Ce s-ar întâmpla în primele 24 de ore dacă ar fi atacată România? Răspunsul sincer al șefului Forțelor Terestre

Ce s-ar întâmpla în cazul unui atac asupra României, în primele 24 de ore de la activarea Articolului 5? Șeful Statului Major al Forțelor Terestre, generalul Ciprian Marin, răspunde direct despre vulnerabilitățile și scutul de apărare al României.

Adevărul: Războiul de lângă graniță a reabilitat tancul ca armă ofensivă decisivă. Cât de repede vor schimba tancurile Abrams arhitectura de luptă a Forțelor Terestre și cum pregătim tranziția de la tehnologia estică la cea de top americană?

Generalul Ciprian Marin: Războiul din Ucraina a subliniat atât importanța, cât și provocările cu care se confruntă tancurile moderne. Pe măsură ce tehnologia avansează și tehnicile, tacticile și procedurile evoluează, este esențial, ca forțele armate să se adapteze și să inoveze continuu pentru a avea succes în fața amenințărilor.

În cadrul arhitecturii de luptă a Forțelor Terestre, utilizarea tancurilor în viitor, trebuie să presupună o abordare interconectată, în care tancurile vor acționa ca parte a unor unități combinate care includ infanterie mecanizată, artilerie, apărare antiaeriană, aviație și drone, maximizând astfel eficiența și impactul pe câmpul de luptă. Dacă ne raportăm la costurile ridicate de producție a tancurilor în comparație cu costurile noilor amenințări la adresa acestora (drone, sisteme de recunoaștere termică, muniții de artilerie ghidate de coordonate GPS) putem aprecia, că în viitor, structurile de tancuri vor fi folosite cu preponderență în acțiuni cu caracter decisiv ca parte a unui sistem multi-stratificat care să acționeze într-o rețea cu alte platforme (infanterie, artilerie autopropulsată, drone etc.).

Tranziția, de la tehnologia estică (T-55, TR-800) la tancul ABRAMS M1A2 SEP v3 presupune mult mai mult decât simpla achiziție a echipamentelor. Principalele direcții de acțiune în cadrul aceastăi tranziții sunt: pregătirea infrastructurii administrative (remize, spații de mentenanță, etc.) și a infrastructurii de instruire (simulatoare de conducere, tragere și integrate, un poligon de tragere complex, etc.). Apoi, instruirea intensivă a personalului: teoretică și practică, inițial la simulator și ulterior pe tanc. În cadrul acestui proces este esențial să menținem standardele la care se instruiesc militarii americani. Tot aici aș menționa schimbarea/ adaptarea tehnicilor, tacticilor procedurilor, manualelor de întrebuințare a tancurilor în luptă și a doctrinelor astfel încât acestea să fie în concordanță cu noile caracteristici ale tancului. În sfârșit, tot în ce privește principalele direcții, aș nota asigurarea interoperabilității unităților de tancuri cu celelalte structuri din cadrul brigăzii.

Mobilitatea militară poate fi o problemă

Ținând cont că infrastructura rutieră și feroviară a României rămâne deficitară, cât de repede puteți mișca o brigadă mecanizată de la vest la est? Este mobilitatea militară punctul nostru cel mai vulnerabil în acest moment?

Dislocarea unei forțe necesită o planificare consistentă, iar modalitățile de mișcare de la Vest la Est pot fi, de principiu: Terestru (combinat), adică feroviar – tehnica grea și blindată, respectiv rutier – tehnica ușoară și de teren și blindată ușoară, materiale, personal, muniție, și tehnică blindată grea pe trailer. Și ar mai fi aerian - personal, materiale, muniție, respectiv maritim – tehnică și materiale containerizate. Mișcarea terestră a unei brigăzi mecanizate presupune un efort considerabil atât din punct de vedere al efortului național pentru asigurarea condițiilor optime necesare dislocării forțelor, cât și al partenerilor care sprijină efortul de apărare, cu asigurarea personalului, echipamentelor și materialelor adecvate.

