Cum pot alegerile din 3 noiembrie să îi blocheze mandatul lui Donald Trump
Alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial stabilesc componența Congresului Foto: Shutterstock
Miza principală a acestor alegeri, cunoscute sub denumirea de „midterms“, este controlul asupra Congresului SUA, instituția formată din Camera Reprezentanților și Senat, care adoptă legislația națională și gestionează bugetul federal. Noua componență a ambelor camere își va prelua oficial atribuțiile pe 3 ianuarie 2027.
În prezent, Partidul Republican deține majoritatea în ambele camere. Însă istoria nu este de partea partidului aflat la Casa Albă: începând cu anul 1946, formațiunea președintelui în exercițiu a pierdut, în medie, 26,5 mandate în Camera Reprezentanților și câteva fotolii de senator la alegerile intermediare, explică Todd Belt, profesor de management politic la Universitatea George Washington, citat de aljazeera.com.
Pe lângă bătălia pentru Congres, în 36 de state americane vor fi aleși guvernatorii, iar cetățenii vor vota și pentru parlamentele statale sau funcțiile administrative locale. Nadia Brown, profesoară de științe politice la Universitatea Georgetown, atrage atenția că, deși cursele naționale captează interesul public, „este important să ne amintim că politica locală este locul în care majoritatea americanilor intră în contact cu administrația“. Totodată, ea subliniază că „propunerile locale sau referendumurile de pe buletinele de vot sunt cele care vor influența viața de zi cu zi a oamenilor“.
Ce riscă Donald Trump dacă republicanii pierd majoritatea
Pierderea chiar și a unei singure camere ar schimba radical dinamica puterii la Washington, oferind democraților pârghiile necesare pentru a bloca inițiativele legislative ale lui Donald Trump și pentru a demara anchete împotriva administrației sale. Todd Belt avertizează că un astfel de scenariu ar limita drastic agenda internă a președintelui: „Dacă democrații obțin controlul unei camere, toate proiectele de lege care nu țin de finanțarea guvernului vor fi blocate“, a precizat expertul pentru Al Jazeera.
În cazul în care democrații preiau Camera Reprezentanților, aceștia vor căpăta controlul asupra comisiilor de investigație și o influență majoră asupra bugetului, întrucât nicio lege nu poate trece doar cu votul unui Senat republican. Belt anticipează că o Cameră democrată va genera conflicte aprinse pe tema cheltuielilor federale, în special în jurul celor 12 legi anuale destinate finanțării agențiilor guvernamentale. Acest lucru ar amplifica riscul unor blocaje administrative („shutdown“), situații în care fondurile expiră, iar numeroase servicii publice își suspendă activitatea.
Confruntat cu o opoziție puternică pe plan intern, liderul de la Casa Albă și-ar putea schimba prioritățile. „În mod tradițional, președinții care se confruntă cu un guvern divizat în ultimii doi ani de mandat se reorientează aproape exclusiv spre politica externă. Cred că același lucru se va întâmpla și în cazul lui Trump“, estimează Belt.
Pe de altă parte, dacă republicanii pierd Senatul, consecințele se vor întinde mult dincolo de actualul mandat prezidențial. O majoritate democrată în camera superioară poate respinge nominalizările făcute de președinte pentru funcțiile de ambasadori, membri ai cabinetului, dar mai ales pentru posturile de judecători federali și la Curtea Supremă — funcții numite pe viață, ale căror decizii modelează societatea pe termen lung.
Demiterea președintelui și limitele unei victorii democrate
Chiar dacă Partidul Democrat ar reuși să câștige ambele camere ale Congresului, nu ar deține puterea absolută. Donald Trump își păstrează dreptul de veto asupra legilor, iar pentru a anula un veto prezidențial este nevoie de o majoritate de două treimi în fiecare cameră. În plus, regulamentul Senatului impune un prag de 60 de voturi pentru a încheia dezbaterile pe marginea majorității proiectelor legislative (cu excepția unor legi bugetare care trec cu majoritate simplă), ceea ce înseamnă că o majoritate la limită nu garantează adoptarea automată a agendei unui partid.
În ceea ce privește o eventuală suspendare a președintelui, Camera Reprezentanților are prerogativa exclusivă de a declanșa procedura de punere sub acuzare (impeachment), în timp ce Senatul organizează procesul propriu-zis. Înlăturarea din funcție necesită însă votul a două treimi dintre senatori, un prag pe care nicio tabără nu pare capabilă să îl atingă. De altfel, deși Trump a mai trecut prin două astfel de proceduri în trecut, profesorul Belt consideră improbabil un al treilea demers similar: „Vor exista cu siguranță investigații“, a explicat el pentru Al Jazeera, completând că „Probabil că nu va mai exista o altă demitere, pentru că democrații au încercat de două ori, iar republicanii s-au strâns în jurul lui Trump.“
Matematica votului în Camera Reprezentanților
Camera Reprezentanților, camera inferioară a Congresului, numără 435 de membri aleși pentru mandate de doi ani, ceea ce înseamnă că toate fotoliile sunt scoase la concurs la acest scrutin. Fiecare reprezentant corespunde unui district local, iar numărul acestora este alocat statelor în funcție de populație, conform recensământului decenal. Astfel, California, cel mai populat stat, trimite 52 de congresmeni, în timp ce state cu populație redusă, precum Vermont sau Wyoming, au câte un singur reprezentant.
Pentru a deține majoritatea sunt necesare 218 mandate. În prezent, republicanii controlează exact 218 locuri (având alături și un independent), în timp ce democrații au 214. Două locuri sunt vacante, fiind deținute anterior câte unul de fiecare partid. Prin urmare, democrații au nevoie de un câștig net de trei mandate pentru a prelua puterea.
Controlul va fi decis în așa-numitele districte „pendulă“, unde șansele celor două partide sunt extrem de apropiate. Todd Belt evaluează că soarta majorității se va juca în aproximativ 35 de astfel de curse strânse. Deși redistribuirea circumscripțiilor electorale operată de republicani le-a creat acestora un avantaj în încă nouă districte, analistul estimează că democrații ar putea totuși să câștige în jur de 15 mandate suplimentare. „Oamenii votează, în general, pe listă completă, adică pentru toți candidații unui singur partid, deci probabil că acest lucru va afecta și cursele de pe restul buletinului“, a mai punctat profesorul.
Bătălia pentru Senat: cursele-cheie
În Senat, camera superioară, fiecare stat este reprezentat de câte doi senatori, indiferent de mărimea populației. Mandatele durează șase ani, iar la fiecare două cicluri electorale se reînnoiește aproximativ o treime din cele 100 de locuri. În acest an, pe buletinele de vot se află 33 de mandate la termen, la care se adaugă două alegeri speciale în Florida și Ohio, organizate pentru a desemna ocupanții fotoliilor rămase libere pentru ultimii doi ani de mandat după plecările secretarului de stat Marco Rubio și a vicepreședintelui JD Vance.
Din totalul celor 35 de locuri disputate acum, 22 aparțin republicanilor și 13 democraților. Raportul actual de forțe este de 53 de senatori republicani față de 47 din blocul democrat (45 de democrați plus doi independenți afiliați acestora). Pentru a prelua controlul, democrații trebuie să își apere toate cele 13 fotolii și să obțină un câștig net de patru mandate, ajungând la 51. La o egalitate de 50-50, majoritatea rămâne la republicani, întrucât vicepreședintele JD Vance are dreptul constituțional de a înclina balanța la vot.
Deși obținerea majorității în Senat este mai anevoioasă pentru democrați decât în Cameră, analiștii electorali observă că înmulțirea curselor strânse le-a crescut șansele. Printre confruntările decisive unde democrații își apără pozițiile sau luptă pentru locuri fără titular se numără:
- Georgia: Senatorul democrat în funcție Jon Ossoff este provocat de republicanul Mike Collins.
- Michigan: Pentru un fotoliu rămas liber, democratul Abdul El-Sayed se duelează cu republicanul Mike Rogers.
- New Hampshire: O altă cursă fără titular în care se înfruntă democratul Chris Pappas și republicanul John Sununu.
În același timp, democrații vizează state deținute de republicani. În Maine, senatoarea republicană Susan Collins îl are ca adversar pe democratul Troy Jackson (care a intrat în cursă după ce câștigătorul alegerilor primare, Graham Platner, s-a retras în luna iulie). În Carolina de Nord, unde nu există un titular în cursă, democratul Roy Cooper candidează împotriva republicanului Michael Whatley. De asemenea, se dau lupte strânse în Alaska, Iowa și Ohio, în timp ce state precum Kansas și Texas atrag tot mai multă atenție din partea strategilor democrați.
Temele de campanie și profilul alegătorilor
Principala îngrijorare a electoratului american este legată de costul vieții, bugetele familiilor fiind puternic afectate de scumpirea carburanților, costurile locuințelor și prețurile asigurărilor medicale. Pe agenda publică se află însă și teme precum imigrația, drepturile reproductive și însăși starea democrației din SUA. În plus, războiul purtat de SUA și Israel împotriva Iranului, alături de expansiunea accelerată a inteligenței artificiale (IA) și a centrelor de date, au generat noi dezbateri legate de securitatea națională, siguranța locurilor de muncă și prețurile la energie.
Conform datelor centralizate de organizația nonpartizană USAFacts, cei aproximativ 210 milioane de alegători înscriși reprezintă aproape 80% din populația adultă (peste 18 ani) a țării. Peste un sfert (circa 26%) dintre aceștia sunt concentrați în doar trei state: California (23,2 milioane), Texas (17,4 milioane) și Florida (13,6 milioane). La polul opus, cei mai puțini votanți înregistrați se găsesc în Wyoming (278.468), Vermont (459.455) și Alaska (603.310).
Un sondaj realizat de Pew Research Center în perioada 28 septembrie – 4 octombrie indică un avans pentru democrați: 44% dintre alegătorii înscriși declară că vor vota candidatul democrat din districtul lor, în timp ce 36% preferă republicanul. Restul de 15% sunt indeciși, iar 5% optează pentru alți candidați. Din punct de vedere demografic, electoratul masculin este perfect divizat (câte 42% pentru fiecare dintre cele două mari partide), însă femeile înclină clar balanța în favoarea democraților, cu 45% față de 31%.
Rămâne de văzut câți americani se vor prezenta efectiv la urne, având în vedere că interesul pentru alegerile intermediare este istoric mai scăzut. Din 1944 încoace, prezența medie la „midterms“ a fost de circa 42%, comparativ cu 58% la scrutinele prezidențiale.
Când vor fi cunoscute rezultatele și ce este „mirajul roșu“
Primele date vor începe să apară în noaptea de 3 spre 4 noiembrie, imediat după închiderea primelor secții de votare de pe Coasta de Est, la ora locală 18:00 (01:00, ora României). Aceste cifre sunt însă doar preliminare, iar în districtele cu diferențe mici, stabilirea câștigătorului poate dura zile sau chiar săptămâni. Oficialii electorali trebuie să proceseze voturile trimise prin corespondență, buletinele provizorii și alte voturi rămase înainte de a certifica rezultatul final, iar procedurile diferă de la un stat la altul. „În unele state, procesul poate dura o săptămână sau chiar mai mult“, subliniază Todd Belt. Mai mult, în Georgia, dacă niciun candidat pentru Senat nu trece de pragul de 50%, legea prevede organizarea unui al doilea tur de scrutin pe data de 1 decembrie.
Analistul politic avertizează publicul să privească cu prudență primele cifre din noaptea alegerilor, deoarece acestea pot oferi o imagine distorsionată. Din cauză că, în mod tradițional, alegătorii republicani folosesc mai rar votul prin corespondență comparativ cu cei democrați, rezultatele parțiale din anumite state îi pot arăta inițial în frunte pe candidații republicani. Pe măsură ce plicurile venite prin poștă sunt numărate, acest avans se poate topi sau chiar inversa — un fenomen electoral denumit „mirajul roșu“. În statele unde legislația permite numărarea voturilor prin corespondență înaintea celor exprimate fizic la urne, situația se poate desfășura exact invers.
Specialiștii subliniază că timpul îndelungat necesar numărării tuturor buletinelor sau schimbarea liderului pe parcursul acestui proces reprezintă proceduri normale și nu constituie, în sine, dovezi ale vreunei fraude electorale.
Explorează subiectele:
