Dacă războiul din Iran nu se termină curând, lumea va fi în mijlocul unei catastrofe economice

Un conflict de durată cu Iranul riscă să aibă efecte economice profunde la nivel global, de la creșterea prețurilor la energie până la inflație și încetinirea creșterii economice, avertizează analiștii, scrie The Guardian.

În primele zile după bombardamentele lansate de Statele Unite și Israel, piețele financiare au mizat pe un impact limitat. Investitorii au considerat că intervenția descrisă de președintele Donald Trump drept o „mică incursiune” va avea consecințe temporare.

Estimările inițiale indicau perturbări de scurtă durată. Analiștii de la Goldman Sachs anticipau o scădere a prețului petrolului pe parcursul anului, în timp ce UniCredit sugera că barilul ar putea rămâne în jurul valorii de 80 de dolari.

La trei săptămâni distanță, perspectivele s-au schimbat semnificativ. Prețul petrolului a depășit 100 de dolari pe baril, gazele naturale s-au scumpit puternic în Europa, iar volatilitatea a crescut pe piețele financiare. Consumatorii resimt deja presiunea creșterii costului vieții, în timp ce bănci centrale precum Federal Reserve, Bank of England și European Central Bank avertizează asupra efectelor asupra inflației și creșterii economice.

Un punct critic îl reprezintă Strâmtoarea Ormuz, un coridor esențial pentru transportul global de petrol. Aproximativ o cincime din livrările mondiale trec prin această rută, iar orice blocaj ar putea avea consecințe majore.

Iranul a sugerat că ar putea perturba transporturile din zonă, ceea ce a alimentat temerile privind o creștere abruptă a prețurilor energiei. În același timp, atacurile asupra infrastructurii energetice din regiune au ridicat îngrijorări privind securitatea aprovizionării.

Efectele se resimt deja în economie

Prețurile carburanților cresc, zboruri sunt anulate, iar transportul global este afectat. Industria grea europeană, încă marcată de criza energetică declanșată de invazia Rusia în Ucraina, se confruntă din nou cu costuri ridicate.

Costurile îngrășămintelor — dependente de industria petrolieră — cresc rapid, afectând fermierii la nivel global și alimentând riscul unor scumpiri în lanț ale alimentelor.

Analiștii avertizează că un conflict prelungit ar putea semăna cu episoadele de criză din trecut, când șocurile energetice au declanșat recesiuni în economiile occidentale.

Există și paralele istorice. În anii ’80, în timpul războiului dintre Iran și Irak, Ronald Reagan a trimis nave militare pentru a proteja transporturile de petrol din aceeași zonă, într-un episod cunoscut drept „războiul petrolierelor”.

În prezent, incertitudinea este amplificată de mesajele contradictorii venite de la Washington, unde Donald Trump a sugerat atât o încheiere rapidă a conflictului, cât și posibilitatea extinderii acestuia.

Pe termen lung, impactul ar putea fi semnificativ

Comercianții și analiștii avertizează asupra unor perturbări de lungă durată în urma avarierii instalației care furnizează o cincime din producția mondială de GNL, scrie Financial Times.

Piețele globale de gaze se confruntă cu un posibil „scenariu de tip Armaghedon”, după ce instalații energetice din Qatar au fost lovite de rachete, avertizează traderii și analiștii, în contextul în care deteriorarea unui complex cheie ar putea afecta o cincime din livrările mondiale de gaz natural lichefiat (GNL).

În dimineața zilei de joi, 19 martie, echipele de intervenție analizau urmele distrugerilor la complexul Ras Laffan, în timp ce piețele din Europa și Asia începeau să reacționeze la o nouă criză energetică. În condiții obișnuite, din acest amplasament — unul dintre cele mai mari centre industriale energetice din lume — provine aproximativ 20% din oferta globală de GNL.

Complexul Ras Laffan, construit în ultimele trei decenii cu investiții de ordinul sutelor de miliarde de dolari, transformă rezervele de gaz ale Qatarului în gaz natural lichefiat, un combustibil răcit la temperaturi extrem de scăzute pentru a putea fi transportat pe mare. Este cea mai mare astfel de instalație din lume.

„M-am trezit dimineață și m-am gândit: nu, te rog, nu”, a declarat Anne-Sophie Corbeau, fost analist-șef pe gaze la BP și actual cercetător la Centrul pentru Politică Energetică Globală al Universității Columbia. „Acesta a fost întotdeauna scenariul meu de coșmar.”

Strâmtoarea Ormuz este deschisă tuturor navelor, cu excepția „dușmanilor Iranului”, anunță Teheranul

Operatorul Ras Laffan, compania de stat QatarEnergy, a transmis că avariile produse la două dintre unitățile de lichefiere — în care ExxonMobil este co-investitor — ar putea necesita între trei și cinci ani pentru reparații și ar genera pierderi anuale de aproximativ 20 de miliarde de dolari. În plus, compania ar putea fi nevoită să suspende contracte pe termen lung cu state precum Italia, Belgia, Coreea de Sud și China.

În termeni de capacitate, aproximativ 17% din producția totală a Qatarului este afectată în prezent.

Până la atac, operatorii de piață anticipau că livrările din Ras Laffan ar putea fi reluate după stabilizarea situației din Orientul Mijlociu și redeschiderea sigură a Strâmtorii Ormuz pentru transportul maritim. Această perspectivă a fost însă modificată semnificativ de ultimele evoluții.

Analiștii estimează că prețurile gazelor în Europa ar putea rămâne sub presiune până în 2027, în condițiile în care țările asiatice concurează pentru achiziția de GNL din alte surse, inclusiv din Statele Unite. Europa, care și-a redus dependența de gazul rusesc în urma războiului din Ucraina, ar putea intra acum într-o competiție directă cu economii precum Japonia și Coreea de Sud pentru volume limitate de gaz.

Laurent Segalen, specialist în investiții în energie curată, a descris situația drept extrem de dificilă pentru importatori. „Pentru următoarele luni, perspectivele sunt foarte dure”, a spus el.

Ras Laffan găzduiește 14 unități de lichefiere, cu o capacitate anuală de aproximativ 77 de milioane de tone de GNL — suficient pentru a acoperi întreaga cerere anuală a Japoniei sau consumul combinat al Marii Britanii și Italiei.

Reluarea producției depinde de refacerea unor echipamente extrem de complexe, iar acest proces va începe doar atunci când autoritățile din Qatar vor considera că zona este sigură.

„Putem spune cu certitudine că, indiferent de momentul în care conflictul se va încheia, revenirea la producția normală nu se va întâmpla în câteva săptămâni”, a declarat Tom Marzec-Manser, expert în GNL la firma de consultanță Wood Mackenzie.

Anterior, estimările indicau o posibilă reluare în aproximativ 40 de zile, însă acest scenariu nu mai este considerat realist. În plus, planurile de extindere a capacității de producție a complexului ar putea fi, de asemenea, întârziate.

Pe fondul incertitudinii, analiștii avertizează că impactul asupra piețelor energetice globale va fi de durată. În unele regiuni, companiile industriale ar putea fi nevoite să reducă producția sau să recurgă la surse alternative, inclusiv cărbunele.

Aproape 200 de răniți, inclusiv doi copii, în urma atacurilor cu rachete iraniene în sudul Israelului. Mulți sunt în stare foarte gravă

În acest context, experții vorbesc despre o posibilă fragmentare a pieței energetice globale, între state care au acces la resurse suficiente și cele care se confruntă cu deficit.

Economiștii estimează că prețuri ridicate ale energiei ar putea reduce creșterea economică globală și ar putea accelera inflația

În scenarii mai pesimiste, petrolul ar putea depăși 170 de dolari pe baril, crescând riscul unei recesiuni globale.

În același timp, lanțurile de aprovizionare sunt vulnerabile. Regiunea Golfului este esențială pentru producția de îngrășăminte și alte materii prime critice, iar perturbările ar putea afecta industrii de la agricultură până la tehnologie.

Deși unele state sunt mai bine pregătite decât în trecut — Statele Unite fiind mai puțin dependente de importuri energetice, iar China având rezerve importante — Europa rămâne expusă.

Chiar dacă există speranțe că situația ar putea fi stabilizată, experții avertizează că economia globală, profund interconectată, este mai vulnerabilă la astfel de șocuri.

În acest context, tendințe precum „nearshoring” și „friendshoring” — relocarea lanțurilor de aprovizionare către state aliate — capătă tot mai multă importanță.

Economiștii atrag atenția că fragmentarea economiei globale ar putea genera costuri suplimentare pe termen lung, alimentând inflația și încetinind creșterea.

„Există momente în care trebuie să te apropii de margine pentru a înțelege de ce nu trebuie să o depășești”, a spus un analist. „Este posibil să ne aflăm într-un astfel de moment.”