Pentru mișcările forțelor pe teritoriul național, transporturile militare au prioritate atât pe calea ferată, cât și pe căile rutiere, iar deplasarea este influențată de starea infrastructurii rutiere și feroviare. Obstacole importante în planificarea mișcării unei forțe de nivel brigadă mecanizată sunt: starea podurilor, a viaductelor și tunelurilor, starea de operativitate a căilor rutiere și feroviare, nivelul de dezvoltare al acestora (număr, tipuri/categorii de drum, tipuri de căi ferate – electrificate sau nu, simple și duble), care influențează viteza de deplasare a convoaielor și trenurilor și cantitatea de trenuri și convoaie posibile a se deplasa în același timp.

Din punct de vedere al infrastructurii rutiere situația este într-o continuă dezvoltare și există conexiuni bune cu punctele de intrare în țară ceea ce ne permite mișcarea forțelor rutier într-un ritm acceptabil. Există o rețea dezvoltată de drumuri naționale de la Vestul la Estul României . În concluzie, la acest moment nivelul de dezvoltare al infrastructurii rutiere este în continuă evoluție ceea ce va facilita mișcările forțelor pe calea rutieră, nivelul de dezvoltare a infrastructurii rutiere fiind nici foarte bun dar nici foarte slab. Mobilitatea militară poate fi o problemă, însă nu putem afirma că este punctul nostru cel mai vulnerabil.

Prioritățile României dacă am fi atacați

Programul pentru noile MLI-uri este critic. În ce măsură ne bazăm pe producția locală și cât de mult ne permitem să mai așteptăm până când vechile vehicule MLI-84M vor fi înlocuite complet?

Pentru Statul Major al Forțelor Terestre achiziția noilor MLI reprezintă o prioritate critică, motiv pentru care finanțarea programului se realizează prin instrumentul SAFE. Modul de implementare a acestui program în producția locală este în responsabilitatea Ministerului Economiei. Achiziția noilor MLI-uri presupune localizarea producției în România. Estimăm că, indiferent de furnizor, timpul de livrare a primelor produse este de la 12 la 18 luni, iar pentru producția pe plan local timpul crește în funcție de realizarea facilității și buna funcționare a lanțurilor de aprovizionare. În concluzie, estimăm un termen de 3-5 ani în care ar fi înlocuite echipamentele actuale.

Starea de operativitate a MLI 84 (modernizate sau nemodernizate) este extrem de importantă și ne asigurăm că prin executarea corespunzătoare a mentenanței ținem pasul cu activitățile practice de instruire. Revitalizarea acestor echipamente poate fi o opțiune, în funcție de costurile acesteia.

Dacă România ar fi atacă mâine și s-ar activa Articolul 5, care ar fi elementul de dotare de care Forțele Terestre Române ar avea cea mai mare nevoie în primele 24 de ore pentru a asigura o apărare de neclintit?

Primul element de care Forțele Terestre au nevoie în primele 24 de ore de la activarea articolului 5 este rețeaua stratificată de apărare AA (C-UAS, interceptori, CRAM, VSHORAD, SHORAD), integrată cu capabilități Război Electronic. Această rețea ar asigura protecție pentru populație și un scut tactic pentru acțiunile unităților militare.

Un alt element necesar în primele ore sunt artileria și rachetele cu rază lungă și foarte lungă de acțiune și precizie ridicată (mixt MLRS, ghintuită, loitering) pentru lovirea principalelor elemente din adâncimea dispozitivului inamicului.

Unde stă bine Armata Română și unde suntem vulnerabili

Se spune că nicio armată din lume nu este imbatabilă și că nu există 100% invulnerabilitate. Care sunt punctele vulnerabile ale FT, unde ar trebui să insistăm și unde considerați că suntem cel mai bine acoperiți?

