#VieţiReinventate Portretul fotbalistului român după ''pensionare'' - între o viaţă de lux şi taximetrie sau ospătărie
Lux, maşini, cluburi, haine de firmă. Cam asta ar fi la prima vedere o caracterizare succintă şi deloc adevărată a vieţii de fotbalist. Pentru că în spatele aparenţelor stau cel puţin 20 de ani de efort fizic intens şi nenumărate sacrificii pentru a putea obţine bunurile amintite. Iar pe lângă toate acestea vine şi vârsta "pensionării", cumpăna pe care trebuie să o dribleze elegant pentru a-şi continua vieţile.
În plus, nu toţi fotbaliştii ajung la un nivel atât de ridicat astfel încât să aibă contracte cu echipe puternice care să le poată oferi sume de bani pentru o viaţă de huzur şi după terminarea activităţii sportive.
"Din păcate sunt foarte puţini cei care reuşesc să câştige bani mulţi în timpul carierei şi să pună deoparte din ei pentru a-şi deschide o afacere la finalul acesteia. Avem câteva exemple în ţară, cum ar fi Răzvan Raţ, care a deschis un hotel şi are alte afaceri sau Daniel Niculae, care e implicat în mai multe afaceri. Dar sunt foarte mulţi care au continuat să trăiască la nivelul la care erau obişnuiţi, şi, din păcate, veniturile nu au mai fost aceleaşi, sau poate nu au mai fost deloc, şi uşor-uşor au cheltuit ceea ce au agonisit. Şi au trebuit să se apuce de alte meserii", a declarat, pentru AGERPRES, Emilian Hulubei, preşedintele Asociaţiei Fotbaliştilor Amatori şi Nonamatori.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES FOTO
De la sume mari de bani cheltuite cu lejeritate până la munca de şofer de taxi este doar un mic pas greşit, ca atunci când scapă din marcaj un adversar care ajunge să înscrie.
Iar pretenţiile fotbaliştilor nu sunt deloc mici atunci când vine vorba de schimbarea de direcţie în ceea ce priveşte viaţa lor, spune Hulubei: "Sunt mulţi fotbalişti care ne cer ajutorul şi sunt mulţi pe care îi îndrumăm către cursuri de management sau antrenorat care să-i ajute. Noi am avut prin organizaţia BNS (n.r. - Blocul Naţional Sindical) cursuri de reconversie profesională la un moment dat, dar foarte mulţi nu au fost mulţumiţi de oferta existentă, să lucreze în alte domenii, şi atunci, dacă au văzut că nu găsesc slujbe în domeniul sportiv, s-au orientat către taximetrie, ospătărie sau altele. Majoritatea fotbaliştilor atunci când agaţă ghetele în cui îşi doresc să rămână în sport, ca manageri, ca antrenori, depinde fiecare ce îşi doreşte. Din păcate foarte puţini îşi doresc un alt domeniu de activitate. Locurile sunt limitate în sport, pentru că foarte puţini ajung antrenori sau conducători de club şi atunci trebuie să se convertească, să se îndrepte către o a doua carieră".
Reprezentantul sindicatului fotbaliştilor susţine că este foarte greu pentru un jucător să renunţe la rutina zilnică, bazată în special pe antrenamente, pentru a începe o nouă carieră.
"Din păcate, nu sunt interesaţi să se îndrepte către altceva pentru că nu există deocamdată cultura asta în rândul fotbaliştilor români. Noi încercăm să îi aducem pe sportivi pe drumul cel bun, să îşi pregătească o a doua carieră din timpul activităţii, să nu se trezească pe ultima sută de metri, când se lasă de fotbal şi nu ştiu încotro să o apuce. Problema este că e foarte greu de făcut tranziţia de la cariera de fotbalist la o a doua carieră, indiferent de domeniu, fie că e antrenorat, management sportiv, o afacere sau altceva. Este foarte greu să te rupi de tabieturile pe care le ai ca fotbalist, de rutina zilnică, şi să îţi schimbi viaţa practic cu 180 de grade, să te apuci de cu totul altceva", a completat Emilian Hulubei.
Educaţia, o problemă în schimbarea direcţiei vieţii fotbaliştilor? Hulubei susţine că nu ar fi un obstacol pentru începerea unei noi cariere, deşi în timpul activităţii este foarte greu pentru un fotbalist să găsească timpul necesar studiului: "Nu cred că ţine de educaţie. Important ar fi ca toţi care fac fotbal să nu neglijeze şcoala, deşi câteodată este foarte greu să le îmbini pe amândouă, pentru că această carieră de fotbalist profesionist îţi ocupă cam tot timpul şi trebuie să găseşti o modalitate să îţi poţi continua cursurile şi să poţi avea o calificare, pentru că dacă nu ai o calificare e destul de greu să găseşti un job la finalul carierei. Noi avem la AFAN un curs destul de greu, care durează trei ani şi jumătate. Este în colaborare cu o facultate din Danemarca, iar ca principală cerinţă să te poţi înscrie la acest curs este să fii fotbalist profesionist şi să ai cunoştinţe foarte bune de limba engleză. Din păcate, până acum s-au apucat din România doar trei fotbalişti de acest curs, care nu au reuşit să treacă nici de primul an. Este un curs destul de serios, care presupune implicare, necesită timp să înveţi şi atunci s-au lăsat păgubaşi".
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
"Sindicatul oferă consultanţă jucătorilor în ceea ce priveşte reconversia profesională şi îi îndreaptă pe cei care cer ajutorul către diferite cursuri de specializare. Noi încercăm să exploatăm orice posibilitate de a îndruma jucătorii către anumite cursuri în diferite domenii, nu neapărat în sport. Am discutat cu reprezentanţii Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport să facem un parteneriat, cu Şcoala de antrenori, şi pe majoritatea fotbaliştilor care ne solicită îi punem în legătură directă cu coordonatorii acestor proiecte. Mai vin de la FIFPro diverse cursuri de specializare din Europa şi pe viitor căutăm alternative şi încercăm să ne implicăm cât mai mult în formarea fotbaliştilor către a doua carieră, pentru că este foarte important", a completat preşedintele AFAN.
Cine ar trebui să-i ajute pe sportivii aflaţi la sfârşitul carierei să îşi găsească un alt drum în viaţă? O soluţie ar putea veni din partea statului, prin cursuri de reconversie profesională în cadrul unor programe europene.
Foto: (c) DAVID PASARIS (C) / AGERPRES FOTO
"Cred că statul ar trebui să se implice în formarea profesională a sportivilor. Ministerul Tineretului şi Sportului ar putea avea un proiect de genul acesta, pentru că până la urmă e responsabilitatea sa, având în vedere că sub tutela MTS sunt toţi sportivii care sunt afiliaţi prin federaţiile lor, dar din păcate acum am văzut că bugetul a fost redus cu 30% la sport şi nu ştiu dacă sunt resurse. Dacă stai şi cauţi cu siguranţă găseşti finanţări europene, pentru că sunt destule acum, pe diferite proiecte şi un astfel de proiect cred că s-ar plia pentru sportivi. Pentru asta îţi trebuie oameni pregătiţi, care să ştie unde să aplice. Dar în primul rând trebuie investit în educaţie la nivel de copii şi juniori, pentru că de acolo pleacă tot. Dacă tu nu eşti educat să ştii că la un moment dat cariera ta de sportiv se va încheia şi va trebui să te orientezi să găseşti un alt job, dacă nu va fi impregnat acest lucru în mintea tinerilor sportivi, vom avea aceeaşi problemă în continuare. Eu cred că o educaţie bună la nivel de copii şi juniori şi dusă mai departe la nivel de seniori ar trebui să le deschidă un pic mintea şi să îi facă să se gândească mai serios când vine vorba de o a doua carieră şi să se gândească la faptul că, chiar dacă sunt tineri, la un moment dat pensionarea sportivă tot va veni, indiferent de cât de talentat eşti", a mai spus Emilian Hulubei.
AGERPRES difuzează în cadrul proiectului #VieţiReinventate o serie de materiale prin care îşi propune să aducă în atenţia publicului larg problematica reconversiei profesionale în rândul sportivilor români şi dificultăţile întâmpinate la schimbarea carierei.
AGERPRES (A, AS-autor: Adrian Ţone, editor: Mihai Ţenea, editor online: Anda Badea)
