Transfăgărășanul nu este doar o șosea montană spectaculoasă, ci o experiență totală – care îți taie respirația, dar care, în același timp, îți lasă și un gust amar. Un drum care te poartă prin inima Carpaților, unde natura își dezvăluie frumusețea sălbatică, dar și un loc care reflectă, poate mai brutal decât oriunde altundeva, realitățile turismului românesc: tarabe improvizate, gunoaie aruncate la întâmplare, kitsch-uri care sufocă peisajul și urși transformați în vedete pentru selfie-uri.

Florin Stoican, consilier onorific al ministrului Mediului și specialist în conservarea naturii, trage un semnal de alarmă: ceea ce ar trebui să fie una dintre perlele Europei devine adesea un exemplu al lipsei de viziune și nepăsării instituționale. Iar Transfăgărășanul ajunge să fie o oglindă a României – cu tot ce avem mai frumos și cu tot ce avem mai dezordonat, un spectacol între splendoare și haos.

În rândurile care urmează vei afla cum frumusețea neîmblânzită a munților este pusă în umbră de dezordinea umană, cum proiecte de milioane rămân nefinalizate, iar autoritățile asistă pasive la un spectacol absurd în care turiștii și urșii împart același teritoriu.

Splendoarea naturală a Transfăgărășanului: serpentine, lacuri și cascade spectaculoase

Cei care parcurg Transfăgărășanul sunt cuceriți de la primele serpentine, fascinați de frumusețea lui unică. Șoseaua se încolăcește spectaculos printre pereți abrupți de stâncă, dezvăluind la fiecare cotitură noi perspective amețitoare. Lacurile glaciare, precum Bâlea, își etalează apele cristaline, iar cascadele prăvălite cu forță completează tabloul grandios. Este partea de poveste a drumului, acea imagine de carte poștală care îl face să fie comparat adesea cu cele mai frumoase șosele montane din lume.

„Transfăgărășanul arată oricui îl parcurge două lucruri: de ce suntem noi românii în stare ca dezvoltare turistică și de ce suntem noi românii în stare ca turiști. Aici poți vedea «cotețării» incredibile la Bâlea Lac, dar și la Bâlea Cascadă, Cascada Capra, Vidraru și în alte locuri; tarabele, rulotele și cotețele cu pretenții de construcții sunt făcute și puse atât de bine încât aproape nu mai poți vedea lacul, cascadele, peisajul”, recunoaște Stoican într-una dintre postările recente pe contul său de socializare.

Haosul de pe Transfăgărășan: tarabe improvizate, gunoaie și kitsch-uri turistice

Dar această imagine idilică este umbrită rapid de realitatea din teren. Pe marginea drumului, tarabele improvizate se înșiră cu o insistență sufocantă, transformând zonele cele mai pitorești în bâlciuri. Gunoaiele aruncate la întâmplare, suvenirurile kitsch – de la magneți cu Ceaușescu și Dracula până la farfurii de prost gust – concurează cu peisajul natural. Frumusețea locului este, adesea, îngropată sub un strat gros de plastic și improvizații (VEZI GALERIA FOTO).

Gastronomia pe Transfăgărășan: tradițional autentic sau mâncare insalubră?

În teorie, turiștii se pot bucura de preparate tradiționale. În practică, imaginea este mult mai puțin atrăgătoare. Grătarele fumegă lângă tarabe insalubre, cârnații, slănina și brânzeturile așa-zis „autentice” sunt expuse în plin soare, fără garanții privind proveniența sau igiena. Porumbul fiert și kurtos kolacs-ul sunt omniprezente, dar rareori oferă siguranța unei mese sănătoase. Astfel, gastronomia locală, în loc să fie un punct forte al experienței turistice, devine încă un motiv de nemulțumire.

Astfel, unele dintre cele mai frumoase locuri din România – Bâlea Lac, Bâlea Cascadă, Cascada Capra sau Lacul Vidraru – sunt transformate în târguri ambulante dezordonate.

Problema parcărilor și a locurilor de popas pe Transfăgărășan

Nici infrastructura nu este la înălțimea peisajului. Parcările sunt insuficiente, lipsite de dotări și, în multe cazuri, sufocate de gunoaie. Chiar și acolo unde există amenajări, condițiile lasă de dorit. Pentru un loc privilegiat la Bâlea Lac, turiștii trebuie să scoată din buzunar 30 de lei, dar contravaloarea nu se regăsește în servicii sau facilități reale.

Urșii de pe Transfăgărășan – atracție turistică sau pericol ignorat?

Unul dintre cele mai controversate „spectacole” de pe Transfăgărășan este oferit de urșii care au învățat să cerșească hrană de la turiști . Pentru unii vizitatori, întâlnirea cu animalele devine prilej de selfie-uri și filmulețe pentru rețelele sociale, care uneori se termină tragic, cum s-a întâmplat în această vară cu un motociclist italian . Alții scapă doar cu mușcături și cu o sperietură zdravănă.

Pentru specialiști și localnici, însă, este o problemă majoră de siguranță. La Vidraru, Florin Stoican a numărat, în ultima duminică din august 2025, zece urși la câțiva zeci de metri de terase și parcări.

Și totuși, autoritățile privesc impasibile: nu închid parcările, nu interzic opririle riscante și nu sancționează pe cei care hrănesc animalele.

Vidraru și Bâlea Lac – zone cheie sufocate de turism dezorganizat

Cele două repere ale Transfăgărășanului, Lacul Vidraru și Bâlea Lac, ar trebui să fie embleme ale turismului montan românesc. În realitate, ele sunt transformate adesea în piețe ambulante și scene de haos.

Urșii se plimbă printre turiști, tarabele își extind teritoriul, iar frumusețea naturală este sufocată de improvizație și dezordine.

În loc de locuri emblematice ne lovim de scene ale haosului turistic.

Proiectul de 10 milioane de euro pentru urșii-problemă: promisiuni și eșecuri

Soluții simple, precum capturarea și relocarea urșilor într-un sanctuar, rămân neimplementate.

De ani buni, milioane de euro au fost alocate pentru gestionarea urșilor-problemă. Un sanctuar special în Brașov, prima inventariere națională pe bază de probe ADN, un laborator genetic și măsuri de prevenție erau incluse în planuri. Rezultatul? Sanctuarul nu a fost finalizat, inventarierea este incompletă, iar datele obținute nu oferă decât o imagine fragmentară. Banii s-au dus, dar soluțiile concrete lipsesc.

Lipsa de date clare despre populația de urși din România

Nimeni nu știe cu exactitate câți urși trăiesc în România și unde se află concentrațiile cele mai mari. În lipsa unor date obiective, discuțiile rămân la nivel de păreri, iar deciziile sunt întârziate sau incoerente. Este un vid de informație care face imposibilă o strategie coerentă.

Exemple de bune practici: cum a reușit Tușnad să gestioneze problema urșilor

Există, totuși, modele care arată că situația poate fi controlată. La Tușnad , o colaborare strânsă între autorități și comunitatea locală a dus la implementarea unor măsuri eficiente de prevenție. Urșii nu mai sunt lăsați să se apropie de turiști, iar containerele securizate și campaniile de informare au redus considerabil incidentele. Din păcate, acest model nu a fost extins și în alte zone ale țării, deși ar fi putut fi replicat la nivel național.

Și în Regiunea Abruzzo din Italia, un sat uitat de lume a reușit să devină destinație turistică de succes cu ajutorul urșilor .

Planul național pentru urși: între strategie și realitate

România are un plan național pentru gestionarea urșilor încă din 2018, dar punerea lui în practică rămâne deficitară. ONG-urile și proiectele finanțate prin programe europene au demonstrat că se pot obține rezultate concrete.

Însă, pe Transfăgărășan , realitatea rămâne aceeași: urșii continuă să rătăcească printre turiști, iar autoritățile par incapabile să aplice măsuri ferme. Și unii și alții coexistă în haos .

Autoritățile pe Transfăgărășan: prezență vizibilă, eficiență invizibilă

Poate cel mai frustrant aspect este că autoritățile sunt adesea prezente, dar complet ineficiente. Relatările turiștilor arată cum echipaje ale Jandarmeriei, Poliției și Gărzii Forestiere stau la umbră, în timp ce la câțiva metri distanță urșii și vizitatorii continuă spectacolul periculos. Este imaginea perfectă a unei pasivități care ne costă scump pe toți.

Lacul Vidraru – capodoperă de inginerie lăsată în paragină

Lacul Vidraru ar trebui să fie un simbol al ingeniozității românești. Barajul construit aici este o capodoperă de inginerie, dar astăzi locul suferă din cauza neglijenței. Gunoaiele, lipsa de întreținere și improvizațiile comerciale strică imaginea unuia dintre cele mai impresionante obiective turistice.

„Și colac peste cel mai frumos drum din lume, pe care numai Ceaușescu putea să-l facă, ăștia mai golesc și Lacul de la Vidraru și-l lasă pe «Fulgerică» neoglindit în nimic. Păcat de locurile astea că au fost pricopsite cu români...”, concluzionează ironic Stoican într-una din postările sale.

Turismul românesc sufocat de tarabe și gunoaie: o problemă națională

Din păcate, Transfăgărășanul nu este un caz izolat. Florin Stoican întreabă retoric într-o altă postare: „Știți vreun loc turistic cunoscut din România care să nu fie agresat de cotețe, tarabe, gunoaie și ghiolbănie?”.

Răspunsurile venite de la internauți arată că problema este generalizată. Fie că vorbim despre litoral, munte sau stațiuni balneare, turismul românesc pare să repete aceeași greșeală: sufocarea frumuseții naturale sub straturi de improvizație și dezordine.

Propunere: cum ar putea taxa auto proteja șoselele montane și natura

În cea mai recentă postare a sa, Stoican lansează o discuție publică despre introducerea unei taxe de acces auto pe șoselele montane celebre ale României, precum Transfăgărășan, Transalpina, TransBucegi sau TransRarău.

Scopul propunerii este dublu: întreținerea drumurilor și a infrastructurii turistice (parcări, WC-uri civilizate, coșuri de gunoi anti-urs) și responsabilizarea vizitatorilor, reducând aglomerația și impactul negativ asupra ariilor naturale protejate. Stoican subliniază însă și provocările implementării: cine ar colecta această nouă taxă, cum s-ar folosi banii, cine ar fi scutit de plată și cine ar putea susține politic măsura.

El precizează și că propunerea este lansată pentru dezbatere publică, invitând autoritățile și opinia publică să contribuie la găsirea celor mai bune soluții pentru turismul montan sustenabil.

Cine este Florin Stoican – specialistul care trage semnalul de alarmă

Criticile lui Florin Stoican nu vin din partea unui simplu turist nemulțumit. Născut în 1976, la Costești, Vâlcea, el este membru al Grupului Român de Sedimentologie și al Societății Geologice din România, președinte al asociațiilor Kogayon și Rețeaua pentru Natură Urbană și director al Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte . Printre proiectele în care și-a pus amprenta se numără Parcul Național Buila-Vânturarița, Parcul Natural Văcărești și Muzeul Trovanților – unic în Europa. Experiența lui în conservare și turism sustenabil face ca avertismentele lansate astăzi să aibă o greutate aparte.

În loc de epilog: Transfăgărășan Getaway – 50 de ani celebrați printr-un eveniment Porsche exclusivist

Tot la finalul lunii august 2025, Transfăgărășanul a fost sărbătorit printr-un eveniment spectaculos: Transfăgărășan Getaway. Această ediție a continuat tradiția începută anul trecut, când drumul montan a împlinit 50 de ani de la inaugurare (VEZI VIDEO DE MAI JOS). Evenimentul a reunit din nou peste 100 de mașini Porsche pe șoseaua considerată una dintre cele mai frumoase din lume.

Cu această ocazie (VEZI VIDEO DE MAI JOS), au fost prezentate șapte dintre cele zece exemplare Porsche 911 Carrera 4 GTS „Tribute to Transfăgărășan” - o ediție limitată dedicată aniversării drumului. Modelele au fost personalizate cu detalii care evocă subtil identitatea românească, inclusiv logo-ul „Tribute to Transfăgărășan”.

Atmosfera exclusivistă a fost întregită de prezența campionului David Popovici, ambasador Porsche, care a pus în oglindă performanța sportivă și excelența auto, alături de peisajul spectaculos și forța de creație a omului – aceea care a transformat muntele într-o capodoperă de inginerie: Transfăgărășanul.

Considerat de jurnaliști și piloți drept unul dintre cele mai spectaculoase drumuri montane din lume, Transfăgărășanul rămâne un magnet pentru pasionați și un reper al frumuseții naturale a României – chiar și atunci când splendoarea lui se luptă cu haosul.