Administrația din Botoșani investește 70.000 de euro în metoda japoneză Kaizen
Confruntat cu un nivel scăzut de trai și o piață a muncii profund restrânsă, județul Botoșani caută soluții neconvenționale pentru eficientizarea aparatului administrativ. Conducerea Consiliului Județean a decis să apeleze la modelul nipon Kaizen, un concept de management aplicat inițial în marile fabrici industriale, pentru a optimiza activitatea funcționarilor publici, alocând în acest sens aproximativ 70.000 de euro din fondurile publice.
Județul Botoșani Foto: wikipedia
Această măsură inedită vine pe fondul unor dificultăți socio-economice majore cu care se confruntă comunitatea locală. Botoșaniul figurează constant printre cele mai defavorizate regiuni din România, în special din cauza pauperizării și depopulării pronunțate a mediului rural. Conform statisticilor furnizate de Direcția Județeană de Statistică Botoșani, din populația de peste 457.000 de locuitori, doar ceva mai mult de 62.000 sunt salariați activi. Segmentul majoritar este format din pensionari, minori, persoane fără venituri stabile sau cetățeni plecați la muncă peste hotare. Totodată, o analiză a companiei NielsenIQ plasează județele Botoșani, Vaslui și Giurgiu pe ultimele locuri la nivel național în ceea ce privește puterea de cumpărare.
În calitatea sa de instituție responsabilă cu elaborarea și coordonarea strategiilor de dezvoltare economico-socială, Consiliul Județean Botoșani intenționează să importe principiul Kaizen — un concept creat din cuvintele nipone „kai” (schimbare) și „zen” (bine sau armonie). Filosofia presupune o îmbunătățire neîntreruptă, realizată prin măsuri mărunte, zilnice și constante, menite să genereze progrese substanțiale pe termen lung.
Inițiativa a fost asumată de președintele instituției, Valeriu Iftime, un profil cunoscut din mediul de business și patron al echipei de fotbal FC Botoșani. Proiectul debutează în toamnă și este condiționat de obținerea votului deliberativului județean.
„Este perfecționare continuă. Sunt puține consilii județene care au implementat această procedură. Ea duce la o modernizare, la o optimizare a fluxurilor și o mai mare claritate a muncii noastre în Consiliul Județean. Începem mai întâi cu un curs, după care vedem cum înaintăm, pentru că lucrurile sunt multe și durează mult timp”, a explicat Valeriu Iftime rațiunea acestui demers.
Cheltuielile totale estimate pentru asimilarea acestei metode se ridică la 70.000 de euro, sumă suportată din visteria locală. „Noi vrem să începem cu acest curs care trebuie să coste pe la vreo 50.000 de euro. Este primul curs și am vrut să intrăm deja din luna septembrie cu această hotărâre de Consiliu Județean”, a subliniat președintele CJ Botoșani.
Metodologia Kaizen s-a născut ca o formulă de supraviețuire într-o Japonie ruinată de Al Doilea Război Mondial. După bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki și distrugerea a 67 de centre urbane de către aviația americană — ceea ce a ras de pe hartă 40% din suprafața orașelor și peste 2,2 milioane de clădiri rezidențiale, lăsând fără adăpost 30% din populația urbană —, infrastructura era la pământ. Cu 3 milioane de morți, o flotă comercială distrusă în proporție de 90% și capacitatea industrială prăbușită la 20-30% din nivelul prebelic, statul nipon era în pragul colapsului.
Salvarea a venit dintr-un parteneriat neașteptat cu administrația americană de ocupație, care a intervenit prin inițiativa Training Within Industry. Specialiști de peste ocean în statistică și controlul calității, printre care W. Edwards Deming și ulterior Joseph Juran, au ghidat reconstrucția. Conform platformei KaizenUp.ai, „Deming a învățat că îmbunătățirea calității și reducerea variației în procese ar crește productivitatea și ar reduce costurile – un mesaj care a rezonat profund în Japonia postbelică”.
Modelul s-a consolidat concret în deceniile '50-'60 la constructorul auto Toyota. În lipsa resurselor financiare de care dispuneau fabricile din Statele Unite, inginerul-șef Taiichi Ohno a conceput o schemă bazată pe ajustări treptate și implicarea completă a personalului — de la muncitorul de pe linie până la directorul general — în combaterea risipei (concept denumit „muda”). Obiectivul central a fost identificarea unor modificări ușoare și sustenabile, fără eforturi disruptive, pentru a elimina pierderile zilnice de timp, resurse și efort.
Sistemul a fost teoretizat și popularizat internațional abia în anii '80 prin intermediul lui Masaaki Imai. Acesta a creat Institutul Kaizen în Elveția în 1985 și a lansat în 1986 volumul de căpătâi „Kaizen: The Key to Japan's Competitive Success”, demonstrând lumii occidentale cum evoluțiile zilnice mici generează o eficiență formidabilă fără alocări financiare exagerate. „Nicio zi nu ar trebui să treacă fără să se facă un fel de îmbunătățire undeva în companie”, afirma Imai. Ulterior, Jeffrey K. Liker sublinia în lucrarea sa dedicată modelului constructorului auto nipon: „Devino o organizație care învață prin reflecție permanentă (hansei) și îmbunătățire continuă (kaizen)”.
Explorează subiectele:
