.

Spre deosebire de Transalpina și Transfăgărășan, care traversează zone alpine sălbatice, șoseaua din Apuseni este animată de satele de munte, astăzi mai puțin populate decât în trecut, dar păstrându-și, în mare parte, aspectul patriarhal. Locuirea în ținuturile înalte rămâne un element distinctiv al acestei regiuni.

„Fără a atinge înălțimile semețe care dau frumusețea Munților Făgăraș, Piatra Craiului sau Rodnei, Munții Apuseni dezvăluie turiștilor frumuseți nebănuite, de cu totul altă natură. Nicăieri, în ceilalți munți, nu găsești o îmbinare mai armonioasă între linia domoală a plaiurilor și verticalitatea rupturilor, nicăieri nu găsești o asemenea concentrare de fenomene naturale și monumente ale naturii, nicăieri omul nu și-a legat atât de organic viața de munte, încadrându-se în peisajul natural“, arătau autorii ghidului turistic Munții Apuseni, în anii ’80.

Cabanele A-frame, noile case ale moților

Pe dealurile traversate de Transapuseana, călătorii pot vedea numeroase gospodării tradiționale specifice satelor din Țara Moților, dar și cabane moderne de tip „A-frame”, care se integrează armonios în peisaj. Casele triunghiulare, cu design contemporan, sunt inspirate de arhitectura tradițională a locuințelor de munte, cu acoperișuri înalte și ascuțite, gândite să înfrunte furtunile și viscolele.

Elementul comun al acestor construcții este acoperișul țuguiat, specific caselor vechi din Apuseni, pe care moții – renumiți pentru măiestria lor în prelucrarea lemnului – îl ridicau în primul rând pentru funcționalitate. Diferența constă în modul de execuție: la casele tradiționale de munte, acoperișul este construit separat de pereți, în timp ce la cabanele „A-frame” acesta formează și pereții locuinței.

„Punctul de pornire în construirea locuinței moțului l-au constituit casele arhaice ridicate pe fânețele îndepărtate de sat, în munte, locuite doar pe perioada cositului și a iernării animalelor. Erau locuințe mici, cu o singură încăpere, construite din bârne, cu o singură fereastră foarte mică. Acoperișul, din lemn, era foarte abrupt, pentru a nu permite acumularea zăpezii în perioada rece. Aceste case, locuite sezonier la început, se numeau case de mutătură”, arătau prof. Adela Pleșa și prof. Simona Boncuțiu, în studiul Casele tradiționale din Țara Moților. Funcțiile și impactul lor asupra turismului.

Casele moților erau ridicate, în trecut, din lemn de fag și, mai târziu, de brad, cu bârne fasonate. Aveau acoperișuri înalte și ascuțite, disproporționate în raport cu restul construcției, care semănau cu o căciulă uriașă de paie ori de șindrilă ce proteja căminul familiei de capriciile vremii. Colibele pentru animale aveau și ele forme arhaice asemănătoare, iar unele pot fi văzute și astăzi pe traseul Transapuseanei.

Monumentele naturii de pe Transapuseana

Un loc aparte, accesibil de pe Transapuseana, îl reprezintă rezervațiile Detunata Goală și Detunata Flocoasă, aflate pe raza comunei Bucium.

Coloanele de bazalt ale Detunatei Goale se ridică la o altitudine de circa 1.200 de metri, oferind priveliști spectaculoase asupra Munților Metaliferi, Munților Vulcan și Roșiei Montane. Cele două piscuri au inspirat, de-a lungul timpului, numeroase legende locale.

„Detunata este un pisc de piatră de bazalt, compus din prisme mari, ce stau oblu din jos, oblu din sus, ca niște arbori uriași, unul lângă altul, în Munții Abrudului, spre miază-noapte răsărit de la Bucium-Șasa. Apare ca o casă mare, uriașă, în mijlocul unui islaz, înaltă de vreo 200 de coți și cu o periferie de vreo mie de coți. Azi pare că ar fi avut cândva o formă circulară și că partea dinspre apus a căzut. În Europa, doar despre Scoția se spune că ar avea asemenea locuri. De la Detunata spre vest este Țara Moților. Locuitorii de la poalele Detunatei sunt toți români metalurgi (băieși), oameni frumoși, ospitalieri, isteți. Portul lor este unul dintre cele mai frumoase porturi țărănești”, scria publicistul Ion Pop Reteganul, fost dascăl la Bucium-Șasa, în volumul Munți, animale și pământ.

Cheile Râmețului se numără, de asemenea, printre atracțiile turistice de pe traseul Transapuseanei. În apropiere, călătorii pot vizita Mănăstirea Râmeț, întemeiată la începutul secolului al XIII-lea, unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale din Transilvania.