De la Colectiv la explozia din Rahova: cum împinge nepăsarea statului România spre extremism
România comemorează în octombrie două tragedii care șubrezesc încrederea oamenilor în democrație Foto: David Muntean
Luna octombrie aduce în prim-plan două momente traumatizante pentru Capitală. Pe 17 octombrie s-a împlinit un an de la deflagrația blocului din Rahova, un eveniment care a ținut capul de afiș al presei internaționale. La mai puțin de două săptămâni distanță, pe 30 octombrie, Bucureștiul marchează tragedia din clubul Colectiv, petrecută în 2015. Deși despărțite de un deceniu, cele două evenimente relevă același tipar de întârzieri în anchete, despăgubiri blocate și lipsă de soluții.
Rahova, la un an după dezastru: vieți schimbate și răspunsuri întârziate
Sâmbătă, pe 17 octombrie, o parte dintre oamenii afectați de explozia din Rahova s-au strâns în fața imobilului distrus pentru a comemora momentul care le-a schimbat radical existența. La un an de la incident, aceștia nu au primit încă explicații clare. Chiar și intervenția fizică asupra clădirii a trenat: lucrările de demolare parțială au demarat abia acum două săptămâni, urmând ca din structura inițială să mai rămână doar trei etaje.
Nici parcursul juridic nu a fost mai rapid. După douăsprezece luni de investigații, procurorii se apropie abia acum de momentul trimiterii dosarului în instanță. Cauza reunește peste 220 de părți vătămate, iar pentru recuperarea pagubelor a fost instituit un sechestru care depășește 63 de milioane de euro. Până în prezent, acuzațiile vizează trei companii și patru salariați din sectoarele de gaze și electricitate, suspectați că ar fi provocat deflagrația. Dintre angajații inculpați, trei se află sub control judiciar.
Tragediile săracilor și dublul standard al autorităților
Analizând reacția întârziată a instituțiilor, sociologul Gelu Duminică subliniază că această lentoare demonstrează incapacitatea statului de a-și proteja cetățenii din păturile sociale defavorizate în fața unor catastrofe, fie că aceștia trăiesc în provincie sau în Capitală.
„Problema este mult mai complexă decât pare. Trebuie să avem în vedere că ceea ce s-a întâmplat s-a petrecut în cel mai sărac sector al Bucureștiului, dar și că în acest context există o luptă politică. Totodată, trebuie să ne uităm la cât de dezavantajați sunt mulți dintre acei oameni care au rămas și fără locuință. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în calcul și stereotipurile și prejudecățile asociate în general locuitorilor din Rahova. Nu e deloc deplasat să ne întrebăm dacă autoritățile ar fi reacționat la fel în cazul în care explozia ar fi avut loc în Pipera, o zonă bogată a Capitalei. Statul în general reacționează foarte greu. Dar în ceea ce privește protejarea persoanelor vulnerabile, se mișcă și mai greu. Nu știu dacă e neapărat rasism, dar sunt convins că există niște prejudecăți care îi țintesc în general pe oamenii mai săraci. De exemplu, blocul ăla care s-a construit lângă Catedrala Catolică din Berceni e în picioare după 10 ani de când s-a decis demolarea lui” — Gelu Duminică.
Zece ani între Colectiv și Rahova: un bilanț al blocajelor sistemice
Comparând explozia din Rahova cu incendiul din octombrie 2015, Gelu Duminică observă că, în ciuda trecerii unui deceniu între cele două evenimente, capacitatea de răspuns a autorităților a rămas neschimbată.
„Vă duceți aminte de Colectiv, da? Ce s-a schimbat fundamental? Mă rog, de data asta nu au mai fost socotiți sataniști oamenii din blocul respectiv, dar au fost socotiți în alte moduri. Dar la foarte mulți ani, noi suntem în aceeași situație. Tot ne-am pregătit în caz de dezastre. Nici măcar emoția de la Colectiv, incomensurabil mai mare decât ceea ce s-a întâmplat cu blocul din Rahova, nu i-a motivat pe decidenți să se pregătească în astfel de situații” — Gelu Duminică.
De altfel, la aproape 11 ani de la tragedia din Colectiv, răspunsul instituțional rămâne marcat de întârzieri majore. Dosarul „Colectiv 2”, deschis încă din 2016 pentru a investiga inclusiv amânarea transferului răniților în spitalele din străinătate, nu este nici astăzi finalizat. Ancheta a fost clasată în două rânduri, cel mai recent în 2024. Abia în luna martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a impus un termen de șase luni pentru încheierea cercetărilor, remarcând existența unor lungi perioade de pasivitate în instrumentarea cazului.
Nici în primul dosar, „Colectiv 1”, lucrurile nu au decurs fără obstacole. Deși decizia definitivă a fost dată în mai 2022, la șase ani și jumătate de la incendiu, punerea în aplicare a sentințelor a suferit amânări. Fostul edil Cristian Popescu Piedone, deși primise inițial o condamnare, a fost în cele din urmă achitat, decizie care a provocat nemulțumire profundă în rândul rudelor victimelor. În același timp, ofițerul ISU Antonina Radu, care a primit o pedeapsă de 8 ani și 8 luni de închisoare, a început executarea sentinței abia în mai 2026, pe teritoriul Republicii Moldova, unde se refugiase.
Situația despăgubirilor a generat, la rândul ei, un nou șoc pentru supraviețuitori și familii. După ce instanța a dictat daune de aproximativ 60 de milioane de euro, sumele au fost plătite de ISU București. În 2024 însă, instituția a deschis procese împotriva victimelor pentru a recupera o parte din bani. Reprezentanții ISU au motivat că sumele au fost virate prin executori judecătorești care au perceput onorarii maximale. Ulterior, în urma unei contestații la executare, instituția a obținut diminuarea acestor onorarii, cerând ca diferența de bani să fie suportată chiar de către victime.
Disoluția statului și ascensiunea extremismului
Acest mod de a gestiona crizele are un impact devastator asupra percepției publice. Întrebat despre erodarea încrederii populației în instituții, sociologul Gelu Duminică a avut o poziție tranșantă, punctând că „nu știu dacă se mai poate slăbi ceva ce este deja foarte slab”. El atrage atenția că actuala clasă politică aflată la guvernare împinge România spre o dezintegrare a autorității statale, fenomen care favorizează direct ascensiunea liderilor extremiști.
„Din păcate, ne aflăm într-o perioadă de disoluție a statului, iar încrederea în politicienii de la putere este probabil cea mai mică din ultimii 30 de ani. Prin urmare, nu știu dacă se mai poate slăbi ceva ce este deja foarte slab. Mai degrabă, oamenii caută alți reprezentanți, pentru că nu mai au încredere în acel tip de leadership. Afirmarea acestor lideri naționaliști extremiști se bazează și pe astfel de situații, nu este o noutate. Diferența este că, de data aceasta, omul nu mai alege, de exemplu, doar între dreapta și stânga, cum a făcut până acum, ci are și alte variante” — Gelu Duminică.
În final, sociologul a ținut să combată și discursul ultra-liberal care susține că statul nu ar avea obligația de a sprijini categoriile defavorizate în astfel de momente critice.
„Cei care gândesc astfel ar trebui să înțeleagă că o societate arată în felul în care se comportă cu cei mai vulnerabili membri ai ei. Mai exact, dacă îi tratăm pe cei vulnerabili așa cum spun anumiți inși de acest fel uneori, atunci societatea noastră per-ansamblu va avea de suferit. Trăim niște vremuri ciudate. Repet însă: Cei care au rămas fără casă se află într-o situație de vulnerabilitate majoră, iar felul în care ne purtăm cu ei spune ceva despre noi ca societate” — Gelu Duminică.
Explorează subiectele:
