„Undele ciripitoare”, numite astfel din cauza asemănării lor cu cântecul păsărilor, atunci când sunt convertite în semnale audio, sunt perturbații ale câmpului electromagnetic al Pământului capabile să accelereze particulele la viteze potențial mortale pentru navele spațiale și astronauți.

Cu toate acestea, deși aceste unde misterioase au fost observate provenind de pe Pământ și de pe alte planete încă din anii 1960, oamenii de știință au presupus anterior că ele apar doar în apropiere, potrivit Live Science.

Acum, într-o descoperire care pune la îndoială teoriile existente, o nouă echipă de cercetători a reperat undele la o distanță de 100.000 de mile (165.000 de kilometri) de Pământ, de aproximativ trei ori mai departe decât au fost detectate anterior.

Cercetătorii și-au publicat descoperirile pe 22 ianuarie în revista Nature.

„Undele chorus” sunt explozii de energie care durează doar câteva zecimi de secundă și care traversează magnetosfera Pământului, câmpul magnetic care înconjoară planeta noastră.

Undele au fost detectate pentru prima dată de operatorii radio din Primul Război Mondial, care le-au auzit în timp ce ascultau semnale inamice.

În deceniile care au urmat, undele chorus au fost captate de receptoare radio, precum și de sonda spațială Van Allen Probe a NASA, care a detectat chirpurile provenind din centurile de radiații ale Pământului.

De asemenea, undele au fost observate în jurul planetelor Mercur, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun (toate planete cu câmp magnetic global), precum și pe Marte și Venus, care nu au câmp magnetic.

Oamenii de știință încă dezbat cauzele „undelor cor”, dar cea mai populară teorie este că acestea se formează printr-un efect numit „instabilitatea plasmei”.

Potrivit publicației citate, noi unde, detectate de sateliții Magnetospheric Multiscale ai NASA, au fost găsite într-o regiune relativ plată a magnetosferei Pământului, ceea ce implică faptul că au fost produse de schimbări de frecvență în câmp.

De ce sunt îngrijorați experții

Pentru a studia mai bine undele și ceea ce le-ar putea produce, cercetătorii au sugerat o mai bună monitorizare a erupțiilor de plasmă, care vin de la soare și a modului în care acestea interacționează cu magnetosfera Pământului.

Acest lucru ar putea conduce la răspunsuri care s-ar putea dovedi vitale pentru a se asigura că viitorii sateliți, astronauții și misiunile spațiale de mare adâncime către Marte și dincolo de aceasta nu sunt „loviți mortal de electroni de mare viteză”.

„Descoperirea nu exclude teoria existentă, deoarece gradienții așteptați ai câmpului magnetic ar putea fi încă prezenți, dar înseamnă că oamenii de știință trebuie să se uite mai atent”, a scris Richard Horne, șeful meteorologiei spațiale de la British Antarctic Survey.

„Este un rezultat surprinzător într-o regiune surprinzătoare și îndeamnă la investigarea în continuare a undelor chorus în regiunile în care câmpul magnetic al Pământului se abate substanțial de la un dipol.”, a mai spus Richard Horne.