China își consolidează puterea internă și externă, profitând de crizele globale

Represiunea internă și „sinizarea” minorităților

Liderul chinez, numit de Tisdall „împăratul comunist al Chinei”, implementează o politică internă de „sinizare”, menită să consolideze identitatea națională și integrarea. Această politică este consacrată într-o nouă lege privind „unitatea etnică”. Viziunea lui Xi presupune extinderea utilizării obligatorii a limbii mandarine, argumentând că aceasta va îmbunătăți perspectivele minorităților în viață și în muncă. El a declarat că minoritățile ar trebui să se „îmbrățișeze strâns precum semințele unei rodii” pentru a construi o Chină puternică și unită. Totuși, această direcție este văzută de aproximativ 125 de milioane de membri ai celor 55 de minorități etnice și religioase (reprezentând aproximativ 9% din populația Chinei, predominant Han) drept o asimilare forțată. Comunități precum tibetanii, mongolii și uigurii, care își prețuiesc propriile limbi și tradiții, se opun vehement unei monoculturi conformiste și intolerante, dominată de viziunea Partidului Comunist. Pentru aceste comunități, politica lui Xi reprezintă „epurare etnică sub o altă denumire”, conform lui Tisdall.

Condamnări internaționale și brutalități

Noua lege și pedepsele sale severe, aplicabile inclusiv cetățenilor chinezi aflați în străinătate, oferă o bază legală suplimentară eforturilor deja existente de impunere a voinței lui Xi și a Partidului Comunist, care sunt „practic același lucru în zilele noastre”, potrivit analistului. Scopul este crearea unei populații obediente politic și intimidate. Guvernele occidentale au condamnat noua lege, deși nu foarte vocal, iar organizațiile pentru drepturile omului, precum Amnesty International, au făcut-o mult mai vehement. Moartea lui Lobga Rangzen, un activist pentru un Tibet liber care și-a dat foc în semn de protest în fața sediului ONU din New York luna trecută, a atras pentru scurt timp atenția internațională. Asemenea tragedii nu sunt însă noi, notează Tisdall, amintind de represiunea generalizată din Tibet și de lagărele de „reeducare” brutale din Xinjiang. Acestea fac parte dintr-o campanie națională de lungă durată a lui Xi împotriva disidenței, diferențelor și diversității, campanie ce se intensifică.

Fatalismul Occidentului în fața puterii chineze

În Occident s-a instalat un „fatalism paralizant” în privința comportamentului Chinei. Fie că este vorba despre persecutarea minorităților, eliminarea democrației în Hong Kong, urmărirea în justiție a activiștilor pro-democrație precum fostul editor al Apple Daily, Jimmy Lai, sau reprimarea bisericilor creștine independente și a grupurilor religioase „neaprobate”, China lui Xi este percepută ca fiind prea mare, prea puternică economic și prea amenințătoare militar pentru a mai putea fi influențată, cu atât mai puțin limitată sau controlată. Marea Britanie, care, în opinia lui Tisdall, păstrează o tăcere condamnabilă în privința drepturilor omului, nu este singura democrație occidentală ce se confruntă cu dificultatea de a formula o politică coerentă față de Beijing. În cazul afacerilor interne ale Chinei, Occidentului îi este mai ușor să evite confruntarea, într-un efort de a găsi un echilibru dificil între comerț și securitate.

Ambițiile globale ale lui Xi și consolidarea înainte de 2027

Politicile tot mai agresive și inflexibile ale lui Xi nu se limitează la planul intern. După aproape 15 ani la putere, liderul chinez, în vârstă de 73 de ani, devine tot mai încrezător în urmărirea obiectivelor sale privind moștenirea internațională. Acestea includ transformarea Chinei în principala putere mondială, retrogradarea SUA pe locul al doilea și transformarea țării într-un centru indispensabil al unei noi ordini multipolare de securitate, economice și diplomatice. Pe lista ambițiilor sale se află și preluarea Taiwanului înainte de retragerea sa din funcție, precum și obținerea unei supremații de necontestat în regiunea Asia-Pacific. Toate acestea, scrie Tisdall, indică un singur obiectiv: „încoronarea lui Xi drept cel mai mare lider chinez de la Mao Zedong încoace”. Anul 2027, care marchează apropierea celui de-al 21-lea congres al Partidului Comunist, ar putea fi un an important pentru Xi, iar liderul chinez își pregătește deja terenul. „Dictatura sa pare de neclintit”, afirmă Tisdall. Înalți responsabili ai regimului, reuniți recent într-o întâlnire secretă la stațiunea Beidaihe din provincia Hebei, sunt așteptați să susțină intensificarea eforturilor pentru impunerea loialității și disciplinei în rândurile partidului, conform formulei oficiale de „avansare susținută a autoguvernării depline și riguroase a partidului”. Aceste reuniuni au loc pe fondul unor epurări pe care Tisdall le compară cu cele din perioada stalinistă, vizând înalți oficiali politici și militari.

China provoacă SUA și aliații săi pe multiple fronturi

Semnele unei poziții internaționale mai ferme a Beijingului sunt tot mai numeroase. În ultimele luni, China a alimentat tensiunile naționaliste cu Japonia și a provocat deliberat Filipinele în zone disputate din Marea Chinei de Sud. În același timp, intimidarea Taiwanului continuă. Cea mai recentă Carte albă privind apărarea Japoniei a desemnat China drept „o provocare strategică fără precedent” și a avertizat că amenințarea se apropie de teritoriul nipon. Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului SUA pentru Pacific, a criticat la rândul său „acțiunile coercitive” ale Chinei, despre care a spus că urmăresc obținerea dominației regionale. Xi contestă acum în mod activ SUA și Occidentul și pe alte fronturi. Potrivit informațiilor citate de Tisdall, China intenționează să furnizeze Iranului până la 400 de rachete portabile și noi sisteme de apărare antiaeriană. Beijingul oferă deja sprijin material Rusiei în agresiunea sa împotriva Ucrainei. În plus, o Chină tot mai încrezătoare folosește ceea ce autorul numește „armele comerciale îndrăgite de Donald Trump”. Anul trecut, Beijingul a restricționat exporturile de minerale esențiale din categoria pământurilor rare, provocând o puternică îngrijorare la Washington. Recent, China a ripostat la noile tarife vamale impuse de Trump prin blocarea vânzărilor de tehnologie pentru drone.

Trump, o „oportunitate de aur” pentru Beijing în cursa AI

Poziția tot mai ofensivă a lui Xi este legată, în opinia lui Tisdall, în mare măsură de acțiunile lui Donald Trump, care au afectat ordinea mondială instituită după 1945, dreptul internațional și principiul suveranității naționale. Situațiile din Venezuela și Groenlanda, precum și relațiile tensionate ale administrației Trump cu aliați tradiționali precum Japonia, Coreea de Sud și statele europene membre NATO, au contribuit la percepția că „mulți consideră acum SUA un partener nesigur”. Pentru China, schimbarea atenției lui Trump dinspre Asia către emisfera occidentală reprezintă „o oportunitate de aur” care poate fi exploatată cât timp durează. Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care Xi a acceptat, într-un gest neobișnuit, să-l viziteze pe Trump la Washington luna viitoare, la scurt timp după întâlnirea celor doi din mai, de la Beijing. Principalul subiect al summitului este de așteptat să fie inteligența artificială, pe fondul temerilor SUA că riscă să piardă cursa tehnologică. Comentatorii chinezi citați de Tisdall sugerează că Trump a cerut întâlnirea după ce China a încheiat parteneriate în domeniul inteligenței artificiale cu 28 de țări, majoritatea din Sudul Global.

Probabil că este cel mai mare lucru pe care l-a văzut cineva vreodată. Cine câștigă această cursă probabil că va câștiga, punct. Donald Trump

Tisdall apreciază că Trump se referă, probabil, la câștigarea „coroanei de superputere a secolului XXI”. Summitul ar putea confirma impresia lăsată de precedenta întâlnire: că Xi, depășindu-l strategic pe Trump în chestiunile de securitate din Asia-Pacific și în privința Taiwanului, acumulând influență geopolitică și câștigând războaiele comerciale și tehnologice, este pe cale să-și îndeplinească ambiția de a obține avantajul în fața SUA.

Avertismentul final: un autocrat periculos

În ciuda ascensiunii Chinei, Tisdall avertizează că Xi rămâne „un autocrat neales, un golan în costum care se bazează pe forță pentru a rămâne la putere”. Autorul susține că liderul chinez nu reușește să livreze rezultate economice și că, asemenea situației din India și din alte țări, tinerii chinezi din mediul urban ar putea să nu tolereze la nesfârșit marca sa învechită de autoritarism sufocant. În final, analistul lansează un avertisment: „Toți ar trebui să fie în gardă”. Xi, „care nu este prietenul Occidentului”, s-ar putea transforma într-un dușman declarat în timp ce atenția lumii este concentrată asupra Iranului, Gaza și Ucrainei. „Simbolic, dacă nu încă și fizic, un Xi periculos și lipsit de constrângeri închide ușa unei coexistențe pașnice, atât în țară, cât și în străinătate”, conchide Simon Tisdall.

Explorează subiectele:

Xi Jinping China Simon Tisdall

Distribuie Distribuie Comentarii