Voi ați citit ce scria Dan Alexe acum câțiva ani despre Austria, băncile ei și legătura cu Croația?
În 2019, jurnalistul și omul de cultură Dan Alexe a publicat pe blogul său, cabalinkabul.com , un text despre Austria:
Austria este una din putinele tari care nu s-au pocăit niciodată in vreun fel pentru participarea la al Doilea Război Mondal. Austria continuă sa pozeze in victimă. Austria trăiește și azi într-o amnezie istorică totală, ceea ce ii împinge pe mulți politicieni locali spre ceea ce a fost deja calificat drept impostură morală.
Austria este o țară fondată pe minciună istorică și care nu a făcut niciodată pace cu trecutul său nazist. Austria se prezintă ca victimă a istoriei și refuză să accepte că ni l-a dat pe Hitler. Austria este o țară care a destabilizat profund Balcanii în timpul războaielor recente din fosta Iugoslavie prin activitatea băncilor sale din zonă.
Austria trăiește și azi într-o amnezie istorică totală și o impostură morală…
“Austria este o țară în care corupția e generalizată, dar discretă. Poliția și procuratura nu au suficient personal și sînt profund politizate. Sprijinul politic te poate ajuta să avansezi rapid in justiție. Prietenii te pot plasa in posturi inalte și in politică. Până și miniștrii își umplu buzunarele. Politicienii scapă de procese. Cetățenii sînt jefuiți, iar corupția e peste tot.”
Afacerile bãncii Hypo in Balcani au inceput să meargă prost după moartea lui Tudjman, când multe investiții și împrumuturi uriașe, in special in Croația, au rămas neacoperite, deși Hypo a continuat să opereze, cumpărând hălci intregi din litoralul croat sub succesorul lui Tudjman, Ivo Sanader (condamnat recent, în țara lui, la 10 ani inchisoare pentru corupție). L-am intrebat pe Kurt Kuch dacă putem intr-adevăr spune că băncile austriece au contribuit la coruperea sistemului politic din Balcani.
“Nu numai in Balcani”, mi-a spus el, “dar chiar și in Germania vecină, in Bavaria. Până recent, de pildă, firmele austriece și germane puteau să scadă din impozite sumele pe care le plăteau ca mită în străinătate. Acum, pentru că nu mai pot face asta, plătesc acele sume sub formă de onorarii de consultanță. Dar”, continuă Kurt Kuch, “pentru a înțelege în ce măsură corupția e firească aici: în Austria partidele politice pot primi donații din străinătate fără nici un control asupra sursei banilor; aici partidele pot primi donații anonime etc, etc…”
In 2009, spune jurnalistul Stefan Apfl, care a studiat indeaproape cazul Hypo, guvernul Austriei a fost nevoit să naționalizeze banca, din pricina dezastrului financiar cauzat. Chiar și landul german Bavaria a pierdut aproape 4 miliarde de euro în prăbușirea băncii Hypo, care opera și acolo, iar scandalul l-a atins până și pe puternicul premier al Bavariei Edmund Stoiber.
Austria și metanoia
Făcând o „psiho-istorie a imperiilor”, Sloterdijk explică cum Germania, țara lui, și-a reușit pe deplin metanoia. Austria, însă, deloc. De aici vine soliditatea Germaniei, de la o metanoia deplină, completă.
In acest context trebuie plasata ascensiunea de azi a dreptei decomplexate si faptul ca Austria rămâne acel actor al celui de-al Doilea Război Mondial care nu a trecut niciodată prin „metanoia”, nu și-a făcut mea culpa si continua sa se prezinte ca victima.
Metanoia și epopeea fondatoare a Europei
Ca epopee fondatoare a Europei, Sloterdijk propune Eneida lui Virgiliu: mitul fondator al perdantului. Enea (Aeneas) pierde tot în incendierea Troiei: patrie, familie, avere, rădăcini. Metanoia lui este reînceperea de la zero. Pleacă și fondează Roma.
Mai aproape de noi, e clar că nu găsim nici o metanoia în cazul Rusiei, al Ungariei, al Serbiei… Toate – țări trăitoare pe fascii de mituri fondatoare nocive.
