Cum a ajuns premierul Luca Niculescu interzis în bibliotecile din București
Luca Niculescu, primul ministru al României Foto: Facebook/Luca Niculescu
Atașamentul premierului Luca Niculescu față de cărți a atins, în tinerețe, cote care i-au adus sancțiuni în majoritatea bibliotecilor publice bucureștene. Dincolo de volumele pe care le găsea în colecția familiei, acesta obișnuia să-și facă abonamente peste tot pe unde avea ocazia. Problema apărea în momentul în care descoperea o operă de care se îndrăgostea iremediabil și pe care refuza să o mai restituie.
„Cărţile mi le luam din biblioteca familiei şi din toate bibliotecile publice unde îmi puteam face abonament. Aveam însă o problemă: când o carte îmi plăcea mult, nu o mai dădeam înapoi, iar părinţii plăteau amenzi. Pe la 13 ani eram pe lista neagră a majorităţii bibliotecilor din Bucureşti şi îmi obligam fraţii să facă abonamente pe numele lor ca să am ce citi” - Luca Niculescu
Această pasiune acaparatoare a avut consecințe și mai târziu, în anii studenției la Strasbourg. La recomandarea unei bibliotecare din Franța, tânărul Niculescu a început să citească „Ce mică-i lumea”, romanul lui David Lodge, și nu a mai putut lăsa cartea din mână toată noaptea, motiv pentru care a doua zi a ratat un examen la facultate.
Apărut în 1984, volumul reprezintă cea mai cunoscută piesă din „Trilogia Campusului” și este o satiră spumoasă la adresa elitei universitare. Autorul său, reputatul romancier, teoretician, critic literar și profesor britanic David Lodge, care a încetat din viață în 2025, a fost celebrat la nivel global pentru modul briliant în care a ironizat mediul academic. În carte, un grup de profesori de literatură călătorește dintr-un colț în altul al lumii, de la o conferință la alta, transformând planeta într-un imens campus universitar în care bârfele, sexul, banii și prestigiul primează în fața ideilor literare.
Cum a început totul: o operație de amigdalită și un bunic practic
Relația specială a prim-ministrului cu literatura a debutat la vârsta de doar 5 ani, în urma unei intervenții chirurgicale de amigdalită. Totul s-a datorat spiritului practic al bunicului său, care a folosit basmele clasice ale lui Wilhelm Hauff pentru a-l iniția în tainele alfabetului. De altfel, pe parcursul unei alte internări în spital, Niculescu a stabilit un adevărat record personal, reușind să parcurgă patru cărți într-o singură zi.
„Citesc de când mă ştiu. Poate părea pretenţios spus atât de direct, aşa e. Cred că m-am născut atras de cărţi şi pasiunea asta îmi ocupă cea mai mare parte a universului cultural. Nu merg la operă, foarte rar - la concerte, la teatru - din când în când, dacă e un spectacol bun şi un prieten insistent. În schimb, pot sta cu zilele în pat citind romane. M-am apucat să citesc pe la 5 ani, după o operaţie de amigdale. Pe basmele lui Wilhelm Hauff, m-a învăţat bunicul meu cititul, sătul să îmi citească el tot timpul poveşti. Om practic, s-a chinuit să mă înveţe literele, ca să nu îl mai bat la cap în permanenţă” - Luca Niculescu
După basmele lui Hauff, copilăria i-a fost marcată de titluri clasice precum „Heidi”, „Oliver Twist” și „Nils Holgersson”, urmate de universurile aventuroase create de Jules Verne și Alexandre Dumas. Cu toate acestea, volumul său de suflet din acea perioadă a rămas „Vântul prin sălcii”. „Am citit de zeci de ori cartea aia şi o mai răsfoiesc şi azi, uneori. Literatura bună pentru copii e bună şi pentru adulţi”, a mărturisit șeful Guvernului într-un interviu mai vechi.
De la marii clasici la literatura contemporană anglo-saxonă
Odată cu înaintarea în vârstă, apetitul său literar a căpătat o formă exhaustivă: când descoperea un scriitor pe gustul său, nu se lăsa până nu îi parcurgea întreaga operă. A aplicat această regulă pentru Balzac, Victor Hugo și mulți autori ruși. În timp ce scrierile lui Theodore Dreiser și Albert Camus l-au captivat total, fiind citite pe nerăsuflate, Marcel Proust nu a reușit să îl atragă. Din spațiul autohton, preferințele sale s-au îndreptat către Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și Tudor Mușatescu.
Ulterior, sub îndrumarea profesoarei Maria Morogan, Luca Niculescu și-a ordonat și sedimentat lecturile, descoperindu-și afinitatea pentru literatura contemporană, cu precădere cea britanică și americană. Pe lista autorilor săi favoriți se regăsesc nume precum Philip Roth, Ian McEwan, Jonathan Coe, David Lodge, Jeffrey Eugenides, Jay McInerney, Jane Smiley, William Boyd, Hanif Kureishi și Anne Tyler.
„Am impresia că englezii şi americanii ştiu să spună poveşti mai bine decât alţii. Dar există şi rusul Vassili Axionov, francezul Michel Houellebecq, elveţianul Martin Sutter sau portughezul Saramago”, a completat premierul.
Topul operelor fundamentale pentru premier
Chiar dacă este puternic ancorat în literatura contemporană, șeful Executivului păstrează o admirație profundă pentru clasici precum Feodor Dostoievski, Charles Dickens, Antoine de Saint-Exupéry, Graham Greene și Albert Camus. Mai mult, acesta și-a creionat un clasament al operelor care i-au marcat existența.
Liderul acestui top personal este romanul „Străinul” de Albert Camus, urmat pe podium de „Mizerabilii” (Victor Hugo) și „Maestrul și Margareta” (Mihai Bulgakov). Primele cinci poziții sunt completate de „Cu sânge rece”, semnată de Truman Capote, și „Un veac de singurătate” a lui Gabriel García Márquez, în timp ce în top 10 își face loc și romanul românesc „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, de Camil Petrescu.
Aflată pe primul loc în preferințele lui Niculescu, opera „Străinul” a văzut lumina tiparului în 1942 și reprezintă un pilon al curentului absurdului și al ficțiunii filozofice. Acțiunea îl are în prim-plan pe Meursault, un funcționar francez stabilit în Alger, definit printr-o detașare emoțională completă, indiferență și apatie extremă față de lumea înconjurătoare. Povestea debutează cu decesul mamei sale într-un azil; la funeralii, absența lacrimilor și a doliului la Meursault îi șochează pe cei prezenți. Chiar din ziua următoare, bărbatul își reia rutina: merge la plajă, urmărește un film de comedie la cinema și demarează o relație cu o fostă colegă pe nume Marie. De asemenea, ajunge să fie atras indirect în disputele unui vecin, Raymond. Punctul culminant se petrece pe o plajă încinsă din Alger, unde, pe fondul unui conflict anterior, dar copleșit de căldură și de lumina orbitoare, Meursault trage cinci gloanțe și ucide un arab, eveniment ce deschide calea către un deznodământ surprinzător.
Recomandările de lectură ale lui Luca Niculescu pentru 2026
Obiceiul cititului avid îl însoțește pe prim-ministru și în prezent, acesta având o listă proaspătă de recomandări selectate dintre volumele publicate în ultimul an.
Printre titlurile care l-au impresionat profund se numără „Istoria orbilor. România în război, 1940–1945”, o lucrare de istorie politică și socială semnată de Alina Pavelescu și Șerban-Liviu Pavelescu. Volumul tratează implicarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial, însă mută reflectorul de pe strategiile de front și marile confruntări militare pe trăirile oamenilor: civili și soldați, femei și bărbați, bogați și săraci, figuri publice sau cetățeni anonimi, români și minorități, analizând totodată politicile și momentele-cheie ale acelei epoci dramatice.
Pentru această toamnă, o altă sugestie a premierului este cel mai nou volum scris de istoricul și geograful Jared Diamond, laureat al Premiului Pulitzer. Intitulată „Profits, Prophets, Coaches and Kings”, cartea este un studiu dedicat liderilor și modului în care aceștia influențează istoria. Opera caută răspunsul la o întrebare esențială: este cursul istoriei schimbat cu adevărat de deciziile unor indivizi puternici sau umanitatea este, de fapt, ghidată de forțe tehnologice, culturale, economice și geografice uriașe, imposibil de controlat de un singur lider?
Lista de recomandări a lui Luca Niculescu este întregită de volumul biografic „Note. Relatări” de Camil Demetrescu — o mărturie a diplomatului român care a luat parte la momentele decisive din august 1944 —, alături de „Plecare / Plecări” a lui Julian Barnes, „Umbra soarelui” scrisă de Ryszard Kapuściński și cartea lui Radu Paraschivescu, „Brățara pe glezna ta”.
Explorează subiectele:
