Așa o fi?/Asta e țara în care am ajuns să trăim?
Reportajeisback : Ma uit la norvegieni. O super națiune. Educați, bogați, cu mentalitate. Asigurați financiar pe viață ca popor. Ma uit la israelieni cum controlează finanțele lumii cum își apără interesele ca niște lei și sunt o mana de oameni. Mă uit la japonezi, un popor atât de fain și educat. Mă uit la spanioli, cumva au chestia asta a lor faina ca popor cu stilul de viață pe care reușesc să îl îmbine totuși cu munca serioasă, la italieni cu nebunia lor creativa. Olandezi, danezi, finlandezi. Polonezi. Popoare nu populații.
Si după mă uit la poporul asta al nostru român. Și mă gândesc ce naiba ne mai leagă azi. Cine suntem noi de fapt? Ce vrem de la viitorul nostru? Nu avem nici un ideal, nu avem nici un obiectiv. O adunatura de oameni foarte diferiți de fapt.
Va spun sincer, azi, acum nu am nici un motiv să fiu mândru că sunt român. Personal am atât de puțin în comun cu majoritatea poporului român încât mă simt foarte, foarte străin aici. Poporul asta îi urăște pe cei că mine. I-a urat istoric. Dar nu este despre mine și sentimentele mele subiective.
Trăim o disolutie a statului care a început de câțiva ani și începem să o simțim în toate aspectele. România e in disolutie. Cred că încrederea românilor în statul român și instituțiile sale este la cel mai jos nivel posibil. Și fiecare zi ne mai arată mai clar la, mai evident că nu mai avem în ce să mai avem încredere. Justiție coruptă total, politicieni, instituții ale statului folosite că măciuci in războaiele între diferitele găști, societatea tot mai inertă și sparta pe non teme. Un stat rapace care cocoșează cu taxe și impozite populația și firmele pentru că banii sa ajungabjn mâinile unor corupți și castelor de privilegiați.
Pare că Romania este incapabilă să își revină din acest coșmar. Fiecare dintre noi s-a retras în colțișorul lui încercând salvarea individuala în timp ce nimic nu ne mai unește și nu mai avem nimic în comun.
România este o țară in derivă. Asta este absolut evident. Încrederea este la cote minime. Un stat muribund.
Nu am mai scris. Mi se pare inutil. Despre ce sa scriu? Despre justiție? Pai zilnic sunt lucruri super scandaloase. Am tot scris. Se schimba ceva? Despre politicieni? Degeaba. Scriu și la alegeri tot ei ies. Ati văzut că sunt în stare de orice de la anulat alegeri la anulat decizii interne de partid. Orice. Se simte duhoarea mafiei deja.
Și peste toate astea mă întreb zilnic daca mai merita sa stau aici sau să plecam. Australia e o țară de vis, Elveția, Danemarca sunt exact pe gustul meu. Și Olanda și Cipru și Spania și Costa Rica.
Daca nu am fi atât de prosti am putea avea și noi o super țară și nu ar mai trebui sa plecăm nicăieri. Dar e prea mare prostia și ticăloșia la nivel de masa. Și ce trăim acum e rezultatul, emanația, spuma unei societăți fara valori și total inertă.
Urmează furia populara. Suntem în punctul în care toată lumea este nemulțumită profund. Suntem în punctul în care societatea va regla dezechilibrele prin altele și mai mari. Acum apare adevăratul extremism și nebunia. In câțiva ani. Suveranistii actuali sunt niste pisicuțe pe lângă ce vine. Veți vedea din păcate.
