Cum își adaptează Rusia elicopterele și dronele pentru a lovi de la 500 km
Drona rusească Orion Foto: Shutterstock
Schimbarea de tactică a Moscovei vine pe fondul vulnerabilității majore demonstrate de aviația rusă în apropierea liniei frontului din Ucraina. Potrivit datelor centralizate din surse deschise de platforma independentă de analiză Oryx, forțele ruse au pierdut deja peste 150 de elicoptere de diverse tipuri în acest conflict, dintre care mai mult de 20 sunt aparate de atac Mi-28.
Pentru a limita expunerea piloților și a tehnicii de luptă în fața sistemelor antiaeriene ucrainene, dar și pentru a găsi alternative mai economice la armamentul lansat de avioanele de vânătoare convenționale, Ministerul rus al Apărării testează integrarea unor rachete de croazieră de mici dimensiuni și a dronelor cu reacție pe platforme aeriene alternative. Imagini și secvențe video analizate de publicațiile militare de specialitate arată că această tranziție vizează în special drona de atac Orion, elicopterul de transport și asalt Mi-8AMTSh-VN, precum și elicopterul de atac Mi-28NM.
Miza financiară: Muniții de 100.000 de dolari în locul rachetelor de milioane
Dincolo de protejarea echipajelor, un factor determinant pentru Moscova este costul redus de producție al noilor sisteme. În timp ce o rachetă de croazieră convențională de tip Kh-101 este evaluată între 2 și 2,4 milioane de dolari, noile muniții compacte sunt incomparabil mai ieftine.
Conform estimărilor din publicațiile de profil, o dronă cu reacție Dan-T costă aproximativ 100.000 de dolari, iar sistemul S8000 Banderol este cu circa 35% mai scump, ajungând la aproximativ 150.000 de dolari. Această diferență uriașă de preț i-ar putea permite Rusiei să fabrice și să lanseze un volum mult mai mare de proiectile cu rază lungă de acțiune, diminuând dependența de bombardierele clasice, cu condiția ca aceste sisteme să își dovedească precizia, capacitatea de identificare a țintelor și rezistența la bruiajul electronic și la apărarea antiaeriană.
Ce sunt sistemele S8000 Banderol și Dan-T
Noile arme testate de ruși se află la granița dintre dronele kamikaze cu reacție și rachetele de croazieră miniaturizate, având un aspect exterior foarte asemănător. De altfel, unii experți sugerează că sistemul Dan-T ar fi fost conceput inițial ca o versiune pentru export a rachetei Banderol, deși la bază a fost dezvoltat pornind de la drona-țintă Dan-M (folosită la testarea antiaerienei cu rază scurtă).
Prezentată public în premieră în luna septembrie, potrivit revistei Forbes, drona Dan-T are capacitatea de a survola zona țintă înainte de impact. Este propulsată de un motor turboreactor de concepție rusească MD-120, atinge o viteză maximă de circa 500 km/h și poate lovi la o distanță estimată la 450 de kilometri, purtând o încărcătură explozivă de aproximativ 130 de kilograme.
De cealaltă parte, S8000 Banderol este produsă de compania rusă JSC Kronstadt și folosește un motor cu reacție de fabricație chineză, model SW800Pro-A95. Datele disponibile arată că această rachetă compactă lansată din aer poartă un focos de 115 kilograme, zboară cu o viteză maximă de aproximativ 620 km/h și are o rază de acțiune ce poate ajunge până la 500 de kilometri.
Drona Orion, modificată pentru atacuri ghidate prin satelit
Compania JSC Kronstadt este responsabilă și pentru fabricarea dronei Orion (cunoscută și sub numele de Inohodeț), o aeronavă fără pilot cu o viteză maximă de 200 km/h, o greutate la decolare de circa 1.000 de kilograme și o capacitate de transport de până la 180 de kilograme.
Încă din luna iulie, pe canalele de Telegram și MAX ale propagandistului rus Vladimir Soloviov a apărut o filmare cu o dronă Orion care purta sub fuselaj o rachetă S8000 Banderol. Deși imaginile — preluate ulterior de postul Vesti și de restul presei ruse — aveau arma blurată intenționat și nu arătau momentul lansării, comentariile indicau transformarea dronei într-o platformă dedicată lansării de rachete.
O analiză a Defense Express, citată de publicația ucraineană UNN, a scos la iveală modificări structurale majore ale aparatului. Mai exact, sistemul optoelectronic montat de obicei în partea frontală a dronei a fost eliminat. Experții cred că acesta a fost înlocuit cu un echipament specializat pentru comunicații, ghidare și controlul lansării de la distanță. Dacă această ipoteză se confirmă, combinarea navigației inerțiale cu sistemele prin satelit GPS sau GLONASS și cu comunicațiile satelitare ar oferi Moscovei o capacitate semnificativă de a executa lovituri de la mare distanță.
Elicopterele Mi-28NM și Mi-8, transformate în lansatoare la mare distanță
Integrarea noilor muniții schimbă radical și rolul elicopterelor pe câmpul de luptă. Pe 6 noiembrie, Ministerul rus al Apărării a difuzat imagini cu un elicopter de atac Mi-28NM Night Hunter în timp ce lansa o rachetă de croazieră, fără a fi clar dacă este vorba despre Banderol sau Dan-T.
În mod tradițional, Mi-28NM este echipat cu un tun automat de 30 mm, proiectile nedirijate și rachete antitanc ghidate, având o rază de acțiune a armamentului de aproximativ 15 kilometri. Prin adoptarea noilor rachete compacte, raza de lovire a elicopterului crește spectaculos la peste 400 de kilometri, permițând atacarea țintelor terestre din adâncimea teritoriului fără ca aparatul să se apropie de linia frontului. Proiectat în era sovietică pentru lupta antiblindaj și intrat în serviciu în jurul anului 1982, elicopterul greu cu două locuri în tandem Mil Mi-28 (codificare NATO: Havoc) a trecut prin modernizări succesive, de la varianta Mi-28N din 2006, până la versiunea Mi-28NM și derivatul de export Mi-28NE, apărute în jurul anului 2015.
O adaptare similară a fost observată pe 12 octombrie de canalul ucrainean de Telegram Vertical Team, specializat în analiza elicopterelor, în cazul unui aparat rusesc Mi-8AMTSh-VN Sapsan. Imaginile analizate arată că cei șase piloni clasici de acroșare a armamentului, de tip BD3-57KrV, au fost înlocuiți cu patru puncte de prindere modernizate și mai aerodinamice, modificare ce sugerează pregătirea aparatului pentru transportul dronelor Dan-T sau al rachetelor compacte.
Baza acestui aparat este celebrul Mil Mi-8 (codificare NATO: Hip), un elicopter mediu bimotor, cu turbine, introdus în uz încă din 1968 pentru transportul de trupe și echipamente. Folosit intens atât de Rusia, cât și de Ucraina, modelul a fost adaptat de-a lungul deceniilor pentru recunoaștere, sprijin de foc, comandă aeriană și, recent, pentru vânarea dronelor. Versiunea specifică Mi-8AMTSh-VN Sapsan a fost lansată în 2017 pentru a deservi trupele aeropurtate și forțele speciale, fiind perfecționată între 2019 și 2020 pe baza experienței de luptă acumulate de armata rusă în Siria.
Explorează subiectele:
