Au înţeles ceva? Uitaţi-vă puţin la ei
Cele doua mari partide, PSD si PNL, probeaza sub ochii nostri ca si-au epuizat resursa reformatoare, daca au avut-o cu adevarat vreodata. Nici Victor Ponta, nici Klaus Iohannis nu gesticuleaza prea convingator dupa votul din 16 noiembrie, desi amandoi pretind ca au inteles perfect mesajul strazii si sensul votului. In realitate, publicul vede aceeasi politicieni rupti de realitate. Ponta isi apara scaunul in PSD executandu-si adversarii. Sebastian Ghita ridica steagul reformei interne, delarand razboi total coruptiei. Iohannis pare gata sa numeasca un fost pesedist sef peste consilierii de la Cotroceni, numele vechiculate arata unul mai prost ca altul, nu intelege ca altele sunt asteptarile celor care l-au votat.
Victor Ponta a inceput curatenia partidului printr-o reglare de conturi cu adversarii dupa o binemeritata vacanta in Dubai impreuna cu Sebastian Ghita. Intors cu forte proaspete, a mazilit rapid eternii complotisti Geoana si Vanghelie, excluzandu-i din partid fara prea multe explicatii publice. A trebuit sa-si sacrifice si un prieten, pe Dan Sova. Acesta i-a cerut in mod neinspirat socoteala tocmai lui Dragnea, singurul care a scos o groaza de voturi pentru Ponta, nu impotriva cum au reusit toti ceilalti.
Daca Ponta tinea cu adevarat cont de votul din 16 noiembrie, trebuia sa excluda din partid inainte de toate pe Titus Corlatean, primul responsabil pentru umilirea romanilor din strainatate, pentru incalcarea in masa a unui drept fundamental. Asta asa, pentru a arata ca-i pasa cu adevarat de ce spun oamenii. A te ocupa cu prioritate de doi fraieri de un papagal denota slabiciune, disperarea de a supravietui cu orice pret. A-l transforma apoi pe Sebastian Ghita in port-drapelul luptei impotriva coruptilor din PSD si in ideologul reformei interne este deja prea mult.
Ca o culme a lipsei de decenta, tocmai regele contractelor cu statul emite urmatoarele postulate, altfel foarte adevarate: "Coruptia e pentru Romania mai rea decat cancerul pentru omenire", "Coruptia este fenomenul care ucide competitia si dezvoltarea". Plus inca una, foarte simpatica: "PSD trebuie sa fie primul partid politic care arata societatii ca are incredere in munca procurorilor si a judecatorilor". Asa e, cum spune Ghita, dar parca suna mai bine chiar si din gura lui Ion Iliescu.
Ne intoarcem iarasi la sfidarea, la aroganta si la dispretul fata de public tipice acestui partid sanctionat drastic tocmai din cauza lor. Impresia generala este ca Ponta si Ghita se agata de putere, desi au pierdut o competetie importanta provocand miscari de strada cu cinismul si aroganta lor, aducand Romania in pragul unei mici revolutii. Cei doi nu au nici o legitimitate de a vorbi despre reforme cata vreme primii care ar trebui sa plece sunt chiar ei, in frunte cu Liviu Dragnea, trimis in judecata pentru organizarea unui sistem de furt electoral, urmati de cohortele de baroni si cercetati penal din parlament. Cata vreme toti acestia raman pe loc, totul e butaforie de prost gust.
Din pacate, nici castigatorul nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Klaus Iohannis nu pare sa inteleaga ca numele celor care vor forma viitoarea echipa de consilieri reprezinta o declaratie politica in sine. Publicul citeste in echipa din jurul presedintelui mai mult decat niste simple nume. Exigentele publicului sunt mari, asteptarile enorme. Nu poti defila cu unul ca Dan Mihalache, un fost apropiat a lui Adrian Nastase, pe postul de sef al cancelariei prezidentiale. Altii, vehiculati in aceste zile, ridica mari semne de intrebare privind integritatea morala sau psihica, dupa caz.
Functiile de consilier prezidential nu sunt simple sinecuri, rasplata pentru ajutorul dat in campanie, ci pozitii de putere care pot influenta semnificativ abordarile si deciziile celui mai important om in stat. Cum sa discuti pentru postul de consilier juridic cu Simina Tanasescu, un profesor de drept altfel respectat dar care a sustinut teze cel putin stranii in ultimii ani: statutul magistratului care ar putea fi la o adica si functionar, trecerea la sistem parlamentar cu diminuarea rolului presedintelui etc?
N-am auzit inca nici un nume care sa reflecte generatia celor iesiti in strada in semn de protest fata de sistemul putred in ansamblul sau. Unde sunt tinerii competenti, figurile proaspete, cum de nu a gasit inca pe nimeni din multimea cetatenilor romani din afara sau din interiorul tarii sa-l consilieze la Cotroceni in varii domenii? De ce cauta doar in laboratoarele partidelor? Acolo va gasit unii si aceiasi oameni, ne-am saturat cu totii de retelistica lor falimentara.
In fine, de notat starea de tensiune din interiorul partidului. Lui Klaus Iohannis i se reproseaza tot mai apasat ca mareste falia cascata intre PNL si PDL, tratandu-i preferential pe liberali, ca si cum nu pedelistii ar fi tras greul in campanie.
Si problema mostenitorului lui Klaus Iohannis risca se genereze noi dezamagiri. Asa cum arata acum situatia, liberalii se indreapta catre o competitie intre Ludovic Orband si Teodor Atanasiu, exponenti ai vechii generatii de politicieni. Cum de rezervorul de prospetime al partidului s-a epuizat odata cu extragerea lui Klaus Iohannis de la varful partidului?
De la PSD nimeni nu avea mari asteptari. Insa opozitia are o sansa reala sa se reformeze. Din pacate, nu auzim pe nimeni la PNL sau PDL sa puna in discutie insistent, asa cum ii cere publicul, reforma reala a partidului, sa caute rapid recruti in noua generatie si sa vina cat mai repede in intampinarea astaptarilor din societate. Liberalii si pedelistii chiar cred in sinea lor ca valul se va stinge repede. Cei mai multi se amagesc ca lumea i-a votat tot pe ei, ca vor pune din nou mana pe putere in primavara sau peste doi ani fara sa schimbe mare lucru in partidele lor.
Opozitia nu intelege ca, daca dezamageste inca o data, risca sa deschida calea unor miscari extermiste, radicale, anti-sistem care ar putea sa rada totul in calea lor. Nu-i vom lasa nici noi, nici eroii votului din 16 noiembrie sa-si bata joc de sansa nesperata de a face pasi mari inainte. Doar prin presiune publica permanenta exercitata asupra noului presedinte, asupra puterii si opozitiei vom mentine ce am obtinut atat de greu dupa alegerile din acest an: un gram de speranta ca nu e chiar totul pierdut.
