De ce țânțarii preferă anumite persoane: chimia corpului, nu grupa de sânge, este secretul
Fenomenul prin care unii oameni par a fi mai susceptibili la înțepăturile de țânțari nu este o simplă iluzie, ci o realitate confirmată științific. Cercetătorii de la Case Western Reserve University au descoperit că atractivitatea pentru aceste insecte nu este dictată de grupa sanguină, așa cum se credea adesea, ci de un amestec complex de substanțe chimice eliberate de organism prin piele și respirație.
Oamenii de știință de la Case Western Reserve University au elucidat misterul, indicând că nu grupa de sânge, ci un complex de substanțe chimice emise de corp prin piele și respirație stă la baza preferințelor țânțarilor. Potrivit Fox 8, această descoperire redefinește înțelegerea noastră asupra modului în care insectele își aleg gazdele.
Sursă foto: Pixabay
Gabriella Wolff, profesor în cadrul Departamentului de Biologie al universității, explică faptul că, deși majoritatea indivizilor produc aceleași substanțe chimice, ele sunt generate în proporții diferite. „Pentru țânțari, aceste diferențe contează și pot face ca o persoană să fie mai atractivă decât alta”, a precizat Wolff.
Un rol esențial în atracția țânțarilor îl joacă aldehidele. Atunci când acești compuși se regăsesc într-o anumită proporție în emisiile corpului uman, ei acționează ca un semnal puternic de atracție pentru insecte, conform cercetătoarei.
Ce îi face pe unii oameni mai „apetisanți” pentru țânțari
Pe lângă compoziția chimică naturală a corpului, alți factori pot influența de asemenea vulnerabilitatea la înțepături. Activitatea fizică, de exemplu, crește producția de acid lactic, un element atractiv pentru țânțari. Consumul de bere și banane poate modifica, de asemenea, substanțele eliminate prin piele și respirație. Culoarea vestimentației joacă și ea un rol; nuanțele de roșu, negru sau albastru-cyan par să atragă mai mult insectele. Femeile însărcinate pot deveni ținte mai ușoare din cauza ratei metabolice mai ridicate. Deși populară, teoria conform căreia grupa de sânge ar fi factorul determinant nu este susținută de dovezi științifice solide, subliniază cercetătoarea.
Doar femelele înțeapă oamenii
La nivel global, există aproximativ 3.500 de specii de țânțari, însă doar o parte dintre ele se hrănesc cu sânge uman și pot transmite boli grave precum malaria, dengue, virusul West Nile sau Zika.
Gabriella Wolff menționează că multe specii considerate amenințătoare sunt, de fapt, inofensive. Un exemplu sunt țânțarii giganți din genul Toxorhynchites, cunoscuți din filme precum Jumanji sau Jurassic Park. Deși impresionanți prin dimensiuni, aceștia nu înțeapă oamenii și se hrănesc exclusiv cu nectar.
Un aspect crucial este că doar femelele de țânțar necesită sânge pentru a-și dezvolta ouăle. Mai mult, studiile indică o capacitate a acestora de a-și modifica comportamentul pe baza experiențelor anterioare: dacă descoperă o gazdă ușor de abordat și reușesc să se hrănească neîntrerupt, ele ar putea căuta ulterior persoane cu mirosuri și compoziții chimice similare.
Cum te poți feri de țânțari
Pentru a te proteja de înțepături, Gabriella Wolff recomandă utilizarea spray-urilor și loțiunilor care conțin DEET, considerate a fi cea mai eficientă soluție. Ca alternative, pot fi folosite și uleiuri esențiale precum cele de cuișoare, lemongrass sau scorțișoară, însă eficacitatea acestora este mai redusă.
Echipa de la Case Western Reserve University explorează, de asemenea, metode neconvenționale de combatere a țânțarilor. Cercetătorii investighează dacă anumite frecvențe sonore, similare celor produse de libelule – prădători naturali ai țânțarilor – pot influența comportamentul acestora și îi pot ține la distanță. Dacă ipoteza va fi confirmată, ar putea reprezenta o soluție fără utilizarea insecticidelor chimice.
În cazul în care ai fost deja înțepat, Gabriella Wolff sugerează aplicarea apei fierbinți pe zona afectată, la o temperatură suportabilă, fără a provoca arsuri. Conform cercetătoarei, căldura are capacitatea de a modifica proteinele din saliva țânțarului, contribuind la reducerea intensității mâncărimii.
Explorează subiectele:
