Operațiunea secretă prin care „Numărul 14”, cea mai grea brățară dacică, a fost recuperată din Cehia
La mai bine de un deceniu de la ultima recuperare majoră, patrimoniul României s-a reîntregit cu cea mai grea brățară regală dacică din aur aflată acum în custodia statului. Piesa de 1,28 kilograme, vândută inițial pe piața neagră în Timișoara și localizată ulterior în Cehia, a fost readusă în țară printr-o operațiune tactică complexă, pe care anchetatorii o compară cu o adevărată partidă de șah.
Cea de-a 14-a brățară dacică din aur recuperată de statul român a ajuns în custodia Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) din București în seara zilei de 21 octombrie 2024. Cu o greutate de 1.286,70 grame (1,28 kilograme) și o lungime desfășurată de circa 1,8 metri, artefactul a devenit cea mai masivă piesă de acest tip expusă în muzeu, reîntregind colecția la aproape 13 ani de la precedenta repatriere reușită.
Deși este cea mai grea brățară aflată în prezent în țară, anchetatorii știu că recordul absolut este deținut de o altă piesă, care depășește 1,5 kilograme de aur și care se află încă pe lista de urmărire internațională a Interpol, scrie Libertatea.
O partidă de șah judiciar: de la Timișoara în Cehia
Povestea recuperării brățării cu numărul 14 a început în iunie 2024, când polițiștii din cadrul Biroului de Investigații Criminale Timișoara au obținut informații surprinzătoare despre furtul și tăinuirea unei brățări spiralice dacice, care fusese vândută chiar în zona municipiului Timișoara. Echipa de investigație a fost coordonată de procuroarea Nadia-Adina Ciocoiu, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, alături de comisarul-șef Alexandru Nicolae Zisu, agentul-șef adjunct Alex Alin Pirlogescu (ambii de la Investigații Criminale Timișoara) și subcomisarul Raoul Niculescu (Investigații Criminale Lugoj).
Deși datele păreau inițial improbabile din cauza zonei geografice și a timpului îndelungat scurs de la ultimele dosare vizând grupările din Munții Orăștiei, procuroarea a comparat detaliile furnizate de polițiști cu informațiile publice despre modul de operare al rețelelor de crimă organizată. Convinsă de veridicitatea pistelor, a deschis urmărirea penală pentru furt calificat și tăinuire (dosar care, ulterior, a fost închis în 2025, ca urmare a prescrierii faptelor).
„În luna iunie 2024, împreună cu organele de poliție din cadrul Biroului de Investigații Criminale Timișoara, am demarat cercetările cu privire la furtul unei brățări spiralice dacice, precum și la tăinuirea acesteia, prin vânzarea în zona municipiului Timișoara a acestei piese de patrimoniu național. Informațiile deținute de organele de poliție care au stat la baza actului de sesizare, au părut la prima vedere improbabile, surprinzătoare, prin raportare la zona geografică și timpul lung scurs de la ultimele anchete privind grupările de crimă organizată din zona Munților Orăștiei. Observând multitudinea detaliilor oferite, precum și entuziasmul organelor de poliție cu privire la informațiile nou obținute, am preluat coordonarea acestei anchete, cu încrederea într-o acțiune comună reușită. Am depus împreună un efort constant, încă de la momentul începerii urmăririi penale, care a fost răsplătit prin recuperarea bunului și reîntregirea tezaurului brățărilor regale dacice”, afirmă procuroarea Nadia-Adina Ciocoiu.
Artefactul ajunsese în Cehia, iar readucerea sa în țară a presupus valorificarea unui moment tactic oportun. Anchetatorii au aplicat, timp de mai multe luni, tehnici specifice de abordare și convingere, determinându-l pe posesor să predea „spontan” brățara. Cumpărătorul din Cehia, care achiziționase piesa de la persoane din Timișoara, a invocat buna-credință și a cerut o compensație echitabilă, în baza Convenției internaționale privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal.
„În afara provocărilor de drept procesual penal pe care le-am întâmpinat, fascinația investigațiilor a fost dată tocmai de procedura de investigare, de provocările vizând tehnica de anchetă în scopul obținerii rezultatului urmărit. Caracterul «spontan» al recuperării artefactului de patrimoniu nu a constat într-o simplă adresare a posesorului către organele de urmărire penală, în vederea repatrierii acestuia. Dimpotrivă, repatrierea a fost rezultatul unor tehnici de abordare și convingere aplicate pe parcursul mai multor luni, care au determinat posesorul brățării să înțeleagă că cea mai favorabilă opțiune era cooperarea cu autoritățile, iar nu sustragerea de la anchetă”, mai spune magistrata din Timișoara.
Fostul procuror general al României (2016-2019), Augustin Lazăr, în prezent profesor universitar la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia și fost coordonator al operațiunii „Aurul dacic”, a lăudat strategia colegilor din vestul țării.
„Noi ne gândim cât de mult ne-am luptat cu primele loturi de brățări pe care a trebuit să le recuperăm. Prin munca lor, colegii de la Timișoara i-au jucat ca la șah. Prin trei sau patru mișcări le-au dat șah celor care aveau brățara și i-au determinat să vină ei cu ea la directorul Muzeului Național de Istorie al României, domnul Ernest Oberländer-Târnoveanu”, a completat Augustin Lazăr.