În privința punctelor tari, cele mai importante aspecte sunt: interoperabilitatea cu forțele NATO. Prezența pe teritoriul României a comandamentelor și unităților aliate facilitează integrarea rapidă a forțelor. Tot aici aș trece structura relativ echilibrată a forțelor terestre, formată din brigăzi mecanizate, de blindate, vânători de munte, rachete operativ tactice, geniu, cercetare, s.a. permit desfășurarea unor operații de amploare. La plusuri ar fi și dotarea cu capacități moderne UAS (Bayraktar, perspectivă Watchkeeper) și de artilerie cu rază lungă și foarte lungă (HIMARS și K9) permit lovituri de precizie la adâncimi mari.

Provocările cu care ne confruntăm în principal sunt legate de atragerea, în numărul pe care ni-l dorim, a tinerilor pentru profesia de militar și birocrația care duce la derularea lentă a programelor de înzestrare.

Ucraina și Rusia au demonstrat că o dronă de 500 de dolari poate scoate din uz un tanc de milioane. Cum se adaptează Forțele Terestre Române la această realitate? Avem în plan dotarea fiecărei subunități cu capacități proprii de drone de atac și, mai ales, cu sisteme de bruiaj portabile?

Această realitate a determinat nevoia de adaptare a Forțelor Terestre. În acest sens, au fost inițiate demersuri și sunt în proces de achiziție drone comerciale de diferite categorii pentru a permite instruirea personalului structurilor de manevră, sprijin luptă și sprijin logistic în acest domeniu nou. Un prim pas pe care îl urmărim este acela de a crea, la nivelul fiecărei structuri (cel puțin batalion), nuclee de expertiză în privința operării dronelor. Ulterior, în funcție de derularea procedurilor de achiziții, avem în vedere extinderea programului și înzestrarea cu drone a structurilor până la nivel grupă și pluton. În privința sistemelor de RE portabile, în prezent este fundamentat un program de înzestrare care prevede achiziționarea acestor echipamente.

Apărarea urbană a României

În timp ce sistemele Patriot apără obiectivele strategice, trupele din teren au nevoie de protecție împotriva avioanelor de atac la joasă altitudine. Unde ne aflăm cu programul de rachete VSHORAD și când vor ajunge acestea în dotarea batalioanelor?

Savantul român din SUA care rescrie tratamente pentru boli grave. Cum atacă algoritmii săi bacteriile ucigașe și tumorile

Pentru protecția trupelor din teren împotriva atacurilor la joasă înălțime, sistemele CHIRON sunt deja în exploatare iar contractul pentru Mistral a fost deja semnat și am efectuat o primă plată. Urmează livrarea acestora. De asemenea, s-a mai derulat o procedură pentru achiziția de sisteme SHORAD și VSHORAD, pentru care urmează să se semneze contractul de către DGArm.

Sistemele antiaeriene Gepard s-au dovedit a fi eficiente împotriva dronelor de tip Shahed. Avem în plan modernizarea celor existente sau achiziția unor sisteme similare, dar mai moderne, montate pe șasiuri de transportoare Piranha?

Este adevărat. Sistemele antiaeriene Gepard și-au demonstrat eficiența. Tocmai de aceea, sperăm să se realizeze achiziția sistemelor de apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă de acțiune Skyranger și Skynex 35 prin programul SAFE. Gepardul poate fi considerat precursorul tehnologic al sistemelor moderne de apărare antiaeriană precum Skyranger.

Multe din exercițiile recente se concentrează pe spații deschise. Cât de mult se antrenează Forțele Terestre pentru lupta în mediul urban, având în vedere că orașele devin principalele puncte de rezistență în conflictele moderne?

În primul rând, începând cu anul 2023 au fost achiziționate poligoane gonflabile pentru antrenarea militarilor în lupta în mediul urban pentru fiecare brigadă de manevră din FT. Acestea permit formarea și perfecționarea deprinderilor de luptă în mediul urban pentru structuri de nivel grupă-pluton. Complementar a fost achiziționat și armament de tip airsoft.

În acest moment, Centrul Național de Instruire asigură cele mai bune condiții de pregătire în mediul urban, inclusiv trageri cu muniție reală, pentru forțele române și cele aliate dislocate pe teritoriul național. Avem proiecte pentru dezvoltarea și în alte poligoane a acestor facilități. Până atunci, utilizăm și infrastructura unor cazărmi dezafectate.

La toate brigăzile de manevră există un nucleu de militari care au participat în calitate de instructori la operația INTERFLEX UK. Multiplicăm această experiență prin instruirea de către aceștia, pe modelul train-the-trainer, a altor instructori din forțele terestre pentru antrenarea acțiunilor în mediul urban.

În prezent este în derulare procedura de achiziție a unor simulatoare de nivel grupă care permit rularea unor scenarii, inclusiv în mediul urban.

În același timp, în majoritatea poligoanelor au fost realizate sisteme de tranșee care permit exersarea tehnicilor, tacticilor și procedurilor specifice pe baza lecțiilor din conflictul ruso-ucrainean.

Cum ne-am descurca cu bruiajul rusesc

Cum ne-am proteja propriile drone de cercetare de bruiajul rusesc, care s-a dovedit extrem de eficient? Avem drone care pot naviga inerțial, fără semnal GPS, pentru a ne asigura că nu rămânem fără „ochi” în primele ore ale unui conflict?

Pentru a contracara astfel de acțiuni, personalul care operează sistemele se instruiește pe baza unor proceduri proprii care prevăd activarea de măsuri anti-bruiaj.

În același timp, SMFT a inițiat demersuri pentru înzestrarea cu sisteme specifice de contramăsuri care să fie integrate pe sistemele existente și care să limiteze această vulnerabilitate.

Dincolo de Bayraktar, care sunt sistemele de muniție de tip loitering pe care FT le vor avea în dotare la nivel batalion?

Prin SAFE, structurile din Forțele Terestre vor fi dotate cu muniții loitering.

S-au spus și s-au scris multe despre capacitatea României de a rezista unei agresiuni externe până la sosirea aliaților. Care ar fi estimările dumneavoastră?

Forțele Terestre sunt încadrate, echipate și instruite pentru a fi în măsură să reziste unei agresiuni externe în conformitate cu planurile naționale și aliate.

Senzorii de termoviziune ai inamicului fac camuflajul clasic aproape inutil. Există programe pentru dotarea trupelor pentru a deveni „invizibili” pe timp de noapte?

Într-un mediu în care nu mai putem vorbi despre mascare în sens convențional, saturația de senzori din mediul de confruntare, desigur, la nivelul Forțelor Terestre există preocupări și în această direcție.

Într-un câmp de luptă saturat de drone și rachete, riscul de „friendly fire” este uriaș. Ce sisteme de identificare digitală putem primi prin SAFE pentru a ne asigura că sistemele noastre antiaeriene nu lovesc propriile aeronave sau drone?

Mijloacele de apărare antiaeriană prevăd existența echipamentelor de interogare amic-inamic.

Cum a schimbat HIMARS apărarea României

Avem deja sisteme HIMARS operaționale. Cum au schimbat acestea modul în care gândiți apărarea teritoriului național, având în vedere capacitatea de lovire de precizie mare la distanță?

Sistemele HIMARS sunt caracterizate de mobilitate ridicată și precizie sporită, reprezentând un multiplicator de efecte important. Sistemele de lovire HIMARS sunt parte importantă a operațiilor multi-domeniu, fiind destinate pentru obținerea efectelor în adâncimea zonei de operații. Capacitatea de lovire la distanțe mari și cu precizie crescută contribuie la degradarea sistemului A2/AD al inamicului - pentru a diminua capacitatea de angajare la nivel operativ a adversarului, precum și la asigurarea libertății de manevră pentru forțele de manevră folosind muniție de tip GMLRS.

Cum se poate apăra România pe mare. "Trebuie să avem tot pachetul: și legea, și oamenii, și mijloacele tehnice, și instituțiile pregătite să apere țara"

Nu în ultimul rând, eficiența dovedită în conflictul din Ucraina joacă un rol important de descurajare.

Cât de mult investim în muniție inteligentă sau programabilă? În Ucraina vedem că precizia bate cantitatea. Suntem pregătiți să trecem de la „bombardamentul de zonă” la „lovitura chirurgicală”?

Pe scurt, da. Este prevăzută și deja efectuată achiziția munițiilor de precizie pentru HIMARS și la K9. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că fiecare muniție își are rolul său, se utilizează pentru misiuni tactice standard.

Cum ar trebui să fie indentificați furnizorii armatei

Cum decurge colaborarea cu MApN la structurile de vârf și în ce măsură se ține cont de opiniile dumneavoastră atunci când se decid achizițiile?

Colaborarea cu MApN la nivelul structurilor de vârf se desfășoară într-un cadru instituțional bine definit, bazat pe consultări tehnice și operaționale. În procesul de definire a cerințelor pentru achizițiile aferente programelor de înzestrare sunt implicate structurile militare beneficiare, structurile responsabile de planificarea fondurilor, cele responsabile de achiziția echipamentelor, dar și specialiștii tehnici. Nevoile Forțelor Terestre sunt luate în considerare în etapa de definire a nevoilor misiunii și a cerințelor operaționale, ale deciziei finale privind achiziția echipamentelor militare nu îi aparține nici beneficiarului și nici autorității contractante, ci se bazează pe interacțiunea celor 3 componente ale Sistemului de management al achizițiilor de echipamente militare destinate înzestrării.

Cum au fost și cum sunt identificați potențialii furnizori și în ce măsură se merge pe ideea ca aceștia să fie din România, UE sau chiar din afară?

Identificarea potențialilor furnizori se face de la elaborarea Studiului de concept, după aprobarea nevoilor misiunii. În mod natural există interes pentru valorificarea capacităților industriei naționale și europene, însă criteriul principal rămâne capacitatea furnizorului de a livra echipamente conforme cu cerințele operaționale și standardele NATO. În cele mai multe cazuri se urmărește și transferul de tehnologie sau implicarea industriei naționale în producția de componente și integrarea echipamentelor și asigurarea mentenanței și a suportului logistic pe întreaga durată de viață a acestora.

Cât de mult investim în muniție inteligentă sau programabilă? În Ucraina vedem că precizia bate cantitatea. Suntem pregătiți să trecem de la „bombardamentul de zonă” la „lovitura chirurgicală”?

Experiențele recente ale conflictelor moderne arată că precizia și capacitatea de angajare selectivă a țintelor devin din ce în ce mai importante. Din acest motiv, programele de înzestrare iau în calcul atât muniția convențională, cât și muniția inteligentă sau programabilă. Obiectivul este găsirea unui echilibru între volum și precizie, atât încât forțele armate să poată opera eficient atât în scenarii de intensitate ridicată, cât și în operații care necesită lovituri de mare precizie.

În ce măsură industria românească de apărare (ROMARM, uzinele din Moreni sau București) este capabilă să asigure fluxul de piese de schimb pentru noile platforme Piranha și Abrams, sau vom fi dependenți de importuri pentru fiecare componentă critică?

La această întrebare poate răspunde doar ministerul de resort care gestionează industria națională de apărare, respectiv MEDAT. Statul Major al Forțelor Terestre are permanent în vedere necesitatea dezvoltării capabilităților industriei naționale care, prin cooperare industrială și transfer de tehnologie, să fie în măsură să asigure suportul logistic pe întreaga durată de viață a echipamentelor. La această dată, industria națională de apărare are capacități relevante în anumite domenii, cum ar fi producția unor componente, asamblarea finală și în special mentenanța echipamentelor. Dar atunci când vorbim de echipamente complexe, este realist să existe un model mixt: anumite componente și sisteme să provină din lanțurile de aprovizionare ale producătorilor, în timp ce mentenanța, integrarea și o parte din producția de piese să fie realizate în România.