Ușor, ușor, ne depășește și Bulgaria...
După aproape două decenii în care a devansat constant vecinii de la sud de Dunăre în clasamentele europene, România pierde teren la capitolul veniturilor reale. Din cauza fiscalității apăsătoare pe muncă și a dezechilibrelor bugetare grave, angajații români încasează deja un salariu mediu net mai mic decât bulgarii, iar de la începutul anului 2027 vor fi depășiți și în ceea ce privește salariul minim în mână.
Deși atât România, cât și Bulgaria au ocupat mai mereu ultimele poziții în Uniunea Europeană la capitole precum infrastructura, dezvoltarea, bunăstarea sau nivelul veniturilor încă de la aderarea comună din 2007, țara noastră și-a menținut constant un avans față de statul vecin. Această dinamică se schimbă însă vizibil în favoarea Bulgariei, arată o analiză publicată de Ziare.com.
Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), în luna august 2026, câștigul salarial mediu net din România a scăzut la 5.688 de lei, echivalentul a aproximativ 1.065 de euro. În aceeași perioadă, salariul mediu net înregistrat în Bulgaria a ajuns la 1.120 de euro.
Mai mult, începând cu 1 ianuarie 2027, statul vecin va depăși România și la nivelul salariului minim net. Autoritățile de la Sofia au adoptat un nou decret care fixează plata minimă pe oră la 3,98 euro și majorează salariul minim brut la 660 de euro de la începutul anului viitor. În România, deși salariul minim brut actual pare mai generos pe hârtie – situându-se la 4.325 de lei pe lună (circa 810 euro) –, angajații rămân cu mai puțini bani în buzunar. Din cauza taxelor și impozitelor pe muncă reținute de stat, un român încasează net doar 510 euro, în timp ce un angajat bulgar rămâne cu 520 de euro net.
Singurul indicator major unde România își păstrează încă un avans este Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, unde a depășit pragul de 20.000 de euro, lăsând Bulgaria pe ultimul loc în UE, cu 18.000 de euro. Totuși, decalajul se reduce accelerat: dacă acum zece ani România avea un avans de 20%, astăzi diferența s-a înjumătățit la 10%, iar prognozele Fondului Monetar Internațional (FMI) indică o comprimare a ecartului până la doar 3% în orizontul anului 2030.
Pentru a înțelege cum a reușit Bulgaria să recupereze acest decalaj, economistul Laurian Lungu, co-fondator al think-tank-ului de economie aplicată Consilium Policy Advisors Group, a analizat factorii determinanți. Pe lângă impozitarea mai redusă a muncii în țara vecină – care îi permite salariatului să păstreze o sumă netă mai mare chiar și la un brut similar cu cel românesc –, un rol decisiv l-au jucat disciplina fiscală și adoptarea monedei unice europene.
”Contextele celor două țări sunt diferite. În primul rând, Bulgaria a intrat în zona euro și pare că ăsta a fost un motor. Aproape sigur a fost un motor. E un factor care poate să contribuie la creșterea salariilor. Apoi, echilibrul macro este puțin diferit. Ei au un deficit anul acesta de minus patru, pe când noi ne chinuim să ducem sub minus șase și venim de la un minus nouă” - Laurian Lungu, economist.
Pe de altă parte, România plătește astăzi prețul unor decizii politice care au erodat competitivitatea națională, în special prin majorările salariale dictate înaintea scrutinelor din 2024. Potrivit specialistului, continuarea strategiei de a forța creșterea salariului minim în plină contracție economică nu poate aduce redresarea.
”Politica salariilor este și ea diferită. La noi, în situația în care economia se contractă, presiunea în sus pe salarii poate fi dată în mare parte de creșterea salariului minim. Sigur că îți pui întrebarea dacă este o politică bună acum sau nu, iar răspunsul ar fi că pentru macroeconomie nu e neapărat o politică bună să crești salariul minim, dar depinde și cu cât îl crești. România a pierdut foarte multă competitivitate după pandemie. Competitivitatea României a scăzut de la an la an, iar o parte a acestei cauze este creșterea salariilor. Noi am crescut foarte mult salariile în 2024, înainte de alegeri. Acum, ca să devii iar competitiv, ai două mecanisme. Unul, să depreciezi moneda și al doilea, să scazi salariile sau să le ții fixe, să nu crească în termeni reali. Dacă salariile se mențin fixe sau scad pe medie, practic țara câștigă competitivitatea” - Laurian Lungu, economist.
În prezent, clasa politică de la București are o marjă de manevră extrem de îngustă. Reducerea poverii fiscale pe muncă pare imposibilă în condițiile în care deficitul bugetar a atins un nivel record în 2026, iar o nouă majorare a salariului minim riscă să genereze efecte economice perverse, avertizează co-fondatorul Consilium Policy Advisors Group.
”La contextul macro de astăzi, România nu are cum să crească salariile prea mult. Este recesiune, cererea scade, din punct de vedere fiscal nu poți să mai crești salariile bugetarilor pentru că n-ai de unde să le mai acoperi. Dacă salariile continuă să crească, firmele disponibilizează. Costul forței de muncă a crescut foarte mult, iar companiile nu mai pot să absoarbă acest cost în marja lor de profitabilitate, și atunci efectul este disponibilizarea. De asemenea, firmele mici se pot închide, iar efectul este creșterea șomajului. În ultimul an, 65.000 de oameni au rămas fără locuri de muncă, nu-i puțin. Dacă se merge înainte cu aceeași politică, efectul probabil se va amplifica” - Laurian Lungu, economist.
În acest climat economic fragil, o eventuală indexare a veniturilor este extrem de complicat de aplicat. Laurian Lungu subliniază că orice ajustare trebuie realizată cu maximă prudență, în parametri strict controlați și obligatoriu sub nivelul inflației, pentru a evita adâncirea crizei.
”În momentul actual, ca economist, n-aș recomanda o indexare a salariilor peste rata inflației. Social, este de înțeles, dar atunci ajustarea o faci mai gradual. O indexare va fi greu de evitat pentru că politic va fi greu de apărat, dar contează cum o faci. Se poate face gradual, poate amânată puțin și clar sub rata inflației. Altfel, situația se va agrava economic” - Laurian Lungu, economist.
Explorează subiectele:
