Bombardamentele și raidurile cu rachete sunt atât de intense în Bahmut, încât o pauză pare nefirească. Dar tocmai în aceste scurte perioade de relativă liniște, locuitorii rămași în acest oraș asediat ies din refugiile subterane pentru a căuta hrană, scrie The Independent.

Timpul este scurt deopotrivă pentru cei care vin să ia apă și mâncare și pentru voluntarii care distribuie provizii. Dronele rusești zboară deasupra capetelor lor, având adesea drept ținte adesea grupurile de oameni. Locuitorii adunați la coadă sunt neliniștiți, dar se relaxează imediat ce reușesc să se îndepărteze cu porția lor.

„De fiecare dată când ies, mă tem că se poate întâmpla ceva rău, așa că încerc să iau lucrurile cât mai rapid posibil, așa se supraviețuiește", spune Katerina Voloșina, în timp ce merge în pas alert printre dărâmături și cratere căscate pe străzile orașului.

„Viața se poate sfârși foarte brusc aici. Două persoane de pe strada mea au fost ucise; unul dintre cadavre este încă acolo, sub casa prăbușită la pământ. Încă nu au reușit să o dezgroape. Soțul a venit să ia niște lucruri. Trebuie să fie un sentiment atât de neplăcut știind că trupul soției sale este încă acolo", spune localnica.

Katerina se oprește să privească cerul de un albastru palid, într-o zi însorită de toamnă. „Este plăcut să simți puțină căldură pe piele, chiar și pentru puțin timp. Dar avem mult timp de așteptat până să ne bucurăm de asta cum se cuvine", spune ea înainte de a se târî spre casă, unde o așteaptă cei doi copii și o mătușă vârstnică.

La fel ca în multe alte orașe și sate din Donbas, locuitorii de aici au rămas pe loc în ciuda atacurilor continue, refuzând să asculte îndemnul oficialităților de a părăsi orașul și plătind uneori un preț letal pentru decizia lor.

Ferocitatea asaltului asupra orașului Bahmut, după moartea și distrugerile provocate deja, izvorăsc dintr-o tentativă febrilă a Rusiei de a-și asigura o victorie strategică și simbolică după ce s-a retras pe alte câmpuri de luptă în fața avansurilor spectaculoase ale Ucrainei.

Moscova a ordonat evacuarea civililor din regiunea sudică Herson, în timp ce forțele ucrainene se pregătesc să reia ofensiva. Anterior, în regiunile Harkov și Donețk, o serie de fortărețe rusești - Izium, Kupiansk și Lîman - au căzut rapid.

Bahmut, o excepție în mijlocul contraofensivei ucrainene

Orașul Bahmut a constituit o excepție. După ce au cucerit în iunie orașele vecine Lîsîceansk și Severodonețk, rușii fac progrese privind acest obiectiv, cucerind o serie de zone periferice și avansând spre centru. Cucerirea acestui oraș ar deschide rușilor calea spre principalele orașe din Donbas: Sloviansk și Kramatorsk.

Mercenarii din Grupul Wagner, comandați de Evgheni Prigozjin, aliatul și confidentul lui Vladimir Putin, joacă un rol mult mai important aici decât în alte operațiuni, care sunt susținute de tancuri și artilerie.

Performanța lor în Ucraina a fost inegală, dar în Bahmut se pare că se descurcă bine, mai ales prin comparație cu soldații ruși slab pregătiți și înarmați care sunt aruncați pe front.

„Am auzit că Wagner recrutează din închisori pentru a sluji în această țară. Sunt disperați, la fel ca toți militarii ruși", spune Ruslan, un sergent ucrainean din Brigada 57 de infanterie motorizată.

„Dar cei pe care îi vedem par destul de experimentați; am capturat un tip care a fost în Libia. Poate că li s-a promis un bonus special pentru a lupta în Bahmut; cu siguranță se străduiesc foarte mult.

Mai sunt și niște forțe foarte slabe, în principal din LNR și DNR [republicile separatiste Lugansk și Donețk]. Ei sunt trimiși în primul val, în operațiunile de noapte, drept carne de sacrificiu. Cei mai experimentați vin în spatele lor sau apucă rute diferite în încercările de a pătrunde în oraș. Au fost deosebit de activi în sectorul estic."

Forțele rusești conduse de Wagner au pătruns săptămâna trecută în suburbiile sudice Ivanhrad și Opitne. Acestea au fost recucerite de Brigada 93 ucraineană, care a fost trimisă rapid pe acest front, dar o parte din zonă a ajuns din nou în mâinile inamicului.

Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, a avertizat în mai multe rânduri cu privire la gravitatea situației din Bahmut. El a subliniat recent că „o situație foarte gravă persistă în regiunile Donețk și Lugansk; cea mai dificilă este în apropiere de Bahmut, dar noi încă ne menținem pozițiile acolo".

Prigojin este prudent

Cu toate acestea, Prigojin, șeful Grupului Wagner, este prudent în ceea ce privește revendicarea triumfurilor.

„Situația de lângă Bahmut este dificilă", a declarat el pe Telegram. „Trupele ucrainene opun o rezistență decentă, iar legenda ucrainenilor care au fugit este doar o legendă. Ucrainenii sunt niște tipi la fel de duri ca și noi".

Doar că rezistența ucraineană are un cost. Un medic militar, epuizat după orele nesfârșite de muncă sub bombardamente, spune cum este să aibă de îngrijit un val de 100-120 de răniți pe zi. „Asta înseamnă o mulțime de oameni care trebuie evacuați", spune el. „Dar există și vești bune: acum putem salva în jur de 90 la sută dintre ei, ceea ce este mult mult decât în trecut."

Rata de uzură s-a îmbunătățit cu siguranță pentru ucraineni. Numărul celor care erau uciși când reporterii The Independent relatau din Donbas în vară depășea 100 de soldați zilnic, în timp ce alți aproximativ 200 erau răniți.

Dar valurile neîncetate de atacuri se dovedesc a fi debilitante pentru mulți dintre soldați.

„Somnul este ceea ce îmi lipsește cel mai mult. Când ești atât de obosit începi să faci greșeli, asta mă îngrijorează cel mai mult - că mă pun pe mine și pe colegii mei în pericol”, spune un artilerist cu indicativul Zodiac. Fostul muncitor în construcții, în vârstă de 37 de ani, a fost spitalizat timp de o lună cu răni provocate de șrapnel la piciorul drept. „M-am întors ca să aflu că ei [rușii] au luat teren. Dar pierd, de asemenea, foarte mult. Comandanții lor trebuie că primesc ordine de la Putin să cucerească acest loc cu orice preț", reflectează el.

Speranțe și resemnare la Bahmut

De la ultima vizită a reporterilor „The Independent”, o mare parte din Bahmut a fost devastat de barajele de artilerie și de tancuri. Ceea ce obișnuiau să fie embleme ale orașului- Palatul Culturii, stadionul de fotbal, hotelul, o fabrică de piese de mașini - au fost reduse la schelete carbonizate, la fel ca și instalațiile de vinificație pentru care regiunea a devenit faimoasă.

Populația de 75.000 de locuitori a scăzut la aproximativ 10.000 de când a început războiul. În lipsa curentului electric, iar temperaturile vor scădea sub zero grade în următoarele săptămâni, voluntarii au adus sobe cu lemne pentru cei care au rămas în zonă.

Ghemuit într-o pătură zdrențuită, Oleksandr Juk, în vârstă de 68 de ani, se uită pe fereastră la ceea ce era mândria și bucuria lui, grădina lui pentru care a primit premii. Acum este doar o bucată de pământ ars și plin de moloz, în urma unui atac cu rachete de acum două luni.

„Aveam de gând să mă ocup de straturile de flori, care nu mai înfloresc, și apoi să mă pregătesc pentru legumele noastre de toamnă", spune el.

„Trebuia să muncesc și iarba. Erau atât de multe de făcut, iar asta avea să mă țină ocupat. Dar acum toate astea au dispărut.

Dar acestea sunt doar lucruri, știți; florile și plantele sunt frumoase, dar sunt doar lucruri. La fel sunt și clădirile pe care le-am pierdut. Un oraș este despre oameni, iar oamenii care au plecat se vor întoarce.

Am copii în Dnipro. Vor veni și vor locui din nou aici într-o zi, sunt sigur, și atunci ne vom recăpăta Bahmut-ul nostru”, a spus el pe un glas resemnat dar pe alocuri plin de speranță.