Comportamentul românilor la bufet suedez: De la risipă la hoteluri ce refuză rezervări
Un incident recent petrecut la un hotel de pe litoralul românesc, unde turiști au încercat să plece cu 2,6 kilograme de mâncare de la micul dejun, a redeschis discuția despre felul în care unii români înțeleg conceptul de bufet suedez. Acest episod aduce în prim-plan ani de experiențe adunate de specialiștii din turism, revelând un tipar de comportament care a dus în trecut la restricții și chiar refuzuri de cazare pentru turiștii români în anumite unități hoteliere din străinătate.
Au vrut să plece din hotel cu 2,6 kilograme de mâncare la pachet. FOTO: Adrian Gorpin
Totul a început de la o postare pe Facebook a jurnalistului Adrian Gorpin, cunoscut pentru abordarea problemelor din turism prin platforma FunkyTravel.ro și podcastul Funky & Spicy. El a relatat un caz recent: „La un hotel de 4 stele din sudul litoralului, câțiva turiști au vrut să plece cu 2,6 kilograme de mâncare luate de la micul dejun pentru a fi duse în cameră, după ce mâncaseră deja. Argumentul a fost simplu: «Dacă am plătit...»”. Incidentul a fost preluat și analizat de Cristian Pitulice, consultant cu o experiență de peste 13 ani în industria ospitalității și soțul actriței Ioana Ginghină. Postarea sa a generat sute de reacții și a inițiat o dezbatere amplă despre relația turiștilor cu mesele tip bufet, despre fenomenul risipei și despre tendința unora de a confunda dreptul de a consuma cu ideea de a lua cât mai mult. Cristian Pitulice, recunoscut ca expert în turism și invitat în emisiuni de profil, a detaliat propriile sale experiențe acumulate de-a lungul anilor, rememorând transformările turismului românesc din momentul în care vacanțele în străinătate au devenit accesibile. El și-a intitulat relatarea „Povești cu români în chip de animale”, evocând primele valuri de turiști români care au ajuns în Grecia, la începutul anilor 2000, și apoi în Turcia și Bulgaria.
„Acum vreo 20 de ani, prin 2004-2006, așa românii începuseră să fie fierți pe vacanțe la greci. Era perioada de Paralia Katerini. Autocare după autocare plecau spre Grecia. Erau cazări ieftine și foarte modeste, 2 stele, maxim 3. Nu cred că era niciun hotel contractat de români de 4 stele. Grecii aveau mic dejun bufet. Era decențel. 2-3 feluri de salam, 2-3 feluri de brânză, ceva legume, un iaurt, pâine, gem, unt... în fine. Modest, dar civilizat. După un sezon, bufetul ăsta era de un fel de salam sau parizer, unul de cașcaval, niște roșii speriate, pâine și câteva auxiliare. După încă un sezon, jumătate dintre hoteluri trecuseră la micul dejun continental. Românii începuseră să protesteze (să facă pe ai dracu'). Ca ei plătesc și mor de foame. Dar cum s-a ajuns aici? Foarte simplu. Odată ajunși la 2 stele, pe 49 de euro/săptămână, românii îndopau la micul dejun ca în dimineața apocalipsei. Se rostogoleau spre magazinele cu blănuri. În august. În rostogolirea lor, din traiste, scoase ori șovârcă le zburau chiflele și feliile de salam ori de cașcaval. Mămicile și tăticii, nehaliții, confecționau sandvișuri pentru ei și puișori de parcă plecau în Siberia. Nu să le ajungă o zi. Să le ajungă 4 zile. În camere, după plecare, grecii scoteau mucegaiul. Evident, grecii ne-au dat dracului. A venit Turcia. 2009-2010. Aici românii au dat de mama bufetului. Aici am văzut români burtoși care erau înfipți efectiv în dozatoarele cu bere. Era Kusadasi la mare căutare. Vă jur. Se rostogoleau. Cred că se duceau să vomite ca să mai mănânce un pic. Erau mămicuțe care efectiv își îndopau copiii sub amenințarea bătăii. Animale erau românii. Animale. În agenție aveam acces la sistemele germane de rezervări. Erau sezoane în care cam 30% dintre hoteluri, dacă nu mai bine, nu erau disponibile pentru piața românească. Erau doar pe Germania și restul lumii civilizate. Când băgai CI de România îți dădea jet. Pentru că la noi gradul de civilizație turistică era sub nivelul mării. Animale.
A venit Bulgaria după. Aici l-am văzut pe un domn care a leșinat în timpul cinei. Era la Viva din Nisipuri. Cauza? Mâncase 14 prăjituri și se mai forța cu o felie de tort. Nu a biruit. Era de pe la Bacău.
În Turcia, nu de la faptul că mâncam ca vitele era problema. Ci de la faptul că eram risipitori și furăcioși. La all inclusive pe 4 stele în Turcia, pe Kusadasi, cantitatea de mâncare aruncată din cauza românilor era halucinantă - cam 40% - mâncau jumătate din farfurie și restul o lăsau. Așa făceau și cu berea. Luau ca nehaliții câte 4-5 pahare de bere și se duceau cu ele pe plajă, evident că nu puteau înghiți atâta. Se încălzea. Jumătate o abandonau și se mai rostogoleau o tură să mai ia. La un moment dat, turcii băgaseră limită de 3 băuturi pe zi, la pool bar sau beach bar, pe la unele hoteluri.
Tot în Kusadasi, am fost interpret la miliție, cred că pe la Asteria Epheus, că o familie furase din cameră tot ce se putea omenește fura - prosoape, halate, lampa de pe noptieră, așternuturi, tot. Când i-am văzut la secția de miliție, era un burtos spășit, cu sacoșe din alea de rafie chinezești desfăcute pe holul miliției, și ăia nu îl scoteau din „Hirsiz rumen!” Afară era parcată o rablă de Zafira cu numere de DJ. L-au luat din trafic. Animale.
Timpul a trecut, dar noi tot vite am rămas. Când românii dau de bufet merg la rupere. Frate, zici că e apocalipsa. Când te duci la un hotel, iată, după o generație întreagă trecută - 25 de ani - tot dibuiești românul: este ăla a cărui farfurie seamănă cu o troacă de porci. Spaghete și tocăniță cu salată de crudități și cartofi prăjiți sau copți, cu zemuri care se scurg dintr-un preparat în altul și cu un moț fastuos. Apoi îți dai seama de mesele de români că sunt alea cu farfuriile pline încă în diverse procente și abandonate acolo. Cred că aș putea să scriu o carte cu toate astea. Uneori le mai povestesc la bere și sunt crize de râs și de plâns în același timp. Vă zic, am văzut 87 de țări, m-am dus unde «mâna omului nu a pus piciorul», dar turiști mai indolenți și risipitori ca românii nu mi-a fost dat să văd. (Poate o să ziceți rușii - da, ăia erau chiar vite de joasă speță, dar puneau banul pe masă.) Le-aș da tag tuturor colegilor cu care am traversat, în turism, perioada anilor 2000-2020. Dacă fac asta, poveștile mele s-ar putea să fie de grupa mică”. Cristian Pitulice
Reacțiile internauților
Postarea lui Cristian Pitulice a adunat sute de comentarii, redeschizând dezbaterea despre modul în care turiștii înțeleg conceptul de „bufet suedez”. Mulți dintre cei care au reacționat i-au dat dreptate, în timp ce alții au subliniat că astfel de comportamente nu sunt specifice doar românilor, ci se întâlnesc și la turiști din alte țări, inclusiv din state mai bogate, care manifestă un comportament similar cu „cei nemâncați”. „Sună rău ce ați scris dar, din păcate, e adevărat. Nu știu de ce se întâmplă asta. Totuși după anii 2000 cel puțin România a traversat o perioadă de prosperitate. De ce să te comporţi ca un animal lihnit în concediu când ai acasă suficientă mâncare?”, a comentat un internaut. Un alt comentariu a adăugat: „Nu cred că e despre mâncare. E despre forțarea bunului simț şi lipsa totală de consideraţie pentru alții. De asta lasă şi AC-ul pornit în cameră, de exemplu. Ce e gratuit sau inclus în preț e nelimitat. Ne place să forţăm limitele a ceea ce ne este permis, să fim «hoți», adica să ne descurcam. Ne place să «facem cu ochiul» cum zicea Nicușor.” Sugestii pentru soluții au apărut, cum ar fi aplicarea unor taxe suplimentare pentru risipă: „Eu aș aplica metoda ca la restaurantele «all you can eat», plătești în plus pentru ceea ce ai lăsat în farfurie. Spre exemplu, unde merg eu, este 10 euro în plus la fiecare farfurie în care lași mâncare şi mi se pare foarte corect. În ceea ce privește all inclusive, pe mine m-au șocat englezii: într-o farfurie puneau micul dejun englezesc, paste, miniclătite cu nutella şi pepene, toate pe aceeași farfurie şi mâncau când fasole cu ou, când o clătită, când un pic de pastă!”. Experiențele negative au fost, de asemenea, împărtășite: „O singură dată am fost la all inclusive, în Bulgaria. Regret și acum, pentru că din cauza românilor trebuia să mergi la masă fix când începea. După jumătate de oră, mesele erau pline de farfurii jumătate golite, iar standul de mâncare era gol... Bulgarii nu erau tâmpiți să aducă altă mâncare la risipa aia sinistră... A fost o experiență tare tristă...”. Deși mulți au confirmat observațiile, unii au nuanțat, arătând că fenomenul nu este exclusiv românesc: „Am întâlnit în Barcelona și turci, erau cu masa plină la mic dejun, am crezut inițial ca sunt 10 persoane, erau doar 4 dintre care doi erau copii. Nu suntem noi singurii de pe planetă, cum nu suntem nici la mizerie primii.” Un altul a completat: „100% adevărat. Din păcate nu suntem singurii, cam orice nație face aproape la fel. Vezi ce fac chinezii, rușii, irlandezii, evreii, arabii, britanicii când sunt în haită... Omul este doar cel mai evoluat primat. La unii civilizația nu prinde, oricât ai incerca să-i educi.” Concluzia generală, exprimată de un comentator, a fost că „Au trecut aproape 4 decenii de la revoluție și noi tot cu mentalitatea din epoca de aur am rămas”.
Explorează subiectele:
