Cine sunt kurzii și de ce mizează Donald Trump pe ei în tensiunile cu Iranul

Kurzii reprezintă unul dintre cele mai numeroase grupuri etnice din lume care nu au propriul stat. Numărul lor este estimat între 30 și 40 de milioane de oameni, majoritatea trăind în zonele muntoase de la granițele dintre Armenia, Irak, Iran, Siria și Turcia. În contextul tensiunilor din regiune, administrația președintelui american Donald Trump ar lua în calcul folosirea luptătorilor kurzi pentru a pune presiune asupra regimului de la Teheran.

Potrivit The Guardian , kurzii își leagă originile istorice de mezi, un popor antic din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ un secol, odată cu prăbușirea Imperiului Otoman și trasarea noilor granițe în regiune, ei au rămas fără un stat propriu.

De-a lungul timpului, kurzii au fost implicați în conflictele politice și militare din zonă. Comunitățile lor au fost adesea nevoite să se apere singure, bazându-se pe milițiile locale numite peshmerga. Din această experiență a apărut și o expresie devenită celebră printre kurzi: „nu au prieteni în afară de munți”.

Deși există diferențe culturale și regionale, kurzii au o identitate distinctă. Ei vorbesc o limbă înrudită cu persana, dar cu numeroase dialecte, și au propriile tradiții, costume, muzică și gastronomie. Majoritatea sunt musulmani suniți, dar în comunitățile kurde există și minorități religioase importante.

Reprimări și conflicte în mai multe state

După al Doilea Război Mondial, diferite regimuri autoritare din regiune au reprimat dur populația kurdă. Comunități întregi au fost strămutate sau distruse , iar puterile externe au încercat adesea să folosească kurzii pentru propriile interese geopolitice, ceea ce a provocat diviziuni interne și consecințe grave pentru populație.

În Turcia, conflictul dintre forțele de securitate și Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), o organizație de stânga care inițial a luptat pentru un stat kurd independent și apoi pentru autonomie, a provocat peste 40.000 de morți și a dus la strămutarea a sute de mii de oameni din sud-estul țării.

În Irak, regimul lui Saddam Hussein a folosit arme chimice împotriva populației kurde din nord. După războiul din Golf din 1991, kurzii au reușit însă să obțină o regiune semi-autonomă, pe care o administrează și astăzi.

În Iran, zonele kurde au o istorie lungă de rezistență față de autoritatea centrală, încă din timpul revoluției din 1979. Regiunile kurde au fost implicate și în protestele din 2022 declanșate după moartea în custodia poliției a tinerei Mahsa Amini, de origine kurdă. Noi proteste anti-guvernamentale izbucnite la finalul anului 2025 s-au soldat cu mii de morți în ianuarie 2026.

În Siria, kurzii au încercat în ultimul deceniu să construiască o entitate autonomă în timpul războiului civil. Deși au avut un rol esențial în campania militară a coaliției conduse de SUA împotriva grupării Islamic State, proiectul lor politic nu a reușit să se consolideze, notează The Guardian.

De ce sunt considerați luptători eficienți

Un rol central în comunitățile kurde îl au peshmerga, termen care înseamnă „cei care caută moartea”. Aceste forțe sunt cunoscute pentru eficiența lor pe câmpul de luptă, în special datorită cunoașterii terenului, mobilității și motivației ridicate, chiar dacă sunt echipate mai modest decât armatele regulate.

Experiența acumulată în lupta împotriva organizației Statul Islamic a consolidat reputația peshmerga și a creat legături strânse cu oficiali și militari americani . Aceste relații ar putea deveni importante dacă Washingtonul decide să sprijine grupuri kurde din opoziția iraniană pentru a pune presiune asupra autorităților de la Teheran.

Potrivit analiștilor, cu sprijin aerian și consilieri militari americani, peshmerga ar putea prelua controlul asupra unor teritorii din regiunile kurde ale Iranului. Totuși, experții consideră că o ofensivă mai profundă în interiorul țării ar fi nerealistă.

Scopul unei astfel de strategii ar fi mai degrabă forțarea armatei iraniene să își redistribuie trupele și resursele către zonele de frontieră, dar și posibilitatea de a încuraja alte minorități etnice din Iran să se revolte împotriva regimului.

Planul ar putea însă întâmpina numeroase obstacole. Liderii kurzi din nordul Irakului au transmis deja că, cel puțin deocamdată, intenționează să rămână neutri.

Decizia reflectă experiența istorică a kurzilo r, care au fost adesea prinși între marile conflicte din regiune. Pentru mulți dintre ei, această realitate întărește convingerea exprimată în vechiul proverb: „nu avem prieteni în afară de munți”.