Un profesor trage un semnal de alarmă: „Școala nu este studio de TikTok. Disciplina nu este comunism. Respectul nu este opresiune”
Un profesor a atras atenția, într-un material de opinie, asupra problemelor de disciplină din școlile românești, susținând că unii părinți ajung „să conteste orice observație, să negocieze orice notă și să transforme fiecare sancțiune într-un conflict personal cu profesorul”.
În materialul publicat pe site-ul La Tablă , profesorul Laurențiu B. a relatat cum se desfășoară o oră obișnuită într-o clasă de liceu, descriind comportamente elevilor.
„Intru în clasă. Doi elevi sunt încă în picioare, deși a sunat de câteva minute. Unul își caută ceva prin ghiozdan, altul își termină sandvișul. În ultima bancă, trei telefoane sunt deja în funcțiune.
Unul dintre elevi râde cu ochii în ecran, altul își filmează colegul, iar o fată își aranjează genele folosind camera frontală. Pe fundal se aude o melodie, dintr-un telefon ascuns sub bancă.
Le spun «Bună ziua!». Câțiva răspund. Ceilalți nici nu ridică privirea”, a povestit acesta.
Acesta a mai spus că, atunci când încearcă să predea, trebuie să „concureze cu o conversație despre ce a postat cineva pe TikTok”, cu notificările care se aud de pe telefoanele elevilor și cu unii care „mestecă zgomotos chipsuri”.
„Îi atrag atenția imediat ce-l observ făcând asta. Îmi răspunde că nu deranjează pe nimeni. Începe un ping-pong de replici, mă păcălește că o lasă în bancă. Altul începe să filmeze discuția. Râd toți. Îi cer să pună telefonul deoparte. Mă întreabă de ce, că doar nu se uită la el.
Într-o bancă, cineva își pune căștile și lasă capul pe bancă. În alta, doi elevi schimbă locurile fără să întrebe. Unul doarme cu capul pe brațe. Îl strig. Îmi spune că este obosit. Îl întreb dacă a dormit noaptea. Îmi răspunde că nu e treaba mea.”
„La finalul zilei, mă mai așteaptă uneori și mesajele părinților”
Profesorul a descris și situații în care elevii vapează și se filmează în timpul orei, vorbesc peste el sau refuză să participe la lecție. Unii nu au caiete, iar alții susțin că nu au chef să scrie și îi cer să trimită materialele pe grupul clasei.
„Și astfel, cu zeci de întreruperi, de negocieri, trec 50 de minute. Nu predând cât mi-am propus, ci negociind permanent lucruri care, în mod normal, n-ar trebui negociate: să nu mănânci în timpul orei, să nu fumezi în clasă, să nu filmezi colegii și profesorul fără acord, să nu vorbești peste cel care predă, să nu folosești telefonul ca și cum ai fi în propria sufragerie.
La finalul zilei, când ajung acasă, mă mai așteaptă uneori și mesajele părinților.”
Profesorul susține că unii părinți contestă constant deciziile cadrelor didactice, cerând explicații pentru observații, note mici sau sancțiuni. Acesta consideră că profesorii au ajuns să fie tratați ca niște prestatori de servicii, în timp ce părinții le justifică uneori copiilor comportamente precum înjurăturile, refuzul de a lucra sau deranjarea orelor.
Sondaj INSCOP: Peste jumătate dintre români consideră familia principalul responsabil pentru prevenirea violenței în școli„Nu generalizez. Există elevi extraordinari și părinți care își cresc copiii cu responsabilitate, bun-simț și respect. Există clase în care se poate lucra și profesori care reușesc să construiască relații autentice cu elevii.
Dar ar fi o greșeală să ne prefacem că situațiile grave sunt doar excepții sau că nu există o problemă de autoritate în școala românească. E o mare problemă de disciplină!”
„Am ajuns într-un punct absurd”
Profesorul consideră că situația a devenit absurdă, având în vedere că, afirmă acesta, „orice încercare de a introduce reguli este suspectă, iar orice regulă mai fermă devine imediat o întoarcere la comunism.”
„Propui o uniformă școlară ? Ești comunist, vrei să-i uniformizezi pe copii, să le anulezi personalitatea! Propui o ținută decentă și niște reguli clare privind vestimentația? Ești învechit, nu înțelegi generația actuală!
Propui ca telefoanele să nu mai fie folosite în timpul orelor? Nu ești suficient de modern și nu înțelegi tehnologia! Ceri respectarea unui regulament? Ești autoritar și traumatizezi copiii!
Dar când s-a ajuns ca elevii să vapeze în clasă, să transmită live în timpul lecțiilor, să mănânce nestingheriți, să vorbească obraznic cu profesorii și să transforme ora într-un spectacol pentru urmăritorii de pe internet, atunci ce suntem? Moderni? Liberi? Progresiști?”
Cadrul didactic susține că regulile și disciplina nu îngrădesc libertatea elevilor, ci îi învață să respecte drepturile celorlalți. Acesta cere ca profesorii să poată impune reguli fără presiuni din partea părinților, iar sancțiunile pentru comportamente nepotrivite să aibă consecințe reale.
„Și mai cerem ceva: ca părinții să înțeleagă că educația nu se termină la poarta casei și că profesorul nu poate repara, în 50 de minute, ceea ce familia refuză să corecteze ani la rând. Nu este normal ca părintele să conteste orice observație, să negocieze orice notă și să transforme fiecare sancțiune într-un conflict personal cu profesorul.
Copilul nu are întotdeauna dreptate. Iar a-i da impresia că are întotdeauna dreptate nu înseamnă să-l iubești, ci să-l privezi de ocazia de a înțelege că faptele au consecințe.”
Profesorul se întreabă ce fel de adulți vor deveni elevii dacă nu sunt învățați să respecte reguli și să își asume responsabilitatea pentru propriile fapte. Acesta compară comportamentul tolerat în școală cu cerințele pe care tinerii le vor întâlni ulterior la locul de muncă, unde vor trebui să respecte programul, termenele și procedurile.
El subliniază că școala este o instituție de educație, nu un spațiu de divertisment, și că trebuie să aibă reguli, obiective și responsabilități.
„Și nu, disciplina nu este comunism. Respectul nu este opresiune. Uniforma nu este o ideologie. Iar autoritatea profesorului nu este un moft personal. Este o condiție elementară pentru ca școala să mai poată fi școală.”
Sursa: adevarul.ro

