UE se pregătește pentru atacuri hibride cu victime, dar riscă să dubleze NATO
Confruntate cu un val continuu de acte subversive atribuite Moscovei, capitalele europene își coordonează discret strategiile pentru un deznodământ tragic: producerea unui atac hibrid soldat cu pierderi de vieți omenești în rândul cetățenilor UE. Potrivit dezvăluirilor făcute pentru politico.eu de cinci diplomați și oficiali europeni, probabilitatea unui astfel de incident grav este tot mai ridicată.
Pentru a discuta măsurile necesare fără riscul interceptărilor, reprezentanții celor 27 de state membre s-au întâlnit în format restrâns, fără acces la telefoane mobile sau asistenți. Discuțiile confidențiale au căpătat un caracter de urgență după episodul din luna august de pe aeroportul din Leipzig, unde autoritățile au depistat o dronă prevăzută cu încărcătură explozivă. Miercurea trecută, o altă reuniune diplomatică a abordat direct scenariile în care infrastructura critică ar fi vizată de operațiuni cu victime colective.
Ursula von der Leyen vrea să întărească profilul de securitate al UE Foto: EPA-EFE
Planurile discutate la nivel înalt includ trimiterea unor echipe de asistență rapidă în statul afectat, deblocarea unor pachete de asistență financiară de la Bruxelles și stabilirea unei linii unitare de comunicare publică pentru oficialii europeni. Michael McGrath, comisarul european pentru justiție, a subliniat că autoritățile își intensifică pregătirile: „Democrațiile europene se confruntă cu un număr tot mai mare de amenințări. Ne consolidăm capacitatea de a anticipa și de a detecta amenințările, de a îmbunătăți avertizarea timpurie și de a ne asigura că Europa poate răspunde rapid și colectiv atunci când reziliența noastră democratică este pusă la încercare.”
Perspectiva pierderii de vieți omenești este văzută ca fiind inevitabilă pe fondul escaladării agresiunilor rusești de după declanșarea războiului din Ucraina. „Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”, a avertizat un înalt reprezentant diplomatic european, subliniind că evenimentul din Leipzig demonstrează că astfel de incidente majore sunt iminente. Un alt oficial al blocului a remarcat că doar norocul a împiedicat până acum înregistrarea deceselor, având în vedere amploarea acțiunilor clandestine.
Activitățile disruptive care nu depășesc pragul unui război deschis s-au înmulțit considerabil în ultima perioadă. Pe lângă incidentul din Germania, au fost consemnate incursiuni aeriene ilegale repetate, un incendiu suspect la o infrastructură din Polonia responsabilă de legăturile Starlink, tentative de detonare a unor dispozitive incendiare în noduri logistice din Europa și Marea Britanie, precum și dispariția recentă a unor marinari în Marea Neagră în urma unui atac cu drone semnalat de oficialii bulgari.
Teija Tiilikainen, care conduce Centrul European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride, consideră că riscul letal crește direct proporțional cu tacticile folosite: „Este evident că, atunci când Rusia folosește instrumente tot mai letale pentru a ne testa pregătirea și disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime. La un moment dat, intenționat sau neintenționat, așa se va întâmpla.” O astfel de situație ar exercita o presiune imensă atât asupra Uniunii Europene, cât și asupra NATO, unde există temeri că pierderea vieții unui cetățean aliat va forța o ripostă fermă.
Totuși, intenția Bruxelles-ului de a juca un rol mai pregnant în sfera securității stârnește rezerve profunde în rândul mai multor state membre. Principala critică este că aceste inițiative riscă să suprapună funcțiile de apărare asigurate istoric de Alianța Nord-Atlantică. Oana Lungescu, fost purtător de cuvânt al NATO și cercetătoare asociată la RUSI, a atras atenția asupra dezavantajelor: „Riscă să fie foarte confuz pentru factorii de decizie, la toate nivelurile. Dacă apar confuzie sau suprapuneri, procesul decizional poate încetini, iar asta are consecințe, pentru că timpul este întotdeauna esențial.”
O altă barieră majoră este lipsa de încredere în capacitatea UE de a proteja secretele de stat. Absența unor linii securizate de comunicare și suspiciunile legate de scurgeri către Moscova — amplificate de relatările că un fost ministru de externe ungar i-ar fi transmis informații confidențiale omologului rus — fac țările de pe flancul estic să evite discuțiile strategice în formate comunitare. „Guvernul meu este foarte reticent să împărtășească informații sensibile în Coreper sau chiar în sala liderilor. Fie ajung în presă, fie merg direct la Moscova”, a mărturisit un diplomat dintr-o țară din estul Europei, menționând că dosarele sensibile rămân rezervate exclusiv structurilor NATO.
Pe acest fundal tensionat, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, promovează o agendă centrată pe întărirea apărării europene. Șefa executivului a propus un „protocol de securitate de urgență” și crearea unui „Consiliu European de Securitate”, elemente care ar urma să fie incluse într-o viitoare „Strategie europeană de securitate”, prevăzută pentru începutul lunii noiembrie. Mai multe capitale europene contestă însă oportunitatea acestor structuri noi, argumentând că elaborarea lor consumă timp prețios și creează redundanțe inutile.
Diplomații subliniază că UE dispune deja de cadrul necesar prin Mecanismul integrat de răspuns politic la crize (IPCR), instrument creat prin Tratatul de la Lisabona și testat eficient pe perioada pandemiei. Prin IPCR, statul care deține președinția Consiliului UE poate convoca consultări de urgență cu experți din NATO, ONU și alte entități internaționale.
În eventualitatea unui incident critic, decizia de ripostă rămâne la latitudinea statului agresat. Franța este singura țară care a invocat vreodată clauza de solidaritate din Tratatul UE (Articolul 42.7), după atacurile de la Bataclan din 2015, dar Oana Lungescu a reamintit că măsura a fost pur politică și s-a limitat la cooperare judiciară franco-belgiană. Ea recomandă o delimitare clară a atribuțiilor: descurajarea militară și schimbul de informații clasificate să revină NATO, în timp ce Uniunea ar trebui să se ocupe strict de gestionarea componentelor civile. De asemenea, modelele naționale de reziliență — cum este securitatea comprehensivă din Finlanda — rămân esențiale, după cum remarcă Tiilikainen.
Lungescu a concluzionat că liderii de la Kremlin privesc ambele organizații prin aceeași lentilă agresivă: „Sincer, lui Vladimir Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate în Coreper 2 sau în Consiliul Nord-Atlantic. Nu așa gândește Moscova.”
Explorează subiectele:
