De citit.../Serviciile secrete olandeze au ratat invadarea Ucrainei deși aveau un spion în Kremlin
Serviciile secrete olandeze, AIVD și MIVD, au fost complet surprinse de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022, în ciuda avertismentelor insistente venite din partea Statelor Unite și a Marii Britanii. O investigație a publicației Volkskrant dezvăluie că această eroare majoră de analiză a fost influențată, în mod paradoxal, de încrederea excesivă într-o sursă unică de rang înalt din interiorul Kremlinului, care a subestimat intențiile lui Vladimir Putin. Eșecul, documentat prin numeroase interviuri și verificări, arată cum Olanda a ratat anticiparea celei mai mari invazii din Europa postbelică.
Pe 22 februarie 2022, cu doar două zile înainte de atac, directorii serviciului de securitate internă (AIVD), Erik Akerboom, și ai serviciului de informații militare (MIVD), Jan Swillens, i-au prezentat premierului Mark Rutte, la Haga, evaluarea lor categorică: războiul nu era iminent. Această poziție a fost menținută în ciuda faptului că Statele Unite avertizau deja despre peste 150.000 de militari ruși mobilizați la graniță și partajaseră chiar și planuri de atac interceptate. AIVD și-a fundamentat încrederea pe o sursă unică, din interiorul aparatului de securitate de la Moscova, pe care o considera superioară datelor CIA.
Unitatea comună AIVD-MIVD, denumită „Ruslandhuis” și înființată în 2018 la Scheveningen, avea acces la această sursă de nivel înalt din cercurile Kremlinului. După exercițiul militar Zapad din septembrie 2021, deși analiștii MIVD observaseră semne de pregătire militară în imaginile satelitare, sursa internă sugera că masarea trupelor era doar o pârghie de negociere pentru Vladimir Putin. Scopurile percepute erau extinderea influenței ruse, obținerea unui veto asupra extinderii NATO și retragerea trupelor aliate din estul Europei. În consecință, „Ruslandhuis” a considerat o invazie la scară largă irațională și puțin probabilă, privindu-le cu reținere inclusiv declasificările publice ale SUA din decembrie 2021.
Investigația Volkskrant, bazată pe interviuri cu 19 persoane din serviciile olandeze și străine și din rândul decidenților politici, a identificat trei cauze principale ale acestui eșec de analiză: o încredere excesivă în sursa proprie, un scepticism profund față de avertismentele americano-britanice și o prudență politică menită să nu provoace Moscova. Invazia, odată declanșată, a provocat stupoare în rândurile AIVD și MIVD, marcând sfârșitul consensului de securitate postbelic, bazat pe interdependența economică cu Rusia.
Scepticismul european alimentat de trauma irakiană
La nivel european, scepticismul față de avertismentele americane și britanice era larg răspândit. Pe 17 noiembrie 2021, ambasadorii Statelor Unite și Marii Britanii i-au informat pe diplomații UE la Kiev, inclusiv pe ambasadorul olandez Jennes de Mol, că o invazie era iminentă, citând informații CIA. Reacția europeană a fost, în general, una de neîncredere, Franța considerând, de exemplu, amenințarea supraevaluată. Acest scepticism a fost alimentat de trauma anului 2003, când Colin Powell prezentase la ONU date false despre armele irakiene, fapt rezumat de amiralul olandez Rob Bauer, din cadrul NATO:
Ați mințit în 2003. Trebuie să ne arătați dovezi concrete.
La Paris și Berlin, Putin era văzut ca un actor rațional, iar chiar și președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu credea într-un atac iminent, acuzând Washingtonul de panică nejustificată. Cu toate acestea, ambasadorul De Mol, un bun cunoscător al spațiului ex-sovietic, a organizat un exercițiu neanunțat pentru echipa sa și a decis, fără directive din partea Haga, să pregătească planuri de evacuare: „Ne vom pregăti pentru război.”
Divergențe guvernamentale și cooperarea cu CIA
În cadrul guvernului olandez, existau deja semne de divergență. Geoffrey van Leeuwen, consilier al premierului Rutte, era nedumerit cum ar putea Olanda să aibă o imagine mai precisă decât SUA. Directorul Akerboom susținea constant lipsa unor indicii clare de ofensivă, o poziție împărtășită și de Germania și Franța. Van Leeuwen considera însă că avertismentele americane erau tratate cu prea mult scepticism, iar trauma Irakului plana și aici asupra dezbaterilor, un ofițer olandez comparând situația cu „privitul printr-un pai”. Cu toate acestea, înainte de Crăciunul din 2021, Van Leeuwen a convocat Consiliul Național de Securitate pentru a discuta potențiale sancțiuni și independența energetică.
Din ianuarie 2022, șeful stației CIA de la Haga a început să viziteze frecvent MIVD. Olandezii au împărtășit mai multe informații decât de obicei pentru a-și demonstra relevanța, ceea ce a sporit interesul CIA. „Nu aveam informații mai bune decât americanii, dar aveam ceva ce ei nu aveau”, a declarat un ofițer AIVD. Directorii Akerboom și Swillens au avut întâlniri directe, considerate rare, cu reprezentantul CIA. Cu toate acestea, olandezii continuau să creadă că mobilizarea rusă viza concesii diplomatice, o interpretare susținută de disponibilitatea lui Biden de a discuta controlul armamentului.
Retrospectiv, oficialii AIVD au considerat că americanii ar fi trebuit să dezvăluie mai multe detalii, mulți europeni crezând că SUA aveau acces direct la anturajul lui Putin. Un ofițer european de informații a relatat că încă din vara anului 2021 primise avertismente ferme din partea unui contact din cadrul CIA privind intențiile Rusiei.
I-am întrebat dacă sunt siguri. Mi-au răspuns că sunt siguri. Ei nu spun asta aproape niciodată.
Un ofițer european de informații
După ce a primit informații suplimentare, ofițerul spune că și-a schimbat complet percepția asupra situației. Pe măsură ce dovezile (mobilizarea de brigăzi, transporturile de plasmă sanguină – indiciu de pregătire pentru victime numeroase) se acumulau, cu circa trei săptămâni înainte de invazie, AIVD și MIVD au revizuit evaluarea, trecând-o de la „improbabil” la „posibil”.
Comandantul militar ia propria decizie
Generalul Onno Eichelsheim, șeful Apărării din Țările de Jos și fost director al MIVD, s-a aflat într-o poziție unică în iarna anului 2022. Familiarizat cu modul de analiză al serviciilor secrete, Eichelsheim a primit rapoarte constante de la MIVD, dar a integrat în evaluarea sa și datele venite de la NATO și de la partenerii americani.
Pentru un lider militar, calculul strategic este pragmatic: dacă există o probabilitate rezonabilă pentru cel mai nefavorabil scenariu, măsurile de pregătire devin obligatorii. Eichelsheim a început să aibă rețineri față de ipoteza agențiilor olandeze, care susțineau că Rusia va acționa strict rațional, conform standardelor occidentale. Pentru general, volumul de tehnică militară și numărul de trupe masate la frontieră au reprezentat argumente mai solide decât analizele privind intențiile politice ale Kremlinului.
Schimbarea definitivă de perspectivă a survenit la 4 februarie 2022, în cadrul unei videoconferințe securizate la care au participat șefii apărării din treisprezece state membre ale coaliției „Framework CHOD” (o structură formată inițial în timpul operațiunilor împotriva ISIS, ce include SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și principalele națiuni europene). Șeful Statului Major american a expus în detaliu planul de invazie rusesc. „Mi-a fost clar: acest lucru se va întâmpla”, a spus Eichelsheim, care a oferit ulterior avioanele F-35 olandeze NATO pentru flancul estic.
Cu toate acestea, scepticismul politic a persistat: în decembrie 2021, 15 din 30 de state NATO, inclusiv Olanda, au respins ridicarea nivelului de alertă. Guvernul olandez a aprobat abia la începutul lunii februarie un pachet de ajutor militar minimal (căști, veste, puști cu lunetă, radare vechi, două defecte), descris ca inadecvat. În ciuda impasului politic, structurile militare NATO au ocolit problema pe cale administrativă.
Ultimele ore și ziua invaziei
În seara de 23 februarie, unitatea „Ruslandhuis” a interceptat schimbări radicale în comunicațiile militare ruse, semnalate imediat premierului Rutte. Însă analiștii au refuzat să treacă evaluarea de la „posibil” la „probabil” fără o confirmare directă a intenției lui Putin. La Liov, atașatul militar Hans Hoppenreijs rămânea sceptic, spre deosebire de ambasadorul De Mol, care se pregătise deja pentru cel mai negru scenariu, repatriind personalul și solicitând protecție BSB.
La ora cinci dimineața, pe 24 februarie, a început atacul. Patru F-35 olandeze au decolat imediat spre flancul estic. Spre deosebire de alte delegații europene (Franța, Italia, Belgia recomandau rămânerea pe loc), olandezii au evacuat imediat Liovul spre Polonia, devenind martori la primele drame ale războiului.
Analiza post-invazie și consecințe
În urma invaziei, unitatea „Ruslandhuis” a concluzionat că însuși cercul apropiat al lui Putin fusese surprins de ordinul de invazie. Doar zece confidenți știuseră despre plan, o zonă la care CIA avea acces. Un ofițer MIVD a recunoscut:
Am proiectat structura propriului nostru guvern peste cea a Federației Ruse. Nu am realizat că radicalizarea lui Putin s-a produs complet în afara aparatului de stat.
Un ofițer MIVD
Concluzia critică internă a fost că dependența de o singură sursă a creat o „viziune în tunel”, iar prezumția raționalității lui Putin s-a prăbușit definitiv abia după masacrele de la Bucea. Spre deosebire de Franța, unde șeful informațiilor militare a fost demis, în Olanda și Germania directorii serviciilor și-au păstrat funcțiile, deși AIVD și MIVD au recunoscut oficial eroarea într-o întâlnire tensionată. A doua zi după invazie, un oficial olandez l-a contactat pe Jake Sullivan, consilierul pentru securitate națională al SUA, anunțând sprijin total pentru sancțiuni, o schimbare de poziție pe care diplomația americană nu reușise să o obțină în lunile anterioare.
Explorează subiectele:
