Într-o țară în care Gheorghe Hagi face scandal și acum, când fiul său lipsește de la naționala de fotbal, tatăl înotătorului de la CS Dinamo, Mihai Popovici, a oferit un interviu-eveniment despre creșterea băiatului său, care merită să fie citit de orice părinte care își îndrumă copilul spre sport.

David Popovici (18 ani) a încheiat anul 2022 cu 14 medalii – 9 de aur în probele individuale – iar în noul sezon a debutat cu două clasări pe primul loc, miercuri seară, în Campionatele Naționale de la Otopeni, în probele de 50 de metri liber și 100 de metri spate.

Cu siguranță, cei mai mulți oameni își aduc aminte de înotătorul de la CS Dinamo, atunci când acesta furnizează câte un rezultat-bombă, cucerind medalii europene și mondiale și stabilind recorduri internaționale. Pe scurt, pentru omul de rând, „fenomenul David Popovici“ se rezumă la medaliile câștigate și la premiile adunate în bani.

De aici pleacă și disperarea cu care mulți români își dau copiii la sport, visând să aibă „Noua Simona Halep“, „Noul David Popovici“ sau „Noul Hagi“. Pentru acești oameni, e obligatorie parcurgerea interviului pe care Mihai Popovici, tatăl înotătorului de la CS Dinamo, l-a acordat pentru Asociația Presei Sportive din România, în dialog cu președintele acestui for, reputatul jurnalist, Dumitru Graur.

De ce a ales înotul pentru băieții săi?

Faptul că David a ajuns un înotător de elită dintr-o familie în care părinții n-au avut tangență cu activitatea sportivă e remarcabil și arată importanța familiei în dezvoltarea copilului.

„Părinții mei nu m-au îndrumat spre sport. Am vrut să schimb asta, și eu și soția mea – și am făcut exact opusul (n.r. - în cazul copiilor). Adică, au făcut sport de mici. Cred că doar copiii ghidați de părinți vor ajunge să facă sport, pentru că e greu de crezut că un copil de cinci, șase ani se gândește într-o dimineață că ar fi cazul să se apuce de sportul X. Părintele are un rol esențial aici“, a explicat Mihai Popovici.

Cum de a ales însă înotul pentru băieții săi dintre toate variantele posibile? Explicația are o poveste simpatică, după cum a relatat Mihai Popovici: „Am ales acest sport cu mult timp înainte să apară David. L-am ales văzând un bărbat pe stradă, cu puțin timp înainte să se nască fratele lui David, care e cu opt ani mai mare. Omul respectiv arăta foarte bine din punct de vedere fizic. L-am întrebat ce sport practică, tocmai în idea de a direcționa copilul sau copiii pe care urma să-i avem. Mi-a spus că înot. Mulțumesc frumos, și am reținut“.

Tatăl lui David a explicat că, dincolo de modelarea corpului, înotul are și multe alte beneficii: „E singurul sport care îți poate salva viața. Deci are o utilitate evidentă. Apoi, e sportul cu cel mai mic risc de accidentare. Nu în ultimul rând, sunt studii serioase care atestă asta: ajută vizibil la creșterea imunității. Deci, rămâi toată viața cu imunitate, cu forma corpului, n-ai absolut nimic de pierdut, dacă faci înot, dimpotrivă“.

De ce David a reușit și fratele lui nu?

Deși Mihai Popovici are doi băieți și amândoi au făcut sport de mici, doar unul dintre ei a ajuns o vedetă internațională. Întrebat de ce succesul lui David n-a fost atins și de fratele său mai mare, Mihai a oferit un răspuns logic: „De ce n-au ajuns nici celelalte opt miliarde de pe planetă la performanțele lui David, v-aș întreba? Nu toți suntem destinați să ajungem cei mai buni la înot sau cei mai buni chirurgi sau cei mai buni fizicieni. Fiecare are drumul lui. În plus, David a întâlnit, exact la timp, antrenorul potrivit: Adrian Rădulescu“.

Presiunea părinților, distrugătoare

În sportul juvenil din România, atât copilul, cât și antrenorii trebuie să facă față, de multe ori, presiunii venite de pe margine, din partea părinților. Familia lui David, în schimb, a avut grijă să nu fie o povară pentru actualul campion mondial și european.

„Primele condiții pe care le-am creat au fost în momentul în care am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că voia el. I-am întreținut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieșit sau va ieși, ce a făcut sau ce va face. Iar prăjitura de după concurs era garantată, indiferent pe ce loc ieșea în concurs, oprirea la cofetărie era inevitabilă. Era o anumită cofetărie, iar lui David îi plăcea o anumită prăjitură, pe care o căpăta de fiecare dată“, și-a amintit Mihai Popovici.

„Pot să vă spun că e ceva la care greșesc incredibil de mulți părinți. Că pun această presiune. Cred că e cea mai mare greșeală pe care o pot face părinții, presiunea. Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulți dintre părinți nici măcar nerealizând că o fac. Și vă dau câteva exemple. „Cum a fost astăzi antrenamentul?”, „Ce ai făcut, al câtelea ai fost?”, „Ce a făcut X?” „Ți-am spus să fii atent la Y” și așa mai departe. „Ce ți-a dat antrenorul? A nu, e greșit”. „Vezi că urmează concursul, să nu te prind că ieși iar după Y!” Iar lucrul acesta se petrece de multe ori, începând de la 7-8 ani. Închipuiți-vă ce înseamnă câțiva ani de astfel de presiune. Nu-i de mirare că mulți renunță pe parcurs și părinții, fără să-și dea seama, sunt principalii autori. Mi-aș dori să privească lucrurile mult mai relaxat și să nu încerce să pună nerealizări sau frustrări de-ale lor pe umerii copiilor lor. I-aș ruga să se uite către David și să privească din această perspectivă, mai exact unde se poate ajunge fără presiune“, a explicat Mihai Popovici.

„De ce am urla ca apucații, în tribună?!“

La mai toate evenimentele sportive din țară dedicate juniorilor, fondul sonor e asigurat de strigătele disperate ale părinților. Și, din păcate, nu de puține ori, de înjurăturile lor la adresa arbitrilor, antrenorilor și jucătorilor echipelor adverse. Exact acest gen de comportament grobian a lipsit din mediul în care a fost crescut David Popovici.

„Cu cât sportivul e mai mic, cu atât manifestările părinților sunt mai vizibile în tribună. Dintotdeauna nu ne-am agitat cine știe ce, știam că el va face tot ce poate să facă și n-am înțeles niciodată cum am putea să-l facem să înoate mai repede, dacă am urla ca apucații în tribună. N-ar ajuta la absolut nimic. Și atunci nu făceam asta, deși, de multe ori, am văzut priviri ușor întrebătoare: înoată copilul tău, nu ești pe cale să reacționezi? Emoționat n-ai cum să nu fii, dar asta nu înseamnă că trebuie să urli ca apucatul. Când câștigă, îl felicităm, îl îmbrățișăm, ne bucurăm împreună“, a povestit tatăl înotătorului de la CS Dinamo.

14

iulie e data la care David Popovici va avea următorul mare concurs, la Mondialele de natație, de la Fukuoka, în Japonia.