Cum a distras criza din Ormuz atenția SUA de la bomba nucleară a Iranului
La jumătate de an de la declanșarea operațiunilor militare comune între Statele Unite și Israel împotriva Iranului, războiul pare departe de un deznodământ clar. Deși intervenția armată din 28 februarie a fost prezentată opiniei publice drept o lovitură decisivă împotriva ambițiilor atomice ale Teheranului, obiectivul nedeclarat a fost prăbușirea regimului clerical. Eșecul acestei strategii a lăsat Washingtonul fără o viziune coerentă cu privire la dosarul nuclear, în timp ce atenția Casei Albe a fost captată de o urgență economică imediată: criza maritimă din Strâmtoarea Ormuz.
Strâmtoarea Ormuz Foto: Profimedia
Conform unei analize semnate de Mark Champion pentru Bloomberg Opinion, negocierile de 60 de zile stabilite printr-un memorandum semnat în iunie între Washington și Teheran nu au mai demarat niciodată, termenul limită fiind depășit fără progrese. Înainte ca ostilitățile să izbucnească deschis, discuțiile se purtau la Geneva, dar acestea s-au frânt brusc în momentul atacului soldat cu moartea fostului lider suprem iranian, Ali Khamenei.
Capcana întinsă în apele Golfului
Generalul-maior Tamir Hayman, fost șef al spionajului militar israelian și actual director al Institutului de Studii de Securitate Națională din Tel Aviv, avertiza recent cu privire la această capcană tactică. Într-o intervenție din 2 septembrie, acesta a punctat abilitatea Teheranului de a abate atenția comunității internaționale:
„Iranienii sunt inteligenți. Ei mută întreaga discuție către Strâmtoarea Ormuz. Statele Unite cooperează în această direcție și se concentrează pe Strâmtoarea Ormuz, iar, în timp ce facem acest lucru, pierdem din vedere esențialul și esențialul este dimensiunea nucleară”, a explicat Hayman.
Blocarea sau periclitarea culoarului naval prin Ormuz a furnizat conducerii iraniene o armă de presiune economică formidabilă, pe care administrațiile de la Washington au încercat să o evite încă din 1979. Deși loviturile aeriene au degradat anumite capacități tehnice, absența trupelor terestre face imposibilă oprirea reconstrucției instalațiilor nucleare subterane.
Dilema unui nou acord
Perspectivele unei reglementări pe cale pașnică devin tot mai sumbre. Prezent la emisiunea „This Week” de la postul ABC, secretarul american al Energiei, Chris Wright, a recunoscut deschis această posibilitate incertă: „Este posibil să nu existe niciun acord nuclear”. Wright a adăugat că opțiunea administrației ar putea rămâne distrugerea capacităților tehnologice, menționând totodată: „Un eventual acord ar putea reveni deja următoarei administrații din Iran. Pur și simplu nu știm”.
În septembrie, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a trimis din nou dosarul iranian în atenția Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, o măsură fără precedent în ultimele două decenii, determinată și de semnalele privind refacerea infrastructurii atomice de către Teheran.
Un Iran dotat cu rachete nucleare ar asigura imunitatea unui regim extremist și sectar, destabilizând ireversibil Orientul Mijlociu și declanșând o reacție în lanț a înarmării în state precum Arabia Saudită, Turcia sau Emiratele Arabe Unite.
Opțiunile lui Mojtaba Khamenei: capitulare sau modelul nord-coreean
Abandonarea în 2018 de către Donald Trump a Planului comun cuprinzător de acțiune (JCPOA) – acord care limita sever îmbogățirea uraniului timp de 10-15 ani – a deschis calea escaladării actuale. În lipsa unui compromis mai avantajos, Teheranul s-a simțit liber de orice obligație, apropiindu-se la cote istorice de gradul de puritate necesar creării unei bombe.
După ce a supraviețuit atacurilor care i-au ucis tatăl și alți apropiați, noul lider suprem al Republicii Islamice, Mojtaba Khamenei, este pus în fața unei alternative radicale. În rândul elitei politice și militare iraniene circulă deschis argumentul „lecției nord-coreene”: regimul de la Phenian s-a bucurat de intangibilitate datorită focosului nuclear funcțional, în timp ce țări fără un asemenea scut au fost atacate.
În lipsa capitulării în fața Statelor Unite, liderul iranian nu mai are la dispoziție decât o singură cale: să reziste presiunilor militare și economice legate de Strâmtoarea Ormuz până când inginerii săi vor asigura capacitatea de descurajare nucleară.
Explorează subiectele:
