Capcana hainelor de firmă și a telefoanelor scumpe: de ce unii elevi ajung să refuze școala
Pentru mulți tineri aflați la vârsta adolescenței, statutul financiar, gadgeturile de ultimă generație și garderoba scumpă par să devină mai importante decât relațiile de prietenie sau realizările personale. Cu toate acestea, efortul de a copia stilul de viață al colegilor nu garantează satisfacția emoțională. O cercetare publicată în jurnalul științific Frontiers in Psychology demonstrează că tinerii care pun un preț excesiv pe bani și posesii materiale prezintă o stimă de sine mai redusă și un grad mai mare de nemulțumire față de propria existență. Concluziile se bazează pe analiza datelor obținute de la 674 de tineri de origine mexicană stabiliți în Statele Unite, monitorizați la vârstele de 12, 14 și 16 ani, pentru a observa corelația dintre materialism, încrederea în sine și nivelul de satisfacție în viață.
Adolescenții care pun mare preț pe lucrurile materiale tind să fie mai nemulțumiți de propria viață Foto: Shutterstock
Confuzia dintre valoarea personală și bunurile deținute
În perioada în care își conturează propria identitate, nevoia de integrare într-un grup devine esențială pentru adolescenți. Deși popularitatea într-un colectiv este influențată de factori precum simțul umorului, abilitățile de comunicare, încrederea în sine și capacitatea de a lega prietenii, mulți tineri ajung să lege statutul social strict de potențialul financiar al familiei. Astfel, ei dezvoltă convingeri toxice, ghidându-se după principii precum „dacă am și eu ceea ce au ceilalți, voi fi acceptat” sau „dacă nu am, voi fi considerat inferior”, după cum a explicat psihoterapeutul adlerian Gabriela Răileanu.
Specialista atrage atenția asupra momentului critic în care reperele tinerilor se distorsionează: „Problema apare atunci când copilul/adolescentul nu mai reușește să facă diferența între ceea ce are și ceea ce este. Începe să creadă că, dacă nu are telefonul potrivit sau hainele potrivite, este mai puțin valoros ca persoană. Diferența materială devine o diferență de valoare personală”.
De la rușine la izolare și refuz școlar
Efectele acestei presiuni sociale depășesc adesea simpla frustrare de a nu deține un anumit obiect. De teamă să nu fie judecați de anturaj, unii elevi încep să ocolească petrecerile, excursiile școlare sau diversele activități de grup.
„Rușinea poate ajunge să afecteze imaginea pe care copilul o are despre sine. Nu mai gândește doar că nu are anumite lucruri, ci ajunge să creadă că este mai puțin valoros decât ceilalți. Poate apărea izolarea, evitarea activităților sociale, anxietatea și chiar refuzul școlar”, avertizează Gabriela Răileanu.
Psihoterapeutul îi sfătuiește pe părinți să trateze cu maximă seriozitate aceste semnale și să investigheze dacă retragerea copilului provine dintr-o auto-comparare constantă cu colegii sau dacă la mijloc este vorba despre umilințe și bullying. În cazul hărțuirii, intervenția școlii este obligatorie, iar dacă tendința de izolare nu dispare, devine necesară evaluarea adolescentului în cabinetul unui psiholog.
Iluzia satisfacției și capcana cadourilor compensatorii
Chiar și atunci când dorințele materiale sunt îndeplinite, mulțumirea este de scurtă durată. Se întâmplă frecvent ca un tânăr care a primit telefonul mult visat să își dorească un alt model după doar câteva luni, deși dispozitivul său funcționează impecabil, doar pentru că a văzut unul mai scump la un coleg. „Ne raportăm excesiv la ceea ce au ceilalți, iar satisfacția pe care o obținem dintr-un lucru nou scade, de regulă, pe măsură ce ne obișnuim cu el”, punctează Gabriela Răileanu, subliniind că părinții au rolul de a-și învăța copiii să prețuiască ceea ce dețin deja, fără a-și calcula valoarea umană în funcție de obiecte.
Totuși, chiar părinții sunt cei care, uneori, alimentează involuntar acest cerc vicios. Fie din ambiția de a le oferi urmașilor un trai superior celui pe care l-au avut ei înșiși, fie pentru a compensa lipsa timpului petrecut împreună, unii adulți le satisfac copiilor aproape orice capriciu.
„Problema apare atunci când obiectele ajung să înlocuiască relația. Copilul poate învăța că iubirea se exprimă prin ceea ce primește și că dorințele trebuie satisfăcute imediat. Mai târziu, poate căuta aceeași formă de validare în relațiile cu ceilalți și poate avea dificultăți în a aprecia ceea ce are.” - Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian
Pentru o dezvoltare armonioasă, copilul trebuie să se confrunte și cu refuzul. Dacă primește totul la cerere, acesta este privat de șansa de a exersa răbdarea, de a învăța să economisească și de a distinge între o nevoie reală și o simplă dorință de moment.
Cum gestionezi reproșurile legate de lipsa banilor
Tensiunile ating cote maxime atunci când adolescentul își varsă frustrarea acasă, reproșându-le părinților că nu câștigă la fel de mult ca familiile colegilor săi. Într-un cămin în care adulții depun deja eforturi mari pentru a acoperi cheltuielile curente, o astfel de atitudine poate genera multă amărăciune. Cu toate acestea, reacția inițială a părintelui este decisivă, acesta trebuind să înțeleagă mai întâi suferința tânărului, înainte de a-i da explicații financiare.
„În primul rând, părintele trebuie să își gestioneze propria reacție. Un asemenea reproș poate fi dureros, mai ales atunci când muncește mult și face eforturi pentru familie. Dar copilul nu evaluează neapărat eforturile părintelui, ci exprimă propria frustrare”, explică specialista.
Soluția constă într-un dialog sincer despre bani, adaptat vârstei copilului, dar fără a pune pe umerii acestuia povara grijilor financiare ale familiei. Adulții îi pot explica motivele pentru care unele achiziții trebuie amânate și îl pot coopta în stabilirea unor planuri de economisire.
„Cred că avem nevoie să creștem copii care știu să își dorească lucruri, dar care nu își condiționează valoarea personală de posibilitatea de a le avea. Copii care știu că pot fi apreciați, iubiți și acceptați pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce dețin”, concluzionează Gabriela Răileanu.
Explorează subiectele:
