Potrivit sursei, incidentul a avut loc pe direcția Hulyaipil, în timpul respingerii unui asalt al unei grupări ruse, a cărei apartenență nu este precizată. Cercetarea aeriană ucraineană a identificat inițial șase militari ruși adăpostiți într-o clădire situată vizavi de pozițiile apărătorilor, iar imobilul a fost lovit cu drone de atac, fiind distrus.
După atacul aerian, trei dintre militarii ruși au rămas în viață și au încercat să-și schimbe pozițiile. Supravegherea aeriană continuă a permis transmiterea în timp real a informațiilor privind deplasările acestora către postul de comandă. Coordonarea rapidă dintre elementele de cercetare, comandă și soldatul aflat pe teren a dus la organizarea unei ambuscade, în urma căreia militarul ucrainean i-a eliminat pe cei trei atacatori, acționând singur.
Realitatea războiului pe care noi europenii nu ar trebui să o ignorăm
Dincolo de relatarea strictă a faptelor, astfel de imagini ridică pentru noi, europenii din afara războiului, o problemă pe care nu ar trebui să o mai ignorăm. Oricât am crede că, privind de la distanță, putem înțelege sau măcar intui ce trăiește un militar aflat într-o astfel de situație, realitatea este că rămânem aproape inevitabil captivi condiției de observatori preocupați de propria siguranță și bunăstare.
Pentru societățile europene aflate – cel puțin pentru moment – sub protecția NATO și dominate de generații care cunosc războiul mai degrabă din filme sau din relatările indirecte ale trecutului, este extrem de dificil de acceptat că, în prezent, conflictul înseamnă astfel de episoade brutale, petrecute într-un stat de la graniță. O confruntare primitivă pentru supraviețuire între oameni tineri care, în alte circumstanțe, s-ar fi putut întâlni într-un club sau la un concert.
Aceste observații nu reprezintă în niciun caz o pledoarie pentru pace în orice condiții, ci mai degrabă un mesaj de susținere a eforturilor necesare pentru descurajarea agresiunii. Oricât de grele par a fi acum aceste eforturi, ele sunt incomparabile cu costurile războiului, mai ales ale unuia purtat direct.
Astfel apare nevoia asumării unei realități incomode pentru noi, pentru că sprijinirea Ucrainei presupune în fond acceptarea faptului că tineri ei mor și pentru ca generațiile din statele Uniunii Europene să poată continua să trăiască în societăți libere, stabile și independente.
Cinismul acestei alegeri ține de costul uman direct pe care îl plătesc alții, în timp ce noi ne străduim să ne păstrăm rutina, siguranța și confortul. Este o realitate greu de privit în față, dar pe care trebuie să ne-o asumăm cu toate consecințele.
Sprijinul acordat Ucrainei nu este, așadar, o opțiune comodă și nici o poziție foarte morală pentru noi. Este o decizie neplăcută, imperfectă, dar necesară, prin care agresiunea este ținută cât mai departe de frontierele noastre, dar cu prețul tragic al vieților celor care se află deja în linia întâi. SURSA: defenseromania.ro
