Zece mișcări ale lui Trump care schimbă America și lumea

În primul an al celui de-al doilea mandat a său, președintele SUA, Donald Trump, a acționat rapid pentru a remodela politica internă și externă a țării în linie cu propria sa viziune. În plan intern, criticii spun că a încercat să testeze limitele Constituției și ale instituțiilor federale, consolidând puterea executivă și reducând spațiul de manevră al adversarilor politici. În plan extern, administrația sa a inițiat o reconfigurare amplă a priorităților diplomatice și de securitate ale Statelor Unite.

Pentru a înțelege mai bine intențiile lui Trump și ale echipei sale și pentru a evalua perspectivele impactului lor asupra Statelor Unite și a lumii, ambasadorul ucrainean Oleg Șamșur, a împărțit „opera” președintelui în 10 segmente. În publicașia Zerkalo Nedeli diplomatul subliniază că politica externă a lui Trump este legată de construcția politică pe care încearcă să o creeze chiar în Statele Unite.

1. Consolidarea „președinției imperiale”

Donald Trump a emis un număr record de ordine executive și a apelat frecvent la legislația privind situațiile de urgență pentru a-și promova agenda. Oponenții afirmă că această strategie slăbește sistemul american de „checks and balances”, echilibrul dintre Casa Albă, Congres și sistemul judiciar.

Majoritatea republicană din Congres a sprijinit în mare parte inițiativele președintelui, iar contestările au venit în principal din instanțe. Totuși, faptul că la Curtea Supremă există o majoritate conservatoare este perceput de susținători drept un avantaj pentru administrație.

2. Reconfigurarea aparatului de stat

Administrația a demarat restructurări și reduceri de personal în agențiile federale, susținând că acestea sunt necesare pentru a elimina ceea ce Trump numește „deep state” (statul profund). Departamentul Justiției a devenit un instrument central în aplicarea noilor direcții politice.

Criticii consideră că accentul pus pe loialitate în detrimentul experienței profesionale riscă să afecteze funcționarea instituțiilor.

3. Puterea personalizată

Analiști citați de publicații precum Le Monde susțin că deciziile politice sunt tot mai puternic influențate de stilul personal al președintelui. Comentatorul american Thomas Friedman a descris această abordare drept o politică centrată mai degrabă pe lider decât pe instituții.

Relațiile externe reflectă adesea afinitățile personale ale lui Trump față de anumiți lideri, printre care Viktor Orbán, Recep Tayyip Erdoğan și Vladimir Putin.

4. Îngrijorări privind drepturile omului

Organizații precum Human Rights Watch avertizează asupra unei erodări a standardelor democratice în SUA, invocând presiuni asupra presei, universităților și societății civile. Administrația respinge aceste acuzații și susține că reformele sunt necesare pentru eficiență și securitate.

5. Loialitatea ca principiu central

Componența echipei prezidențiale reflectă o preferință clară pentru colaboratori considerați loiali. Printre figurile-cheie se numără secretarul de stat Marco Rubio. Observatorii remarcă faptul că pozițiile oficialilor se aliniază adesea rapid cu declarațiile președintelui.

6. O comunicare permanentă

Casa Albă a adoptat o strategie de comunicare intensă, dominând spațiul mediatic și utilizând inclusiv imagini generate cu inteligență artificială pentru a consolida imaginea liderului. Susținătorii văd în aceasta o adaptare la era digitală; criticii o consideră o formă de cultivare a unui cult al personalității.

7. O politică externă tot mai personalizată

Deciziile externe au fost adesea asociate cu interese economice și strategice promovate de cercul apropiat președintelui. Publicații precum The Wall Street Journal au relatat despre legături între inițiative economice și investitori apropiați administrației.

8. Schimbarea poziției față de Ucraina

Propunerile de pace avansate de Casa Albă în războiul din Ucraina au stârnit îngrijorări la Kiev și în capitalele europene. Criticii se tem că o încheiere rapidă a conflictului ar putea avantaja Moscova. Administrația afirmă că urmărește oprirea războiului și reducerea costurilor pentru contribuabilii americani.

9. Relația cu aliații tradiționali

Relațiile cu NATO și Uniunea Europeană au fost tensionate de disputele comerciale și de solicitările Washingtonului ca aliații să își majoreze cheltuielile de apărare. La Conferința de Securitate de la München, oficiali americani au insistat că parteneriatul transatlantic rămâne important, dar că Europa trebuie să își asume o responsabilitate mai mare.

10. Replierea din organizații internaționale

Statele Unite au inițiat retragerea sau suspendarea participării la mai multe organisme multilaterale, inclusiv Organizația Mondială a Sănătății, UNESCO și Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite, precum și din Acordul de la Paris. Administrația argumentează că aceste structuri sunt costisitoare și ineficiente; criticii spun că retragerea slăbește influența globală a SUA și consolidează poziția Chinei.

Spre o „Pax Trumpiana”?

În ansamblu, politica externă a lui Donald Trump pare să se îndrepte către o ordine internațională dominată de marile puteri, în care acordurile bilaterale și negocierile directe prevalează asupra multilateralismului tradițional. Susținătorii afirmă că această abordare pune interesele americane pe primul loc. Oponenții avertizează că ea ar putea submina alianțele și normele care au definit ordinea globală în ultimele decenii.