A parcurs aproape 700 de kilometri pe Via Transilvanica și s-a oprit. Critici privind mâncarea, alcoolul și prețurile la cazare

După aproape 700 de kilometri parcurși pe Via Transilvanica, un drumeț spune că a renunțat, cel puțin temporar, la traseu, nemulțumit de problemele pe care le-a avut cu încălțămintea, dar și de ceea ce a găsit la unele dintre gazdele de pe drum.

Acesta critică - într-o postare lungă de pe un grup online dedicat comunității Via Transilvanica - oferta alimentară, asocierea ospitalității cu alcoolul și diferențele mari de preț între unitățile de cazare. Postarea a generat o dezbatere aprinsă. Unii îi dau dreptate autorului și spun că traseul ar putea deveni un model de turism bazat și pe sănătate, în timp ce alții îi reproșează că încearcă să impună propriul stil de viață unor comunități pe care ar trebui să le descopere și să le accepte.

„Nu cred că generozitatea unei gazde ar trebui măsurată în pălinca, vinul sau berea oferite”

„Am încheiat, cel puțin pentru moment, incursiunea mea pe Via Transilvanica. Motivul principal a fost legat de încălțăminte: fie nu am găsit perechea potrivită pentru picioarele mele, fie picioarele mele nu sunt potrivite pentru acest traseu. După aproape 700 de kilometri, corpul mi-a spus că trebuie să mă opresc. Însă acesta nu este singurul motiv.

Am plecat pe acest drum cu un anumit set de așteptări. Fiind pasionat de nutriție și stil de viață sănătos, mi-am imaginat că voi descoperi un proiect care promovează nu doar mișcarea, ci și sănătatea în sensul ei complet: hrană de calitate, ospitalitate bazată pe grijă față de om și un mediu care inspiră echilibru”, scrie drumețul.

Alcoolul oferit oaspeților este unul dintre aspectele pe care le critică aspru, iar asta după ce menționează că „este o substanță toxică pentru organism, iar ideea că un pahar de vin sau o bere ar reprezenta un beneficiu pentru sănătate nu mai are susținerea pe care o avea cândva”.

„Nu cred că generozitatea unei gazde ar trebui măsurată în pălinca, vinul sau berea oferite oaspetelui. Cred că putem redefini această ospitalitate în jurul sănătății, al grijii și al respectului pentru omul care îți trece pragul. La fel, oferta alimentară pe care am întâlnit-o de-a lungul traseului mi-a lăsat impresia că este orientată mai degrabă spre mâncăruri foarte grele, foarte procesate sau cu un potențial inflamator ridicat. România are suficiente resurse pentru a demonstra exact opusul: produse locale, de sezon, ingrediente simple și hrană autentică, fără excese și fără artificii. Nu vorbesc despre alimente exotice sau despre superalimente. Vorbesc despre mâncare românească, locală, proaspătă și făcută cu respect pentru sănătate.

Din acest motiv cred că Via Transilvanica ar avea enorm de câștigat dacă ar încuraja mai mult educația nutrițională în rândul gazdelor și al partenerilor implicați. Nu ca obligație, ci ca direcție. Traseul poate deveni un reper european nu doar prin peisaje, ci și prin cultura sănătății pe care o promovează”, mai scrie autorul postării.

Trece ulterior la prețurile percepute pentru cazare, menționând că a întâlnit tarife de la 50 la 250 de lei, „fără ca această variație să fie întotdeauna însoțită de o diferență clară de servicii”.

Autorul mai menționează că a întâlnit, cu ocazia celor 700 km parcurși, și „oameni minunați, gazde care mi-au arătat că se poate, oameni care au înțeles că sănătatea poate face parte din ospitalitate și care mi-au oferit exact ceea ce corpul meu avea nevoie”.

Ideea lui este ca Via Transilvanica să poată deveni, în timp, nu doar o destinație de drumeție, ci și un exemplu de turism în care natura, mișcarea, alimentația și sănătatea sunt puse împreună.

„Via Transilvanica nu e un proiect culinar”

O parte importantă a sutelor de reacții a mers însă în direcția opusă. Unul dintre comentatori rezumă poziția astfel: „VT nu e un proiect culinar. Oamenii pun pe masă ce mănâncă în casă”. În aceeași logică, bucătăria întâlnită pe traseu este tocmai parte din experiența locală: slănină, țuică, fasole, borș, pâine și preparate tradiționale.

Un alt comentator este și mai tranșant: „Nu Via trebuie să se muleze pe călători! Drumețul trebuie să accepte toate provocările căii”.

Argumentul este simplu: dacă alegi să traversezi sate și zone rurale din România, nu poți pretinde ca oamenii care te găzduiesc să-și schimbe tradițiile și modul de viață pentru a răspunde preferințelor tale alimentare.

Un alt participant la discuție spune că produsele întâlnite în zonele montane sunt rezultatul geografiei și al tradiției locale. „Ceea ce oferă ei este potrivit cu zona, mai ales că mulți aleg acest traseu tocmai pentru tradiții și mâncare locală. Este de așteptat ca gazdele să te întâmpine cu pâine și slană, nu cu roșii și castraveți” - continuă dezbaterea.

„Nimeni nu te obligă să bei”

O bună parte din comentarii au separat problema alcoolului de cea a ospitalității. Un participant spune că nici el nu consumă, „dar nu mă obligă nimeni să-l înghit când ajung la o gazdă primitoare. De aceea nu înțeleg supărarea. Ei oferă cu drag și nu obligă pe nimeni”.

Un alt comentator consideră că gestul de a oferi un pahar de vin nu trebuie confundat cu încercarea de a vinde alcool, ci trebuie privit ca un gest tradițional de bun venit.. „Eu dacă te am musafir și vreau să te omenesc cu un pahar cu vin asta nu înseamnă că vreau să fac bani pe tine”, reacționează internautul.

Există însă și reacția opusă. Un comentator susține că tocmai asocierea dintre ospitalitate și alcool ar trebui pusă sub semnul întrebării. „Alcoolul este o neurotoxină, punct, iar oferirea lui nu reprezintă ospitalitate chiar dacă multora le place să creadă asta”, reacționează comentatorul

„Nu te întâmpină nimeni cu smoothie de zmeură”

Criticii postării consideră că autorul așteaptă de la gospodăriile de pe traseu un nivel de specializare pe care acestea nu și l-au propus. Un comentator ironizează această așteptare, spunând că nu ar trebui să ne imaginăm că gazdele din zonele rurale îl vor întâmpina pe drumeț „cu un smoothie de zmeură sau o limonadă fără zahăr”.

Un altul îi reproșează direct că, înainte să critice oferta de pe traseu, ar fi trebuit să se pregătească mai bine pentru o călătorie de asemenea amploare. „NICIODATĂ nu îți iei la un drum de 700 km o pereche de încălțări cu care nu știi cum te împaci și niciodată nu o iei nouă!!!”, spune comentatorul. Acesta adaugă că este nerealist să te aștepți la meniuri adaptate ultimelor tendințe nutriționale în zone rurale şi montane.

Există și opinii care îi dau dreptate autorului postării.

Un participant la discuție spune că observațiile despre alimentație, ospitalitate și direcția în care ar putea evolua proiectul sunt „pertinente și merită luate în considerare”, chiar dacă nu împărtășește în totalitate perspectiva autorului.

Un alt comentator consideră că gastronomia ar trebui să evolueze odată cu traseele turistice și susține ideea unei bucătării mai orientate către calitate și sănătate.

Un drumeț care a parcurs aproximativ 400 de kilometri spune că a găsit mâncare variată și gustoasă și compară experiența cu meniurile întâlnite pe alte trasee europene. Pentru cei care au diete speciale, soluția poate fi să-și cumpere sau să-și pregătească singuri hrana.

Unul dintre comentarii oferă o informație interesantă: există drumeți care își anunță dinainte gazdele cu privire la ceea ce doresc să mănânce. Autorul comentariului spune chiar că a aflat de la Alin Ușeriu despre experiențe în care mâncarea a fost adaptată nevoilor celui găzduit. Asta arată că lucrurile nu sunt neapărat atât de simple precum „pe Via Transilvanica se mănâncă nesănătos”. Mai degrabă, experiența pare să difere de la gazdă la gazdă și de la o zonă la alta.

Prețurile la cazare, un subiect mai greu de respins

Dacă în privința mâncării și alcoolului opiniile sunt profund subiective, autorul ridică și o problemă mai ușor de discutat obiectiv: diferențele mari de preț la cazare.

Și aici comentariile sunt împărțite. Unii consideră că diferențele sunt firești într-o piață în care oferta și cererea stabilesc prețurile. Un drumeț care spune că a parcurs aproximativ 400 de kilometri pe traseu consideră că variația prețurilor nu este ceva neobișnuit și că, dacă un anumit nivel de confort este prea scump, există și varianta cortului.

Alții atrag atenția asupra unei probleme distincte: dacă o cazare sau o masă este oferită contra cost, intră în discuție și obligațiile legale ale celui care prestează serviciul. Chiar autorul postării amintește, intervenind în discuțiie, de problema bonului fiscal și a informațiilor privind produsele alimentare.

Ce este Via Transilvanica

Via Transilvanica este un traseu de drumeție de lungă distanță care traversează România de la Putna la Drobeta-Turnu Severin, pe aproximativ 1.400 de kilometri. Traseul trece prin mai multe regiuni istorice, comunități rurale și zone naturale și este marcat cu borne specifice.

Proiectul a fost dezvoltat de Asociația Tășuleasa Social, împreună cu voluntari, comunități locale și parteneri, în 2026 Via Transilvanica primind oficial statutul de „traseu pedestru de interes național în scop recreativ”.

Proiectul Via Transilvanica a fost inițiat și realizat de asociația Tășuleasa Social. A fost lansat în anul 2018, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, sub conducerea lui Alin Ușeriu, președintele asociației, fiind supranumit și „drumul care unește”.