Cum a trădat PSD guvernul proeuropean la ordinul tacit al oamenilor lui Trump
Donald Trump și președintele Poloniei, Karol Nawrocki Foto: X
Strategia actualei administrații de la Casa Albă vizează destabilizarea și reconfigurarea alianțelor de guvernare din mai multe state cheie ale Europei, printre care România, Polonia și Germania. Potrivit jurnalistei Anne Applebaum de la publicația The Atlantic — care este și soția ministrului polonez de externe, Radosław Sikorski —, Washingtonul împinge în față lideri politici afiliați ideologic curentului MAGA, mulți dintre aceștia fiind adversari declarați ai ajutorului acordat Ucrainei.
Trădarea social-democraților la București și cina cu emisara lui Trump
În România, această imixtiune s-a intersectat direct cu oportunismul feroce al Partidului Social Democrat. Publicațiile Financial Times și The Wall Street Journal au relatat că, în luna martie, Kimberly Guilfoyle — care ocupa la acel moment funcția de ambasadoare a SUA în Grecia — a discutat în cadrul unei cine la Atena despre tensiunile din coaliția guvernamentală de la București. Mai mult, diplomata americană și-ar fi arogat meritul pentru iminenta prăbușire a executivului român, afirmând: „Putem face asta cu orice țară vrem“. Ulterior, atât Guilfoyle, cât și avocatul acesteia au negat existența conversației și acuzațiile, însă ambasadoarea a sfârșit prin a demisiona din cauza unui alt scandal.
Miza economică din spatele acestor manevre era legată de „coridorul vertical de gaze“ — o rețea de conducte menită să conecteze Grecia, România, Ucraina și alte state sud-est europene — dar și de impunerea achizițiilor de gaz natural lichefiat din SUA. Premierul de atunci al României, Ilie Bolojan, își exprima sprijinul pentru infrastructura de conducte, însă refuza să cumpere gazul american. Decizia lui Bolojan se baza pe faptul că prețul acestuia nu era competitiv, mai ales în contextul în care România se pregătește să devină ea însăși exportator cu propriile resurse de gaze.
Aici a intrat în scenă liderul social-democraților, Sorin Grindeanu, al cărui partid făcea parte din coaliția condusă de Bolojan. După ce a luat cina cu Kimberly Guilfoyle, Grindeanu și-a scos partidul de la guvernare, demonstrând încă o dată lipsa de scrupule a PSD atunci când vine vorba de stabilitatea țării. Într-un gest de cinism politic extrem, social-democrații s-au aliat în Parlament cu extrema dreaptă și au votat cot la cot moțiunea de cenzură, dărâmând în luna mai guvernul proeuropean al lui Ilie Bolojan. Moțiunea a trecut cu 281 de voturi, cu mult peste pragul necesar de 233.
Deși succesiunea evenimentelor ridică semne grave de întrebare privind loialitatea PSD față de interesele naționale și europene, Sorin Grindeanu a negat categoric că decizia sa ar fi fost influențată de partea americană. O negare similară a venit și din partea liderului extremei drepte din România, George Simion, care a ținut totuși să o descrie pe Guilfoyle drept „un bun prieten“.
Lecția de demnitate a Poloniei, în contrast cu jocurile de la București
Dacă la București social-democrații au cedat imediat și au rupt coaliția, în Polonia tentativa similară a lui Donald Trump s-a lovit de un refuz ferm. Presa poloneză a dezvăluit că acesta este cel mai elocvent caz de presiune directă: în primăvară, președintele american i-a sugerat ministrului polonez al Apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, că s-ar bucura de mult mai multă apreciere la Washington dacă ar rupe actuala coaliție guvernamentală pentru a forma o alianță cu formațiunile naționaliste și de extremă dreapta.
Propunerea a fost făcută într-un cadru oficial, imediat după o ceremonie în care fusese decorat un militar american care salvase viața unui soldat polonez pe frontul din Afganistan. Cu toate acestea, Kosiniak-Kamysz, care conduce micul Partid Popular Polonez (de orientare agrară), a ales să ignore sfatul liderului de la Casa Albă, refuzând să își trădeze partenerii de guvernare.
Germania și presiunile pentru spargerea „cordonului sanitar“
Nici Germania nu a fost ocolită de această strategie. Mai mulți politicieni germani suspectează că administrația de la Washington încearcă să determine partidul conservator CDU să renunțe la coaliția cu social-democrații și să se alieze cu Alternativa pentru Germania (AfD). Un astfel de pas ar însemna încălcarea așa-numitului „cordon sanitar“ — un pact istoric prin care partidele tradiționale refuză să aducă la putere formațiuni care manifestă simpatii fasciste.
Deși Donald Trump nu le-a cerut direct acest lucru liderilor CDU, semnalele publice au fost evidente. În luna septembrie, președintele SUA a felicitat în mod public partidul de extremă dreapta AfD, după ce acesta a câștigat alegerile din landul Saxonia-Anhalt cu un scor de 43,8%. De asemenea, înainte de scrutinul pentru Bundestag, miliardarul Elon Musk a avut o intervenție online la un eveniment organizat de AfD, în condițiile în care algoritmul platformei sale, X, îi amplifică masiv postările.
Presiunile s-au văzut și la nivel diplomatic. Un membru de rang înalt din cadrul CDU a dezvăluit că, în timpul unei vizite la Washington a unei delegații de parlamentari germani, oficialii de la Pentagon și de la Departamentul de Stat au acceptat să primească doar reprezentanții CDU și pe cei ai AfD, excluzându-i pe social-democrați. În semn de protest, creștin-democrații au refuzat să mai participe la întâlniri, însă conducerea partidului a înțeles mesajul transmis de americani: AfD este singurul partener pe care Washingtonul îl recunoaște cu adevărat.
Pe fondul acestei susțineri, AfD caută metode de a-și nuanța discursul legat de apartenența Germaniei la blocul comunitar. Un document strategic analizat de agenția Reuters arată că formațiunea propune, într-o primă fază, revizuirea tratatelor Uniunii Europene, urmând ca varianta unui referendum pentru ieșirea din UE să fie luată în calcul doar dacă aceste reforme dau greș.
Pericolul pentru Ucraina și marea contradicție a Washingtonului
Toate aceste manevre politice au un impact direct asupra securității Ucrainei, având în vedere viziunile radicale ale liderilor promovați de administrația Trump. În Germania, copreședinta AfD, Alice Weidel, respinge atât livrările de armament către Kiev, cât și proiectele comune de apărare cu alte state din Europa. Mai mult, pe 24 septembrie, grupul parlamentar al AfD a înaintat în Bundestag o inițiativă prin care cere blocarea aderării Ucrainei la UE, interzicerea garanțiilor militare și sistarea oricărui sprijin german — cu excepția celui umanitar — până în momentul în care vor demara negocieri serioase cu Federația Rusă. La rândul său, celălalt copreședinte al formațiunii, Tino Chrupalla, solicită ca SUA să își retragă trupele staționate pe teritoriul german.
Nici în estul Europei retorica acestor grupări nu este diferită. În Polonia, extrema dreaptă preia tot mai frecvent mesajele antiucrainene și antieuropene care se bucură de popularitate atât la Moscova, cât și la Washington. În România, liderul extremei drepte, George Simion — alături de care PSD a votat dărâmarea guvernului Bolojan —, a susținut în trecut ideea refacerii granițelor din anul 1940, o viziune revizionistă care vizează teritorii ce aparțin în prezent Ucrainei.
Această politică a Casei Albe generează o contradicție flagrantă, remarcată de Anne Applebaum. Pe de o parte, oficialii americani, precum secretarul adjunct de Război, Elbridge Colby, declară la sediul NATO că aliații europeni trebuie să preia principala responsabilitate pentru apărarea convențională a continentului. Pe de altă parte, însăși administrația SUA oferă sprijin politic exact acelor lideri europeni care blochează reînarmarea și cooperarea militară. În fața acestui dublu standard, liderii europeni sunt complet debusolați, constatând că Statele Unite au abandonat linia tradițională prin care apărau sistemul democratic și se opuneau ferm Rusiei.
Explorează subiectele:
