Cum dictează un strateg de acum 2.500 de ani regulile spionajului modern
Deși cultura populară, de la romane la producțiile hollywoodiene cu agentul 007, a transformat spionajul într-o poveste plină de acțiune și romantism, activitatea de informații rămâne o componentă vitală pentru securitatea oricărui stat, atât pe timp de pace, cât și în vremuri de război. De-a lungul istoriei, simpla prezență a spionilor a generat teamă și neliniște în societate, mai ales în perioadele de criză, însă rolul lor este astăzi cu atât mai critic cu cât amenințările externe au devenit extrem de subtile.

Spioni chinezi în acțiune Foto: imagine creata cu AI
Culegerea de informații nu este însă o invenție recentă, având o tradiție de cel puțin 2.500 de ani. Deși iscoadele erau folosite încă din vremea faraonilor Egiptului antic pentru a afla planurile rivalilor, generalul și strategul chinez Sun Tzu este considerat unul dintre primii autori care au descris în mod sistematic funcționarea unei rețele de spionaj și, implicit, „părintele” acestei profesii, inclusiv pentru arhetipul agentului de tip James Bond.
Manualul antic al operațiunilor secrete
În tratatul său „Arta războiului”, Sun Tzu dedică un întreg capitol activităților clandestine, intitulat „Folosirea spionilor”. Prin aproximativ 27 de precepte, autorul antic descrie mecanismele spionajului practicat conform tradiției chineze și anticipează ramuri esențiale ale muncii moderne de informații, precum contraspionajul, dezinformarea și recrutarea agenților dubli.
Actualitatea acestor scrieri este confirmată inclusiv de specialiștii militari contemporani. Samuel B. Griffith, general de brigadă în Corpul Pușcașilor Marini al Statelor Unite, veteran de război decorat și unul dintre cei mai reputați traducători și comentatori ai operei lui Sun Tzu, nota că „capitolul lui Sun Tzu dedicat operațiunilor secrete este la fel de relevant astăzi ca în vremea în care a fost scris și nu necesită prea multe explicații”.

Sun Tzu a fost un mare general chinez Foto: imagine creata cu AI
Sistemul conceput de Sun Tzu se bazează pe împărțirea agenților în cinci categorii distincte, fiecare având o misiune clară, într-o structură extrem de asemănătoare cu modul în care operează serviciile secrete din secolul XXI:
- spionii locali, recrutați direct dintre locuitorii de pe teritoriul adversarului;
- spionii din interior, adică oficiali ai inamicului atrași de partea proprie;
- spionii întorși, echivalentul agenților dubli, recrutați dintre agenții capturați sau convinși ai adversarului și folosiți împotriva acestuia;
- spionii sacrificați, cărora li se livrează deliberat informații false pentru a le transmite inamicului, fiind de regulă uciși în momentul în care înșelătoria este descoperită;
- spionii supraviețuitori, cei mai apropiați de profilul lui 007, care pătrund în tabăra adversă și revin cu datele obținute.
„Spionii locali sunt recrutați dintre locuitorii unui anumit teritoriu, în timp ce spionii din interior sunt oficiali ai inamicului folosiți în interes propriu. Spionii recrutați dintre agenții adversarului sunt cei care au fost capturați sau atrași de partea noastră și sunt folosiți în propriul beneficiu. Spionii sacrificați transmit în mod deliberat informații false inamicului, fiind lăsați să afle anumite lucruri și să le raporteze mai departe. În cele din urmă, spionii supraviețuitori sunt cei care se întorc din tabăra inamicului cu informații.”
— Sun Tzu
Agenții dubli, „manipularea divină a firelor” și pedeapsa capitală
Strategul chinez a înțeles încă de acum două milenii și jumătate că un aparat de informații bine pus la punct reprezintă cea mai redutabilă armă a unui conducător. În viziunea sa, anticiparea mișcărilor adversarului nu ține de intuiție sau supranatural, ci exclusiv de infiltrarea anturajului liderilor inamici.
„Ceea ce îi permite unui suveran înțelept și unui general priceput să atace, să învingă și să obțină rezultate inaccesibile oamenilor obișnuiți este cunoașterea anticipată. Această cunoaștere nu poate fi obținută de la spirite, nu poate fi dedusă din experiență și nici stabilită prin calcule. Informațiile despre planurile și intențiile inamicului pot fi aflate numai de la alți oameni. [...] Aceasta este ceea ce se numește «manipularea divină a firelor» și reprezintă cea mai prețioasă însușire a unui suveran. [...] Indiferent dacă obiectivul este înfrângerea unei armate, cucerirea unui oraș sau asasinarea unui individ, trebuie mai întâi aflate numele însoțitorilor, consilierilor, aghiotanților, portarilor și santinelelor comandantului inamic. Spionilor noștri trebuie să li se încredințeze această misiune.”
— Sun Tzu
În centrul acestei rețele se aflau agenții dubli, descriși de Sun Tzu într-unul dintre cele mai vechi texte dedicate acestui tip de operațiuni. El considera că aceștia sunt cei mai valoroși informatori, motiv pentru care insista ca legătura dintre spioni și comandant să fie extrem de strânsă, iar recompensele financiare să fie generoase.
„Spionii inamicului care vin să ne supravegheze trebuie identificați, atrași prin recompense, câștigați de partea noastră și găzduiți în condiții bune. Astfel, ei devin spioni întorși și pot fi folosiți în serviciul nostru. Prin informațiile furnizate de aceștia putem recruta și folosi spioni locali și spioni din interior. Tot datorită informațiilor lor putem face ca spionii sacrificați să transmită vești false inamicului. În cele din urmă, aceleași informații ne permit să folosim spionii supraviețuitori la momentele stabilite.”
— Sun Tzu

Spion chinez Foto: imagine creata cu AI
Totodată, disciplina și păstrarea secretului erau impuse cu o duritate care pare desprinsă din scenariile moderne de spionaj. Potrivit lui Sun Tzu, „dacă un secret important este dezvăluit de un spion înainte de momentul potrivit, acesta trebuie executat împreună cu persoana căreia i-a împărtășit informația”.
De la carele de luptă la războiul hibrid și lumea afacerilor
Influența lui Sun Tzu depășește însă granițele spionajului. Considerat un geniu universal ale cărui idei pot fi aplicate în orice epocă și în orice stat, strategul chinez a pus în „Arta războiului” bazele diplomației moderne, ale presiunii economice și ale operațiunilor psihologice. Maxima sa celebră — „Arta supremă a războiului este să-l supui pe inamic fără luptă” — a fost adaptată de la confruntările cu săbii și care de luptă la războiul hibrid, geopolitică, securitate cibernetică, management și negocieri.
„Unele documente din trecut pot rămâne deosebit de relevante și în zilele noastre, în ciuda vechimii lor. Un astfel de exemplu este «Arta războiului», lucrarea lui Sun Tzu. Acest celebru tratat militar, vechi de aproximativ 2.500 de ani, continuă să fie răspândit în întreaga lume, fiind tradus în numeroase limbi și studiat chiar și în multe școli militare. Se spune adesea că până și Napoleon Bonaparte ar fi avut un exemplar al cărții asupra sa în timpul campaniilor militare. Deși, la prima vedere, este o lucrare despre strategia militară, principiile sale pot fi aplicate și în numeroase alte domenii, lucru care se întâmplă deja. De exemplu, există numeroase publicații care interpretează strategiile lui Sun Tzu din perspectiva afacerilor și a managementului. De asemenea, domeniile politicii și negocierilor au multe de câștigat de pe urma învățăturilor sale.”
— Joana Vidal Lopes, doctor în geopolitică, și Ilker Kilic, în lucrarea „The Impact of Sun Tzu’s The Art of War on War and Politics”
Misterul din spatele numelui „Maestrul Sun”
Depărtarea în timp a lăsat însă multe semne de întrebare asupra biografiei sale. Sun Tzu a trăit în secolul al VI-lea î.Hr., iar numele sub care este cunoscut reprezintă de fapt un titlu onorific cu sensul de „Maestrul Sun”, numele său adevărat fiind Sun Wu.

Sun Tzu Foto: wikipedia
Conform tradiției, acesta s-a născut în China antică, în statul Qi din timpul dinastiei Zhou, în așa-numita Perioadă a Primăverii și Toamnei (770–476 î.Hr.) — o eră marcată de conflicte permanente între regate rivale, anterioară celebrei epoci a „Statelor Războinice”. Situat în estul Chinei, în actuala provincie Shandong, regatul Qi fusese fondat de Jiang Ziya și ajunsese o mare putere economică și militară, cunoscută pentru reformele lui Guan Zhong din timpul ducelui Huan, pentru monopolurile asupra sării și fierului, dar și, ulterior, pentru Academia Jixia. Qi a fost ultimul stat cucerit și anexat de Qin, în anul 221 î.Hr.
Principalele detalii despre cariera sa provin din scrierile istoricului Sima Qian, de la începutul secolului I î.Hr., care îl descrie pe Sun Tzu ca general în serviciul regelui Helu din Wu. Acesta și-ar fi dovedit abilitățile de comandant impunând o disciplină strictă, prin măsuri dure, chiar și concubinelor de la curtea regală, pe care le-a transformat într-o unitate militară perfect organizată. Tradiția îi atribuie și victoria regatului Wu asupra rivalului Chu, în marea bătălie de la Boju din 506 î.Hr. Deși venerat în întreaga cultură chineză și est-asiatică drept o figură legendară, unii istorici continuă să pună sub semnul întrebării chiar existența sa reală.
Explorează subiectele:
