Val de critici în Franța: polițiștii care trag primesc prezumția de legalitate

Riot police

Prezumție de legalitate a folosirii armelor Foto: Juan Medina/Reuters

Votul final a avut loc în Senatul francez, unde actul normativ a trecut cu 205 voturi pentru și 110 împotrivă. În ziua dezbaterilor, în fața instituției au fost amplasate 35 de monumente funerare simbolice, în memoria persoanelor decedate în urma intervențiilor poliției începând cu anul 2017. Opoziția strânsă în jurul campaniei împotriva proiectului a adunat, conform presei din Franța, circa 730.000 de semnături. În timp ce criticii cataloghează măsura drept un „permis de a ucide”, inițiatorii și susținătorii ei argumentează că agenții au nevoie de o protecție juridică sporită atunci când sunt nevoiți să facă uz de armă în misiuni periculoase. Promulgarea legii ar putea fi însă întârziată, după ce formațiunile de stânga au anunțat că vor contesta textul la Consiliul Constituțional.

De la „legitimă apărare” la prezumția de legalitate: ce aduce nou textul

Inițial prezentată publicului sub eticheta de „prezumție de legitimă apărare” pentru forțele de ordine, inițiativa a suferit modificări în Adunarea Națională. Varianta adoptată introduce o prezumție simplă conform căreia polițiștii naționali și jandarmii care își folosesc armamentul în exercitarea atribuțiilor au acționat în limitele legii. Practic, se presupune din oficiu că aceștia au respectat inclusiv criteriile de necesitate absolută și proporționalitate strictă, atât timp cât nu apar dovezi care să demonstreze contrariul.

Miza juridică rezidă tocmai în inversarea punctului de pornire al oricărei verificări: legalitatea gestului este prezumată de la bun început. Chiar dacă această prezumție poate fi infirmată prin administrarea de probe, contestatarii avertizează că anchetele vor deveni mult mai dificile, iar procurorii vor avea la îndemână un temei suplimentar pentru a clasa dosarele.

Rezerve serioase au fost exprimate și din interiorul sistemului judiciar francez. Într-un interviu acordat postului BFMTV, fosta președintă a Syndicat de la magistrature, Évelyne Sire-Marin, a susținut că noua regulă adâncește inegalitatea dintre poliție și cetățeni, generând un dezechilibru juridic între agenții care deschid focul și persoanele vizate de intervenții.

Pe aceeași linie critică s-a situat și Claire Hédon, aflată la conducerea autorității independente Défenseure des droits — instituție cu rol similar Avocatului Poporului. Aceasta a emis un aviz negativ, semnalând că actul normativ riscă să afecteze dreptul la viață, accesul la justiție, aflarea adevărului și eficiența căilor de atac. Totodată, Hédon a avertizat că legea poate transmite ideea că folosirea armei de foc este justificată din start, banalizând forța letală și șubrezind încrederea cetățenilor în poliție. În completare, Oficiul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) a reamintit că obligațiile statelor nu se rezumă la reglementarea strictă a uzului de armă, ci includ garantarea unor investigații efective, apte să clarifice circumstanțele și să stabilească eventualele răspunderi.

Avertismentul criminologului Vlad Zaha: probele și tensiunile din stradă

Analizând impactul deciziei de la Paris într-o intervenție pentru „Adevărul”, criminologul Vlad Zaha arată că momentul și contextul fac această lege cu atât mai sensibilă. „Cred că votarea acestei legi în Parlamentul francez este cu atât mai problematică cu cât protestele din Franța din ultima perioadă și istoric vorbind s-au axat și pe violența din partea forțelor de ordine, pe abuzuri, pe lipsa procedurilor clare, pe încălcarea procedurilor deja existente”, explică specialistul.

Dincolo de mesajul politic, efectul practic în dosarele cu răniți sau decedați ar putea dezavantaja grav părțile vătămate. Vlad Zaha atrage atenția că agenții implicați în astfel de incidente dispun de acces la elemente probatorii esențiale — precum filmări, comunicații radio și înregistrările camerelor corporale —, în timp ce familiile victimelor ar fi puse în situația dificilă de a răsturna o relatare oficială protejată deja de prezumția de legalitate. „Este clar, pur și simplu analizând argumentele pro și contra, că această lege nu ar face decât să crească numărul de abuzuri, să îngreuneze procedurile de investigare a abuzurilor forțelor de ordine împotriva cetățenilor”, punctează criminologul.

Pe fondul unei societăți franceze deja divizate, unde intervențiile forțelor de ordine au declanșat frecvent confruntări, noua prevedere ar putea turna gaz pe foc. Cercetările din domeniul criminologiei violenței colective arată că, atunci când autoritățile abordează o întreagă mulțime ca pe un grup potențial violent, chiar și protestatarii pașnici ajung să vadă poliția ca pe o forță ostilă și lipsită de legitimitate.

Un episod emblematic rămâne moartea adolescentului Nahel Merzouk, împușcat de un polițist în 2023, în timpul unui control rutier din Nanterre. Tragedia a provocat mai multe zile de revolte în numeroase orașe din Franța și a readus în prim-plan dezbaterile privind folosirea forței letale, rasismul și ruptura dintre poliție și comunitățile marginalizate. Pentru oponenții legii adoptate pe 20 noiembrie, prezumția de legalitate va adânci și mai mult această falie. „Ajungerea cumva către o societate mai justă nu poate să vină prin distrugerea pârghiilor care pot să tragă la răspundere abuzurile din partea statului”, concluzionează Vlad Zaha.

Cum stau lucrurile în România și ce ar trebui schimbat

Spre deosebire de noua abordare franceză, legislația românească nu oferă polițiștilor o prezumție automată că au acționat legal atunci când folosesc armamentul. Potrivit Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, armele de foc pot fi utilizate strict în cazurile și condițiile prevăzute de lege, de regulă după rostirea somației „Stai, stai că trag!”, excepția fiind situațiile de legitimă apărare, când se poate trage fără somație.

Articolul 37 din același act normativ impune raportarea de urgență pe cale ierarhică a fiecărui uz de armă, iar dacă incidentul s-a soldat cu rănirea sau decesul unei persoane, fapta trebuie adusă imediat la cunoștința procurorului competent.

„În România nu avem această prezumție automată că atunci când un polițist rănește sau ucide pe cineva, este legal. Fiecare uz de armă care ajunge să ucidă sau să rănească pe cineva implică deschiderea unui dosar penal direct in rem, adică pentru faptă, referitor la ce s-a întâmplat, urmând ca totul să se investigheze în cadrul unui dosar penal”

— Vlad Zaha, criminolog

Totuși, simpla obligație de a informa procurorul nu garantează de la sine anchete transparente sau ferite de presiuni. În opinia lui Vlad Zaha, România are nevoie să își consolideze mecanismele de verificare a abuzurilor, nicidecum să preia modelul adoptat la Paris.

„Și în România am avea nevoie de standarde mai bune și în niciun caz înspre cele franceze, de exemplu, ca investigațiile să fie publice, să se realizeze cu celeritate, să fie făcute și să existe investigații interne de către niște comisii independente față de sistemul de poliție și sistemul de justiție”

— Vlad Zaha, criminolog

Explorează subiectele:

Franța poliție drepturile omului


Citește și:

populare
astăzi

1 Puțină lume a știut chestia asta / Atacurile aeriene dezvăluie rolul ascuns al sutelor de baraje din Iran

2 Judecați voi!

3 Presiuni din PSD pentru bani la buget: schimbul dur dintre Nazare și Vasilescu

4 Sirene și explozii în Kaliningrad, lângă o bază navală strategică a Rusiei

5 Credeați că Tel Drum a murit? / Citiți asta!