De ce are România nevoie de lobbyști și experți externi în negocierile cu Pfizer. „E un dezastru de manual economic”

Guvernul are la dispoziție doar două luni pentru a achita o datorie de 680 de milioane de euro către gigantul farmaceutic BioNTech-Pfizer, sumă penalizată zilnic cu o dobândă uriașă de 81.000 de euro. Deși negocierile sunt încă în desfășurare și nu s-a ajuns la un acord, oficialii români încearcă pe două fronturi să atenueze impactul bugetar: cer eșalonarea plăților și propun transformarea datoriei în livrări de medicamente. Analistul Adrian Negrescu spune că statul român a greșit abordarea și că singura soluție realistă este implicarea unor negociatori specializați.

Economistul Adrian Negrescu a explicat pentru „Adevarul” greşelile pe care le fac oficialii români în negocierile din ultima perioadă. Analistul spune că problema principală este faptul că situaţia politică ar putea bloca discuțiile din lipsă de reprezentanţi care să decidă cea mai bună direcţie.

„Cel mai prost scenariu e să nu facem nimic. E cel mai prost scenariu ca noul guvern, care va ajunge până la urmă la Palatul Victoria, să se preocupe de alte lucruri decât de această temă extrem de importantă de negociere pentru statul român, în condițiile în care această despăgubire reprezintă 0,2 la sută pe zi, din dobânzi, 2,5 milioane de euro pe care trebuie să-i plătim în fiecare lună.

De ce spun negociere? Pentru că, până la urmă, în acest contract nici Pfizer nu ne-a livrat acele vaccinuri.

Altfel spus, nu a livrat marfa pentru care cere acești bani. Motiv pentru care avem o marjă de negociere, în sensul de a încerca ca din acești bani, să cumpărăm de la Pfizer o mulțime de tratamente medicale, mai ales extrem de rare, cum sunt cele pentru bolnavii de cancer, pentru bolile extrem de rare pe care Pfizer le produce, să ne folosim de acești bani în a achiziționa niște lucruri de care avem nevoie în sistemul public de sănătate.”, spune economistul.

„Este un dosar similar cu ce s-a întâmplat cu afacerea Bechtel”

Acesta compară gravitatea situaţiei cu „Afacerea Bechtel” , cel mai mare contract de infrastructură și unul dintre cele mai controversate scandaluri de corupție, din România care a vizat construcția Autostrăzii Transilvania (Brașov-Borș) de către compania americană Bechtel Corporation. Statul român a pierdut 500 de milioane de euro din penalităţi şi lucrări abandonate, dintr-un contract atribuit direct în 2003, valorând 2,2 miliarde de euro.

„Dacă doar vom plăti acești bani fără să încercăm să obținem ceva de pe urma lor, ar fi o performanță demnă de cărțile de istorie economică, de cărțile de economie. Este un asemenea dezastru financiar, putând sta drept dovadă pentru cei care vor să învețe economie, mai ales economie politică. Este un dosar similar cu ce s-a întâmplat cu afacerea Bechtel, în care statul român pare victima de serviciu și în care iese în evidență un aspect.

Contractul cu Pfizer, din cum se prezintă în spațiul public, nu a conținut niște prevederi care să avantajeze statul român, care să-i permită să iasă din această înțelegere în cazul în care pandemia se încheia sau nu mai aveam nevoie de atât de multe vaccinuri. Că a fost înțelegere, că a fost prostie”, spune Negrescu.

După semnarea contractului autorităţile române au transmis faptul că la momentul negocierii ţările membre au primit o cotă de vaccinuri şi negocierea s-a făcut pentru toate statele la nivelul Comisiei Europene. Analistul spune că dincolo de aceste negocieri semnarea efectivă a contractului putea include clauze care să fie în favoarea României.

„Una este negocierea, alta este semnarea unui contract de către autoritățile române. Altfel spus, puteam să introducem niște clauze de salvgardare, de ieșire din acest contract, dacă într-adevăr aveam specialiști capabili să genereze un asemenea comportament în relația cu Pfizer.

Probabil n-am avut sau nu s-a dorit să avem un cuvânt de spus în acest dosar extrem de important, care, iată, ne costă în momentul de față niște prejudicii de-a dreptul istorice.”

„Poate ar trebui să recurgem și noi la o expertiză externă, pe modelul companiei de lobby pe care Președinția a ales-o”

În condițiile în care România are la dispoziție doar două luni pentru a achita această sumă, negocierile par blocate în acest moment, neexistând o soluție clară, deși Alexandru Rogobete s-a deplasat în Statele Unite și s-a întâlnit cu reprezentanți ai companiei, fără rezultate vizibile, dovadă fiind factura care trebuie plătită urgent. Ministrul Nazare descrie situația drept cel mai dificil contract pe care România l-a avut vreodată de negociat, iar ministrul interimar al Sănătății susține că nu pot fi făcute publice detalii din cauza caracterului extrem de sensibil și confidențial al dosarului.

„Dacă este atât de dificil acest dosar, poate ar trebui să recurgem și noi la o expertiză externă, pe modelul companiei de lobby pe care Președinția a ales-o în relația cu Statele Unite. Poate angajăm și noi o firmă specializată în consultanță, în diferende comerciale, care să ne ajute măcar în procesul de negociere.

Da, suma va trebui să o achităm, dar poate reușim, cu ajutorul unei asistențe juridice specializate, să obținem măcar ceva de pe urma acestor bani care se pierd și pe care noi nu i-am luat în calcul la construcția bugetară.

Legalizarea lobby-ului este un proces extrem de important pentru România, mai cu seamă că vedem, din păcate, din ce în ce mai multe exemple de contracte publice făcute cu firme private, în care statul, din păcate, ia din start poziția de victimă, în contextul în care nu știu în ce măsură nivelul de expertiză la nivelul autorităților publice mai este la același nivel ca, să spunem, acum zece ani. Pare că expertiza în domeniul juridic, mai ales în unele instituții ale statului, lasă de dorit, iar pagubele le plătim cu toții, până la urmă, din taxe și impozite.”, concluzionează analistul.