Toate aceste detalii din culisele anchetei au fost prezentate la Alba Iulia, în cadrul conferinței „Perspective europene asupra patrimoniului cultural în societatea contemporană”. Cu această ocazie, a fost lansat volumul „Cooperarea judiciară internațională pentru salvgardarea patrimoniului cultural. Expertul în serviciul valorilor culturale ale umanității”, coordonat de Augustin Lazăr, în care procuroarea Nadia-Adina Ciocoiu relatează întreaga operațiune. În cadrul evenimentului, echipa de investigație a primit diplome de recunoaștere din partea lui Lazăr și a lui Ernest Oberländer-Târnoveanu.
Lansarea volumului „Cooperarea judiciară internațională pentru salvgardarea patrimoniului cultural. Sursa foto: Facebook / Consiliul Județean Alba
Echipa de anchetatori împreună cu Ernest Oberlander Târnoveanu și Augustin Lazăr. Sursa foto: facsimil din volumul „Cooperarea judiciară internațională pentru salvgardarea patrimoniului culturalVerdictul experților: aur din Munții Apuseni și o gaură de burghiu
Odată ajunsă la București, brățara a fost expertizată de dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul de atunci al MNIR. Analizele au demonstrat că piesa a fost creată între anii 44 și 30 î.e.n., în același atelier în care au fost făurite și brățările cu numerele 4, 9 și 13, dovadă fiind utilizarea aceluiași poanson (unealtă metalică pentru ștanțare).
„Expertul a certificat autenticitatea piesei, respectiv apartenența acesteia la grupa brățărilor regale dacice de aur cu protome de dragoni înaripați și palmete, similar celorlalte 13 brățări recuperate de statul român, descoperite în situl arheologic Sarmizegetusa Regia. Brățara expertizată a fost produsă folosindu-se aceeași tehnologie ca și în cazul celorlalte 13 brățări care se regăsesc deja expuse în Muzeul Național de Istorie a României. S-a stabilit că brățara nu face parte din lotul celor 11 piese descoperite prin activități ilegale de detecție cu detectoare de metal și exportate ilegal în străinătate anterior, care erau puse deja în urmărire internațională de către Interpol”, a completat magistrata.
Investigațiile derulate la Institutul de Fizică Atomică au arătat că artefactul a fost prelucrat din aur nativ, nerafinat, extras din Cadrilaterul de Aur al Transilvaniei (zona Munților Apuseni). De asemenea, pe suprafața piesei au fost identificate două intervenții umane: una antică și una recentă. Cea din urmă a fost făcută pe spira numărul 3, cu un burghiu de 2 milimetri, în momentul tranzacționării pe piața neagră, pentru a se verifica dacă obiectul este din aur masiv sau doar placat.
„Brățara este 100% autentică. Are și o patină a timpului. Suprafața ei este acoperită nu numai cu minerale din sol, de exemplu, calciu, dar e acoperită cu compuși de cupru și, probabil, de fier, dar nu fier rezultat din sol, ci unul produs artificial. Toată suprafața e acoperită cu o peliculă verzuie. Ca reprezentare, brățara se numește polispiralică, are capetele decorate cu plăci care se termină cu cap de dragon înaripat. În cazul acestei brățări, este un dragon special - o combinație de reptilă cu mamifer, are blană. Analizele făcută de Institutul de Fizică Atomică dovedesc că metalul este aliaj natural de aur, argint și cupru. În brățară au fost depistate urme de cositor, un element chimic ce se întâlnește în aurul aluvionar”, afirma Ernest Oberländer-Târnoveanu, la momentul prezentării publice a artefactului.
Istoricul a subliniat că aceste artefacte reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri arheologice de pe teritoriul României, adăugând că „brățările de aur descoperite în Munții Orăștiei fac parte din categoria descoperirilor excepționale, fiind piese care, fără îndoială, au făcut parte din obiectele aulice, de curte, ale regilor daci”.
două decenii de luptă cu mafia antichităților: până la 100 de kilograme de aur sunt încă dispărute
Recuperarea celor 14 brățări regale dacice, evaluate în total la 7 milioane de euro, a reprezentat una dintre cele mai complexe operațiuni judiciare de protejare a patrimoniului cultural național din ultimii 20 de ani. Jaful sistematic din siturile dacice din Munții Orăștiei, în special din zona protejată UNESCO Sarmizegetusa Regia, a intrat în vizorul autorităților la finalul anilor '90.
Braconierii foloseau detectoare de metale performante pentru a localiza tezaurele, pe care le predau apoi unor filiere transnaționale formate din cetățeni români, sârbi și germani. Aceștia scoteau ilegal piesele din țară și le vindeau unor colecționari privați din Uniunea Europeană sau din Statele Unite.
Având în vedere valoarea istorică, identitară și materială inestimabilă a artefactelor, Ministerul Public a demarat, începând cu anul 2005, o amplă serie de anchete penale. Sub coordonarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, România a reușit să repatrieze primele 12 brățări între 2007 și 2009, urmate de a 13-a piesă în 2011. Aceste demersuri nu doar că au readus acasă tezaurul, dar au și fundamentat cadrul juridic și practica națională în domeniul protejării patrimoniului.
Cu toate acestea, dimensiunea reală a jafului arheologic rămâne uriașă. Din totalul de 25 de brățări dacice sustrase din Munții Orăștiei, 11 sunt în continuare căutate prin Interpol. Până în prezent, statul român a recuperat aproximativ 15 kilograme de aur sub formă de brățări, monede și alte obiecte antice, însă fostul procuror general Augustin Lazăr avertizează asupra proporțiilor tezaurului încă nerecuperat: „Noi știm că mai sunt de la 75 și până la 100 de kilograme de aur, cel puțin, de bunuri și artefacte care au fost furate”.
Explorează subiectele:
