Fiul ministrului Educației învață într-o clasă supraaglomerată, peste limita legii

La debutul noului an școlar, ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, a dezvăluit pe pagina sa personală de Facebook situația din clasa a II-a în care învață fiul său. În urma unui transfer recent, colectivul a ajuns să numere 30 de școlari, o cifră care contravine în mod direct normelor impuse de legislația în vigoare.

Conform reglementărilor naționale din domeniul educației, ciclul primar permite formarea unor grupe de maximum 24 de elevi. Chiar și în cazurile excepționale, când conducerea unității școlare înaintează un dosar justificativ către inspectorat, suplimentarea nu poate adăuga mai mult de patru locuri, ridicând plafonul maxim absolut la 28 de copii.

„Între timp, s-a mai transferat un elev în clasa. Sunt 30 acum. Treizeci de copii, fiecare cu personalitatea, ritmul și visurile lui, și un învățător care trebuie să ajungă la fiecare dintre ei”, a evidențiat Mihai Dimian pe rețeaua socială.

Regulile altor state: între limite stricte și autonomie școlară

În timp ce România încearcă să gestioneze problema claselor supradimensionate prin impunerea unor praguri fixe, alte sisteme de învățământ aleg strategii diverse. Expertul în politici educaționale Marian Staș explică faptul că unele țări folosesc limite legale clare, în timp ce altele conferă autonomie completă școlilor sau autorităților locale.

În Estonia, plafonul legal pentru clasele din școala de bază, respectiv clasele I-IX, este de 24 de elevi. În anumite situații, această limită poate fi depășită temporar, printr-o decizie motivată și cu aprobarea autorității competente. În 2023, efectivul mediu din învățământul primar era de aproximativ 18,4 elevi pe clasă. În schimb, Franța stabilește o limită de 24 de elevi pentru grande section, CP și CE1, adică pentru ultima clasă de grădiniță și primii doi ani ai școlii primare. În educația prioritară există și clase organizate în grupuri de aproximativ 12 elevi. Pentru nivelurile secundare nu există însă un plafon național general de 24 de elevi. Efectivul mediu este de aproximativ 21,3 elevi în primar, 25,3 la collège și 30,1 în învățământul liceal general și tehnologic. Mai departe, în Anglia, limita de 30 de elevi este valabilă pentru Reception până la Year 2, în principal pentru copiii cu vârste de aproximativ 5-7 ani. Pentru clasele următoare nu există un plafon legal național general. În practică, clasele au în medie aproximativ 26,1 elevi în primar și 22,6 în secundar. China, de exemplu, aplică un standard oficial de maximum 45 de elevi pentru clasele primare și de 50 pentru gimnaziu. În același timp, autoritățile au urmărit diminuarea numărului claselor cu efective foarte mari, de peste 55 de elevi. Media este de aproximativ 39 de elevi în primar și 46 în gimnaziu.
— Marian Staș, expert în politici de educație

Totodată, o serie de state recunoscute la nivel mondial pentru rezultatele lor excepționale nu impun plafoane naționale rigide pentru clasele generale.

În Singapore nu există o limită legală națională generală pentru clasele obișnuite. Efectivele sunt însă relativ mari. În 2024, media era de aproximativ 33,8 elevi în învățământul primar și 32,9 în cel secundar, iar în clasa a III-a din primar ajungea la 37,3 elevi. În anumite activități și intervenții educaționale sunt utilizate grupe cu efective mai mici. Finlanda nu impune un plafon național general pentru clasele obișnuite, iar organizarea acestora este stabilită în principal la nivel local și de către școli. Există limite pentru anumite forme de educație specială, unde efectivele maxime pot fi de 10, 8, 6 sau 20 de elevi, în funcție de configurația clasei. Media din învățământul primar este de aproximativ 18,7 elevi pe clasă. În Coreea de Sud, numărul maxim de elevi este stabilit la nivel local, de către superintendentul educației din fiecare teritoriu, fără existența unui plafon național unic. Efectivul mediu este de aproximativ 19,3 elevi în primar, 24,9 la gimnaziu și 23,4 la liceu. Nici în Noua Zeelandă nu există un plafon obligatoriu general pentru numărul de elevi dintr-o clasă. Reglementările se concentrează în principal asupra finanțării personalului didactic. Pentru perioada 2025-2026, formula de finanțare variază de la aproximativ un profesor la 15 elevi în primul an de școală până la un profesor la 28 de elevi în anii 4-8. În cazul școlilor mici există și o politică potrivit căreia media nu ar trebui să depășească 25 de elevi pentru fiecare profesor, însă acest indicator nu stabilește o limită pentru fiecare clasă. Media este de aproximativ 25 de elevi pe clasă, cu variații importante între școli.
— Marian Staș, expert în politici de educație

Realitatea din România și diferența față de raportul elevi-profesor

Pe hârtie, normele din România stabilesc cel mult 24 de copii în clasele primare, 28 în ciclul gimnazial și 30 la liceu. Statistic, media efectivă națională este cuprinsă între 19 și 21 de elevi pe clasă, o cifră aliniată mediei OCDE din învățământul primar (20,6 elevi).

Marian Staș subliniază importanța de a nu confunda mărimea unei clase cu raportul dintre numărul total de elevi și numărul de cadre didactice, indicator care include toți profesorii de specialitate sau educatorii care lucrează cu grupe restrânse.

În România, acest indicator arată 18,3 elevi per cadru didactic în învățământul primar, 11,2 la gimnaziu și 13 la liceu.

În Estonia, raportul elevi-profesor este de aproximativ 12-15, în funcție de nivel, în timp ce Finlanda are un raport de aproximativ 13 elevi la un profesor în învățământul primar. În Singapore, raportul este de aproximativ 15,2 în primar și 12,6 în secundar. În Coreea de Sud, acesta ajunge la aproximativ 12,1 în primar, 11,8 la gimnaziu și 10,1 la liceu. În Noua Zeelandă, raportul este de aproximativ 15-16, iar în Anglia de aproximativ 20,7 în primar și 16,7 în secundar. În Franța, în primar, raportul este de aproximativ 18,2 elevi la un profesor.
— Marian Staș, expert în politici de educație

Rezultatele PISA arată că problema nu stă în numărul de bănci din clasă

Testările internaționale PISA din 2022 demonstrează că numărul restrâns de copii într-o sală nu este o garanție automată a performanței. România a obținut un punctaj constant de 428 la citire, matematică și științe, având o medie generală de 428 de puncte – mult sub media OCDE de 478 de puncte.

Prin comparație, Franța s-a situat la nivelul mediei OCDE (478), în timp ce Noua Zeelandă și Finlanda au strâns circa 495 de puncte. Anglia a atins o medie de 497 de puncte, Estonia 516, Coreea de Sud 523, iar liderul Singapore s-a detașat cu o medie impresionantă de aproximativ 560 de puncte (575 la matematică, 543 la citire și 561 la științe). În ceea ce privește China, datele agregate nu sunt disponibile la nivel național pentru 2022, întrucât a participat doar parțial la testările anterioare din 2018 prin marile metropole.

Deși România are o medie a dimensiunii claselor (19-21 de elevi) comparabilă cu Estonia (circa 18 elevi) și Finlanda, rezultatele la testări sunt complet diferite. La polul opus, Singapore înregistrează performanțe excepționale cu clase mult mai mari, de peste 33 de copii.

Numărul maxim de elevi într-o clasă diferă considerabil de la un sistem educațional la altul. Unele țări au stabilit prin lege un plafon clar, în timp ce altele nu impun o limită națională pentru clasele obișnuite și lasă decizia la nivel local. O comparație între România și Finlanda, Estonia, Singapore, Coreea de Sud, China, Noua Zeelandă, Anglia și Franța arată că dimensiunea clasei nu este, în sine, un indicator suficient pentru a explica performanța unui sistem de educație.
— Marian Staș, expert în politici de educație

Expertul arată că accentul trebuie pus pe distribuția inteligentă a profesorilor, formarea profesională continuă, calitatea curriculei, metodele moderne de predare și evaluare, autonomia unităților de învățământ și sprijinirea copiilor defavorizați.

Efective mai mari și performanțe ridicate pot exista simultan, după cum efective mai mici nu garantează automat rezultate bune. Singapore are clase cu aproximativ 33-34 de elevi și rezultate foarte ridicate, Estonia are clase cu aproximativ 18-19 elevi și rezultate ridicate, iar România are clase cu aproximativ 19-21 de elevi, fără ca acest nivel să fie însoțit de rezultate similare. În aceste condiții, o politică generală de reducere a numărului maxim de elevi, de exemplu de la 24 la 20 în primar sau de la 28 la 24 la gimnaziu, nu rezultă din această comparație drept intervenția cu cel mai mare randament pentru întregul sistem. Reducerea efectivelor poate fi justificată în anumite situații, cum ar fi clasele vulnerabile, elevii cu cerințe educaționale speciale, din medii dezavantajate sau aflați la început de ciclu. Cu toate acestea, investiția decisivă pentru îmbunătățirea rezultatelor trebuie căutată mai ales în calitatea procesului de învățare, nu doar în reducerea numărului de elevi dintr-o clasă.
— Marian Staș, expert în politici de educație

Explorează subiectele:

Mihai Dimian Marian Staș educație

Distribuie Distribuie Comentarii