Cum au dispărut armate întregi fără urmă: trei mari enigme ale istoriei

Analele războaielor cuprind momente inexplicabile în care structuri militare masive, unele numărând chiar și 50.000 de luptători, au încetat brusc să mai existe fără a lăsa în urmă dovezi clare. Trei astfel de cazuri celebre rămân subiecte deschise de dispută istorică.

Catastrofa din deșert a regelui Cambise al II-lea

În anul 525 î.Hr., regele persan Cambise al II-lea, fiul lui Cirus cel Mare, a declanșat campania de supunere a Egiptului, exploatând momentul vulnerabil generat de moartea faraonului Amasis al II-lea și urcarea pe tron a tânărului Psamtik al III-lea. Pentru a asigura traversarea dificilă a Peninsulei Sinai, perșii au apelat la serviciile unui comandant grec dezertor, Phanes din Halicarnas, și au perfectat alianțe cu triburile locale arabe pentru aprovizionarea cu apă.

După victoria de la Pelusium, la granița de est, forțele persane au asediat Memphisul, capturându-l pe Psamtik al III-lea, care a fost executat ulterior sub acuzația de complot. Însă autoritatea noului stăpânitor s-a lovit de refuzul preoților oracolului lui Amon din oaza Siwa de a-l recunoaște oficial drept suveran legitim. Prestigiul acestui sanctuar dedicat uneia dintre zeitățile supreme egiptene era uriaș în Antichitate; chiar și Alexandru cel Mare a parcurs mai târziu deșertul până la Siwa tocmai pentru a primi confirmarea divină ca fiu al lui Amon.

Considerat un uzurpator în lipsa acestei binecuvântări, Cambise a trimis o armată formată din 50.000 de soldați, pornind din Teba cu misiunea de a șterge sanctuarul de pe fața pământului. După șapte zile de marș prin Deșertul Libian și un popas într-o oază neidentificată cu precizie, trupele au dispărut în condiții dramatice.

„Perșii au pornit din oază peste nisipuri și ajunseseră cam la jumătatea distanței dintre acel loc și țara amonienilor când, în timp ce își luau masa de prânz, un vânt a început să sufle din miazăzi, puternic și aducător de moarte, purtând cu sine coloane uriașe de nisip vârtejit, care au acoperit cu totul trupele și le-au făcut să dispară definitiv. Astfel s-a întâmplat cu această armată, după spusele amonienilor” — Herodot

Frații cercetători Angelo și Alfredo Castiglioni, renumiți pentru localizarea sitului Berenike Panchrysos („orașul de aur”), au avansat teoria potrivit căreia o furtună violentă de nisip a declanșat haosul și dispersarea rândurilor, militarii sfârșind prin deshidratare în deșert sau fiind uciși de forțele egiptene. Totuși, circumstanțele exacte continuă să fie învăluite în mister.

Dispariția Legiunii a IX-a Hispana

O altă enigmă persistentă din istoria militară antică o reprezintă soarta Legiunii a IX-a Hispana. Având rădăcini cel puțin din secolul I î.Hr., această unitate de elită a luptat sub comanda lui Iulius Cezar în Războaiele Galice, la Dyrrhachium, Pharsalus și în campania din Africa din 46 î.Hr. Mai târziu, legiunea a luptat pentru Octavian împotriva lui Marc Antoniu, participând la înfruntarea de la Actium din anul 31 î.Hr.

Supranumele „Hispana” a fost dobândit în urma implicării în Războaiele Cantabrice, pe teritoriile care corespund Spaniei și Portugaliei actuale. Ulterior, unitatea a fost dislocată în Germania și Pannonia, pentru ca în anul 43 d.Hr. să fie inclusă în corpul expediționar destinat cuceririi Britanniei. Pe pământ britanic, legiunea a ocupat baze strategice la Longthorpe (lângă Peterborough), Leicester și Lindum (Lincoln).

După ce a fost reorganizată ca urmare a pierderilor substanțiale provocate de revolta condusă de Boudica, Legiunea a IX-a s-a instalat la York în anul 71 d.Hr. A fost apoi angajată în operațiunile din Caledonia (pe teritoriul actualei Scoții). Istoricul Tacitus, ginerele guvernatorului Agricola, menționează o incursiune de noapte a inamicilor asupra taberei romane, fără ca această consemnare să indice anihilarea definitivă a formațiunii.

Faptul că legiunea s-ar fi evaporat complet în doar câteva zile pe frontul nordic rămâne o ipoteză nesusținută de dovezi certe. În volumul The Disappearance of the Ninth Legion of Spain, cercetătoarea Sharon J. Coles susține ipoteza unei mușamalizări deliberate de către conducerea de la Roma, pentru a masca impactul politic al unei catastrofe militare. Autoarea leagă, de asemenea, amintirea posibilei bătălii de fondarea ulterioară a așezământului medieval Soutra Aisle din proximitate, însă aceste concluzii rămân la nivel de speculație academică.

Enigma companiei regale de la Gallipoli

Nici conflictele din secolul XX nu au fost scutite de relatări învăluite în mister. Pe 12 august 1915, în cadrul debarcării din golful Suvla din campania de la Gallipoli, un batalion din Regimentul Norfolk a fost aruncat în asaltul împotriva pozițiilor otomane. În rândurile sale se afla compania Sandringham, formată predominant din oameni de pe proprietatea regală a suveranului George al V-lea: valeți, paznici de vânătoare și grădinari.

Înaintând printr-un teren dens și prin perdele groase de fum, trupele au pierdut legătura cu eșaloanele superioare. Lipsa datelor imediate privind soarta soldaților a generat numeroase teorii neverosimile, mergând de la asimilarea lor de către un nor bizar până la execuții masive după capitulare.

„Dar colonelul, împreună cu șaisprezece ofițeri și 250 de oameni, a continuat să înainteze, alungând inamicul din fața lor. Nu s-a mai văzut și nu s-a mai auzit niciodată nimic despre vreunul dintre ei. Au atacat, pătrunzând în pădure, și au dispărut din raza vederii și a auzului. Niciunul dintre ei nu s-a mai întors” — Sir Ian Hamilton

Subiectul a inspirat lucrări literare și ecranizări cunoscute, între care producția All the King's Men. Deși mitul unei dispariții paranormale s-a consolidat în mentalul colectiv, cercetările de teren au confirmat o realitate cruntă: subunitatea a fost copleșită de tirul inamic în luptele violente din sector. Rămășițele soldaților au fost găsite abandonate pe un sector de front rămas neocupat de forțele aliate, fiind recuperate și reînhumate cu onoruri abia în anul 1919. Chiar dacă deznodământul fizic a fost elucidat, detaliile acelor ultime ore de luptă rămân și astăzi un punct sensibil de analiză istorică.

Explorează subiectele:

istorie militară enigme istorice bătălii celebre

Distribuie Distribuie Comentarii