Investigația Bellingat despre implicarea FSB în otrăvirea opozantului rus Alexei Navalnîi scoate la lumină nu doar operațiunea neglijentă a serviciilor secrete rusești, ci o nouă realitate legată de luptele dintre spioni, atrage atenția, într-un articol din  The Moscow Times , Andrei Soldatov, expert în politici de securitate și co-autor al cărții The Compatriots: The Brutal and Chaotic History of Russia’s Exiles, Émigrés, and Agents Abroad.

???? Se pare că există în prezent o schimbare globală în lumea serviciilor secrete – organizațiile rusești nu mai sunt atât de secrete. Agenții lor efectuează operațiuni secrete, dar apoi sunt demascați – membrii de bază implicați, departamentele responsabile și substanțele și tehnologiile pe care le folosesc, acasă sau în străinătate.

Aceasta a devenit o practică obișnuită pentru multe dintre operațiunile presupuse secrete și sensibile ale Kremlinului, de la atacuri cibernetice și până la otrăviri. Iar Kremlinul și serviciile secrete par să se fi adaptat la această nouă realitate.

Demascarea Bellingcat a agenților Serviciului Federal de Securitate (FSB) implicați în operațiunea Navalnîi și ceea ce a urmat, demonstrează clar acest lucru. Investigația oferă informații detaliate despre o serie de agenți ai FSB implicați în urmărirea lui Navalnîi. De asemenea, a expus și rolul NII-2, una dintre cele două unități principale de cercetare FSB implicate în operațiunea Navalnîi.

Aceste informații au adus o contribuție crucială în a înțelege ceea ce s-a întâmplat cu Navalnîi în august, deși unele elemente-cheie ale operațiunii rămân tulburi, în special în privința lanțului de comandă. Deoarece NII-2 este o unitate de cercetare, nu o unitate operațională, ar trebui să existe o unitate în sediul central din Lubyanka care să se fi ocupat de coordonarea echipei cu numeroasele departamente regionale ale FSB și de actualizarea grupului cu informatori în legătură cu mișcările staff-ului lui Navalnîi.

În combinație cu investigația anterioară a Bellingcat privind unitățile GRU și persoanele implicate în otrăvirea Skripalilor în Marea Britanie, aceasta prezintă o imagine destul de înfricoșătoare a programului de otrăvire derulat de serviciile secrete rusești.

Dar ceea ce a devenit clar acum câțiva ani este că a te aștepta ca Kremlinul sau serviciile secrete să fie jenate înseamnă a comite o gravă eroare de judecată.

În 2015, serviciile de informații din SUA au aplicat o politică de „demascare și umilire” a hackerilor chinezi, expunând numele și apartenența unităților agențiilor de informații chineze implicate în atacuri cibernetice în SUA. A fost o mișcare revoluționară în comparație cu răspunsurile tradiționale, în speță cu transmiterea unui mesaj prin canale diplomatice sau expulzarea diplomaților. Anul următor, tactica a fost aplicată hackerilor ruși prinși în sistemele Comitetului Național Democrat în ajunul alegerilor din 2016 din SUA.

Strategia a avut un anumit efect – în septembrie 2015 chinezii au ajuns la un acord cu administrația Obama pentru a opri spionajul cibernetic industrial (acordul a durat doi ani); în Rusia, unitatea cibernetică FSB a fost purjată, pierzându-și șeful, doi adjuncți și un număr de ofițeri.

Dar în doi ani a devenit clar că atacatorii găsiseră o modalitate de-a se adapta. Când Skripalii au fost otrăviți în Marea Britanie și informațiile despre adevăratele identități ale atacatorilor – ofițeri din serviciile de informații militare ale Rusiei – au fost expuse în mod corespunzător, nu a avut același efect de descurajare ca asupra hackerilor chinezi. Serviciile de informații militare ale Rusiei nu au dat semne de ezitare și nu a urmat nicio epurare internă.

Există două modalități de-a te adapta la această nouă lume transparentă: poți crește profesionalismul agenților tăi secreți, ceea ce reprezintă un efort costisitor și pe termen lung. Sau poți începe să utilizezi genul de agenți a căror lipsă de pregătire se combină cu duritatea, loialitatea fără întrebări și aventurismul. În mod accidental, serviciile de informații militare rusești s-au trezit cu un număr mare din a doua categorie operativă la mijlocul anilor 2010. A existat un motiv pentru aceasta: sub președinția lui Dmitri Medvedev, Ministerul Apărării a trecut prin reforme care au dus, printre altele, la retrogradarea și reducerea serviciului de intelligence din GRU. GRU a fost atât de umilit, încât a pierdut chiar unul dintre acronime, devenind doar GU – Glavnoye Upravlenie, sau Direcția Principală. Putin i-a restabilit numele tradițional câțiva ani mai târziu.

Când Putin s-a întors la Kremlin în 2012, ministrul Apărării, Serghei Șoigu, era hotărât să repună GRU pe picioare. Pentru aceasta, GRU avea nevoie de mai mulți oameni, dar de unde să obții acești oameni noi? Singura sursă de recruți disponibilă era în rândul forțelor speciale. Aceștia erau băieți duri – brutali, curajoși și gata să omoare, dar în niciun caz agenți de informații. Acest tip de agenți au fost repartizați în operațiunea din Salisbury și au schimbat modul de operare al serviciilor rusești de informații.

Sunt prinși în flagrant, dar nu se tem de acest lucru, iar asta a oferit Kremlinului un fel de protecție față de noua lume a transparenței.

Spre deosebire de spionii tradiționali, acest lot nu se teme să fie expus în ochii publicului sau expulzat dintr-o țară. Ei nu au privilegii și funcții într-o ambasadă pe care se tem că le-ar putea pierde. Nu pun întrebări despre operațiune, deoarece trăiesc într-o lume fără diferențe între război și pace, neexistând, deci, nici întrebări despre daunele colaterale. Instruirea pentru acest tip de operativ este ieftină, iar oferta de potențiali recruți este abundentă.

Putin, la bază ofițer de informații, înțelege bine acest lucru. În plus, când ai de-a face cu o țară deja acuzată de atâtea lucruri, de la doborârea unui avion civil și până la invadarea unei țări vecine, o altă acuzație nu va schimba prea multe lucruri și ar putea avea chiar un efect benefic.

Acuzațiile ar putea fi folosite chiar și-n scopuri interne, pentru a zugrăvi țara drept o fortăreață asediată, care se confruntă cu o ofensivă informațională necontenită din partea puterilor străine ostile.

Faptul că serviciile secrete au devenit atât de aventuroase are și un efect educativ și intimidant. Aproape toți oamenii cu care am vorbit în timpul documentării pentru cartea noastră „Compatrioții” – de la un oligarh exilat la Londra, la un preot extrem de bine conectat la Moscova – au menționat Noviciok. Toți au înțeles că regulile s-au schimbat, din nou. Deci, Kremlinul nu a fost la fel de furios după eșecul din Salisbury pe cât se așteptau majoritatea experților.

GRU a fost primul care a înțeles această nouă realitate, iar FSB i-a urmat exemplul. FSB este într-o poziție perfectă pentru a face acest lucru. Are la dispoziție resurse umane uriașe și agenți din departamentele regionale care nu au obiceiul prost de-a pune la îndoială comenzile. Lubyanka are, de asemenea, o nouă generație de agenți în sediul său din Moscova, ofițeri în vârstă de 30 și 40 care nu au asistat la prăbușirea KGB, dar au fost instruiți și și-au petrecut o parte semnificativă din carieră sub un singur președinte care nu a ezitat niciodată în sprijinul său pentru FSB.

Deci, cum se poți da în vileag pe cineva care nu se teme de așa ceva? ????

Distribuie Distribuie Comentarii