„Un an infernal în captivitate”: patru cercetători NASA au ieșit după 378 de zile de izolare pe „Marte”
Voluntarii care au trăit peste un an în spațiul construit pentru a imita planeta Marte. Foto: NASA
Porțile modulului experimental de la Centrul Spațial Johnson din Houston, Statele Unite, s-au deschis sâmbătă, 31 octombrie 2026, marcând finalul unei misiuni începute pe 19 octombrie 2025. Cei patru protagoniști ai experimentului sunt Ross Elder (comandantul misiunii), Ellen Ellis (ofițer medical), Matthew Montgomery (responsabil științific) și James Spicer (inginer de zbor).
Fără să fi părăsit vreodată Terra, echipajul a respectat un protocol extrem de strict într-o structură imprimată 3D, cu o suprafață de circa 158 de metri pătrați, concepută special pentru a reproduce provocările unei colonizări marțiene. Experiența a pus la grea încercare rezistența participanților. „A fost un an infernal – astronauți simulați trăind în captivitate din proprie voință”, a descris Ellen Ellis perioada petrecută în habitat, conform Reuters .
Provocările supraviețuirii într-un mediu ostil simulat
Viața cotidiană în interiorul bazei a presupus testări psihologice și medicale continue, cultivarea plantelor și mentenanța aparaturii. De asemenea, cercetătorii au efectuat ieșiri simulate pe „solul marțian” – o zonă acoperită cu nisip roșu, amenajată tot în incinta clădirii NASA din Houston. Echipați în costume spațiale, voluntarii pășeau în acest perimetru fără a avea însă vreun contact cu lumea de afară.
Voluntarii, înainte de începerea experimentului, în 2025. Foto: NASA
Pentru ca simularea să fie cât mai autentică, organizatorii au introdus factori de stres suplimentari: resurse restricționate, avarii ale sistemelor și un decalaj de până la 22 de minute în comunicații, similar celui întâlnit în călătoriile interplanetare. Astfel, dialogul în timp real a fost imposibil, legătura cu apropiații fiind menținută exclusiv prin mesaje pe e-mail, supuse acelorași întârzieri.
Lipsa asistenței imediate din partea experților de la sol i-a obligat pe voluntari să se descurce pe cont propriu în situații de criză. Pe partea tehnică, inginerul James Spicer a relatat că a utilizat aproape zilnic diverse scule, de la bormașini și chei, până la dispozitive pentru desfundarea țevilor sanitare, ajungând chiar în situația de a-și coase singur costumul de zbor. În paralel, autonomia medicală a fost vitală: membrii echipajului au fost instruiți să își recolteze singuri sânge și să opereze echipamente de diagnosticare, precum ecografele, pregătindu-se pentru scenarii în care sfatul medicilor de pe Pământ nu ar putea veni instantaneu.
Dorul de lucrurile mărunte de pe Pământ
Revenirea la realitatea cotidiană după un an petrecut într-un mediu strict controlat se anunță o tranziție neobișnuită pentru cei patru. După luni întregi dominate acustic doar de zumzetul ventilatoarelor și al aparaturii, comandantul Ross Elder a recunoscut că a ajuns să ducă dorul zgomotului urban, al traficului și al sunetelor naturii.
La rândul său, James Spicer a explicat, într-un podcast oficial NASA înregistrat înainte de finalul misiunii, că principala sa dorință la ieșire este să se bucure de apă fără restricții: „Îmi place foarte mult să înot, să fiu în ocean, în apă, iar pe Marte apa este o resursă foarte limitată. Toate dușurile noastre sunt cronometrate și, bineînțeles, aici nu există posibilitatea de a înota. Abia aștept să pot face un duș lung și fierbinte”.
Pentru Ellen Ellis, dincolo de nerăbdarea de a-și revedea soțul și de a-și îmbrățișa părinții, gândul s-a îndreptat și către plăcerile simple, cum ar fi vizitarea unui magazin alimentar.
„Am mâncat multe fructe și legume anul acesta și am avut câteva recolte foarte reușite. În diferite momente ale misiunii am avut salată verde, kale și ridichi. Dar va fi ceva special să merg într-un supermarket, înconjurată de toate mirosurile și culorile fructelor și legumelor proaspete.” – Ellen Ellis
Miza științifică: viitoarele expediții spre Lună și Marte
Acest experiment, finalizat pe 31 octombrie, reprezintă a doua etapă a programului Crew Health and Performance Exploration Analog (CHAPEA), prin care agenția spațială americană evaluează impactul izolării prelungite asupra sănătății și comportamentului uman. O primă misiune similară, tot de 378 de zile și cu un echipaj de patru persoane, s-a desfășurat în același habitat în intervalul 2023-2024.
Datele colectate sunt esențiale pentru a înțelege cum își pot menține astronauții eficiența, sănătatea și capacitatea de muncă în echipă în timpul zborurilor cosmice lungi. Concluziile vor sta la baza proiectării viitoarelor baze spațiale și a protocoalelor medicale aferente. Într-un comunicat transmis în noiembrie 2025, Sara Whiting, cercetătoare în cadrul NASA Human Research Program, sublinia relevanța acestor simulări: „Informațiile și lecțiile învățate prin CHAPEA vor contribui la planificarea misiunilor reale, la proiectarea vehiculelor și a habitatelor de suprafață, dar și a altor resurse de care NASA are nevoie pentru a susține sănătatea și performanța echipajelor în explorarea spațiului dincolo de orbita joasă a Pământului”.
Prin intermediul acestor teste riguroase, NASA își propune să fundamenteze viitoarele expediții umane către Lună și, mai departe, spre Marte, unde echipajele vor trebui să supraviețuiască perioade îndelungate fără sprijin imediat de pe Terra.
Explorează subiectele:
