Şi ISTORIA se CLATINĂ/Descoperirea care schimbă tot ce ştiam despre strămoşii noştri
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă o mare parte dintre teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente care datează din perioada imediat următoare retragerii romanilor de la nord de Dunăre. Ocumentele sunt scrise cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi trebuie citit de jos în sus, fapt necunoscut până în acest moment, conform site-ului paginaromanilor.at.
După ce mai mulţi specialişti au încercat să traducă manuscrisul numit „Codexul Rohonczi”, arheologul Viorica Enachiuc a reuşit, în premieră, după 20 de ani de studiu, să descifreze filele documentelor.
Manuscrisul se află, în prezent, în arhivele Academiei ungare de Ştiinţe, după ce a fost dăruită de groful Batthyany Gusytav în 1838.
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: „Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”.
Textile Codexului au fost redactate în secolele XI şi XII, într-o limbă daco-romană, însă cu litere moştenite de la daci.
„Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune Viorica Enachiuc.
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase, iar cartea cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi.
Manuscrisul consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. „Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, spune Viorica Enachiuc.
Totodată, Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit „Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
„O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”
