Un atac iranian asupra Ucrainei, oprit prin diplomație în ultima clipă
Iranul a analizat serios posibilitatea unui atac asupra Ucrainei, ca răspuns la lovitura ucraineană care a avariat o navă comercială iraniană. Oficiali iranieni și occidentali au confirmat că demersurile diplomatice au reușit, cel puțin pentru moment, să tempereze situația.
Incidentul a avut loc pe 25 iulie, când Ucraina a lovit o navă comercială de marfă iraniană în Marea Caspică, provocând moartea unui marinar civil. Ucraina acuză Iranul de sprijin militar reciproc cu Rusia, iar oficialii iranieni au promis o ripostă.
Potrivit unor surse familiarizate cu informațiile de securitate, se preconiza că Iranul ar putea lansa o rachetă balistică cu un focos de dimensiuni reduse asupra Ucrainei, un gest simbolic ce ar fi provocat pagube limitate. Ca alternativă, alți oficiali au menționat un port ucrainean la Marea Neagră ca țintă probabilă.
Publicația The New York Times subliniază că lansarea oricărei rachete iraniene asupra Ucrainei ar fi reprezentat o escaladare dramatică, putând declanșa un conflict extins, mai ales având în vedere tensiunile existente și alianța Iranului cu Rusia. Deși oficialii iranieni ar fi mizat pe o ripostă controlată, omologii lor occidentali au avertizat că reacția Ucrainei ar fi fost impredictibilă.
Diplomația, cheia dezamorsării crizei
Pe 26 iulie, Abbas Araghchi, ministrul iranian de externe, a denunțat atacul ucrainean ca o încălcare a Cartei ONU, suspectând o tentativă de a atrage Europa în disputa dintre Iran și Statele Unite. Într-o postare pe rețelele sociale, el a avertizat că incidentul „nu poate rămâne fără răspuns".
Pentru Iran, importanța rutei comerciale cu Rusia prin Marea Caspică a crescut semnificativ după blocada instituită de Statele Unite asupra porturilor iraniene din Golful Persic. Această rută a devenit vitală atât pentru schimburile deschise, cât și pentru tranzacțiile mai puțin transparente.
Ulterior, în urma eforturilor diplomaților ucraineni de a calma spiritele, Araghchi a avut o convorbire telefonică pe 28 iulie cu Andrii Sibiga, omologul său ucrainean. După dialog, ministrul iranian a comunicat că partea ucraineană a descris atacul asupra navei de marfă drept neintenționat.
„Nici Iranul nu dorește o escaladare, dar a subliniat clar că orice atac asupra cetățenilor sau intereselor noastre este inacceptabil. Trebuie să existe o despăgubire pentru daune", a transmis Araghchi, menționând totodată că a discutat cu Kaja Kallas, șefa diplomației europene, despre „modalități de reducere a tensiunilor din regiune".
Divergențe interne în Iran
Mehdi Rahmati, un analist cu legături în cercurile guvernamentale de la Teheran, a indicat că, în timp ce unii politicieni iranieni au pledat pentru o ripostă împotriva Ucrainei, alții au adoptat o poziție mai precaută.
„Ucraina nu este o țară mică sau nesemnificativă. Are experiență de luptă și beneficiază de sprijin logistic din partea Americii și a Europei. Nu avem nimic de câștigat deschizând un nou front în acest război", a declarat Rahmati într-un interviu telefonic acordat din Teheran.
Nu este clar însă cât timp va persista această stare de tensiune.
Arsenalul iranian capabil să lovească Ucraina
Iranul dispune de rachete care să ajungă în Ucraina/FOTOX
Teheranul deține armament capabil să lovească teritoriul ucrainean. Distanța de la frontierele nordice ale Iranului, traversând Marea Caspică, Astrahan și Volgograd, până în Ucraina este estimată la 1.900-2.200 km, ceea ce impune utilizarea unor rachete balistice cu rază medie de acțiune.
Arsenalul militar iranian include sisteme precum racheta Shahab-3, cu o rază de acțiune de circa 2.000 km și un focos de 760-1.000 kg. Alte opțiuni sunt Sejjil sau Ghadr-110, cu o rază maximă de 2.500 km și focoase între 500-1.500 kg, precum și Kheibar/Khorramshahr, ce poate atinge 2.000 km, purtând un focos de până la 1.800 kg.
Cu o coordonare prealabilă cu Moscova, o rachetă iraniană ar fi putut survola exclusiv spațiul aerian de deasupra Mării Caspice și al Rusiei. Acest traseu ar fi evitat traversarea teritoriilor unor țări precum Turcia, Georgia sau Azerbaidjan, eludând astfel sistemele lor de apărare antirachetă.
Explorează subiectele:
