Dependența de AI: o nouă anxietate care erodează încrederea în propriile abilități

Inteligența artificială (AI) a devenit, într-un timp surprinzător de scurt, un instrument esențial atât pentru studenți, cât și pentru profesioniști. Sarcinile care altădată necesitau ore sau zile pot fi acum rezolvate în doar câteva secunde. Totuși, această accelerare rapidă vine cu un cost psihologic semnificativ, cercetătorii identificând deja o nouă formă de anxietate, denumită "NoAIfobia": teama de a nu mai putea performa fără suportul AI.

"NoAIfobia": Anxietatea generată de dependența de AI

Un studiu recent, publicat în revista Telematics and Informatics, a analizat modul în care dependența de inteligența artificială afectează studenții americani. Cercetătorii au constatat că între 80% și 90% dintre aceștia utilizează deja instrumente de inteligență artificială generativă pentru diverse sarcini academice, de la redactarea eseurilor la rezumarea textelor și căutarea rapidă de informații.

Această integrare rapidă este complicată de lipsa unor reglementări clare în multe universități, ceea ce îi lasă pe studenți în incertitudine cu privire la granița dintre asistența legitimă și frauda academică. Chunsik Lee, conferențiar de comunicare la University of North Florida și coautor al studiului, a explicat pentru PsyPost că, începând cu primăvara anului 2023, s-a observat un decalaj semnificativ între comportamentele studenților și politicile instituționale. Această zonă gri a determinat echipa de cercetare să examineze factorii care contribuie la dependența excesivă de AI și consecințele psihologice negative ce pot rezulta.

Pornind de la conceptul de „nomofobie” (teama de a rămâne fără smartphone), cercetătorii au introdus termenul de „NoAIfobie” pentru a descrie anxietatea resimțită de utilizatorii care nu mai au acces la instrumentele de inteligență artificială de care au ajuns să depindă. Studiul, realizat pe un eșantion de 393 de studenți, a relevat un aspect crucial: teama de a rămâne în urma colegilor reprezintă un factor mai important în dezvoltarea acestei dependențe decât beneficiile practice, precum economisirea timpului. Chunsik Lee subliniază că acest fenomen nu se reduce la lene, ci este un complex psihologic:

Cea mai importantă concluzie este că dependența studenților de AI nu este doar despre lene; este, de asemenea, de natură socială și generată de anxietate. Am descoperit că studenții sunt prinși într-o dilemă psihologică. Pe de o parte, experimentează «NoAIfobia», iar pe de altă parte se confruntă cu «stigma utilizării AI», adică teama că ceilalți îi vor considera leneși sau trișori. — Chunsik Lee, conferențiar de comunicare la University of North Florida

Cercetătorul avertizează că utilizarea excesivă a AI, pe termen lung, poate duce la o diminuare a abilităților cognitive, un fenomen numit "deskilling", subliniind că nu este doar o chestiune de preferință pentru efort minim, ci o reală dilemă psihologică.

Eficiență versus sentimentul de competență în mediul profesional

În mediul profesional, asistenții digitali au trecut de la statutul de avantaj competitiv la cel de necesitate, pe măsură ce ritmul de lucru a crescut exponențial, iar termenele de livrare s-au scurtat. Psihoterapeutul adlerian Gabriela Răileanu subliniază că utilizarea AI nu implică automat o problemă de dependență:

Cred că este important să facem de la început o distincție foarte clară: faptul că folosim inteligența artificială nu înseamnă automat că avem o problemă. La fel cum nu considerăm că depindem de calculator doar pentru că îl folosim zilnic, nici utilizarea frecventă a AI nu este, prin ea însăși, un semn de dependență. Mai ales în mediul profesional, AI poate fi un instrument extraordinar de eficient. [...] Problema nu apare când AI ne economisește timp. De altfel, creierul nostru este construit în așa fel încât să economisească energie. Din perspectivă evolutivă, avem tendința firească de a căuta soluțiile care ne consumă mai puține resurse. Dacă există un instrument care rezolvă o sarcină mai repede și cu mai puțin efort, este normal să fim tentați să îl folosim. Nu acesta este pericolul. — Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian

Totuși, specialista atrage atenția asupra momentului critic în care relația cu tehnologia devine problematică, generând efecte psihologice adverse și alterând percepția asupra propriului raționament. "Problema apare atunci când începem să credem că nu mai putem funcționa fără el sau când renunțăm complet la exercițiul gândirii și lăsăm instrumentul să gândească în locul nostru. Ca orice abilitate, și gândirea critică se menține prin folosire. Din perspectivă psihologică, primul semn de alarmă este schimbarea relației pe care o avem cu propriile noastre abilități", explică Gabriela Răileanu. Semnalele de alarmă includ amânarea sarcinilor în așteptarea accesului la AI, senzația de blocaj fără instrument, verificarea compulsivă a răspunsurilor chiar și pentru aspecte simple, evitarea raționamentului personal și anxietatea la ideea de a rezolva o problemă fără ajutor. În aceste situații, accentul se mută de pe eficiență pe o diminuare a sentimentului de competență personală.

Anxietatea de performanță și teama de irelevanță profesională

Presiunea de a fi competitiv în era AI aduce cu sine o formă specifică de anxietate. Gabriela Răileanu detaliază impactul acesteia:

Dacă obții rezultate foarte bune cu ajutorul AI, este firesc să începi să te întrebi: «Cât din performanța mea îmi aparține mie și cât instrumentului?» [...] În multe domenii, ritmul de lucru a crescut enorm. Dacă înainte aveai o săptămână pentru un proiect, acum se poate aștepta să livrezi într-o zi. Când AI poate accelera atât de mult munca, apare sentimentul că nu îți mai permiți să nu îl folosești. [...] Dacă toți colegii folosesc AI și livrează mai repede, este foarte greu să fii singura persoană care spune: «Eu vreau să fac totul fără ajutor.» Mulți oameni nu folosesc AI doar pentru că le place. Îl folosesc pentru că se tem să nu rămână în urmă. Iar în spatele acestei temeri se află adesea o frică foarte concretă: frica de a-și pierde relevanța profesională sau chiar locul de muncă. — Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian

Acest fenomen afectează în special anumite categorii, precum tinerii aflați la început de carieră, care nu și-au validat încă experiența independentă, persoanele cu anxietate de performanță sau sindromul impostorului, precum și cei care activează în domenii puternic tehnologizate. Pentru persoanele cu trăsături perfecționiste, AI poate deveni deosebit de seducător, oferind rapid variante "mai bune" sau "mai bine formulate", însă este folosit mai degrabă ca o formă de reasigurare constantă, decât pentru eficiență reală.

Alfabetizarea tehnologică și salvarea gândirii critice

Confruntat cu acest tip de stres profesional, care combină elemente de burnout cu sentimentul de înlocuibilitate, soluția nu constă în respingerea tehnologiei. Specialiștii subliniază importanța "alfabetizării în AI" și a menținerii antrenamentului cognitiv. Calitatea răspunsului oferit de algoritmi depinde fundamental de calitatea întrebării primite, care, la rândul său, se bazează pe expertiza și experiența umană.

Pentru a preveni atrofierea creativității, Gabriela Răileanu recomandă o abordare conștientă: formularea problemei pe cont propriu înainte de a accesa aplicația, utilizarea algoritmului ca partener de brainstorming, verificarea riguroasă a surselor și exersarea independentă a argumentelor. "Îmi place să compar AI cu un calculator de buzunar. Faptul că îl folosim nu înseamnă că nu mai trebuie să înțelegem matematica. La fel, faptul că folosim AI nu înseamnă că nu mai trebuie să înțelegem procesul de gândire din spatele rezultatului", adaugă ea.

În ceea ce privește responsabilitatea angajatorilor și evoluția pieței muncii, psihoterapeutul susține că există competențe pe care inteligența artificială le poate susține, dar nu le poate înlocui cu adevărat: gândirea critică, discernământul, creativitatea izvorâtă din experiența personală, judecata în situații complexe, responsabilitatea pentru deciziile luate, empatia, capacitatea de a construi relații și, poate cea mai importantă, abilitatea de a pune întrebările potrivite. Gabriela Răileanu concluzionează:

Nu cred că viitorul aparține oamenilor care vor concura cu inteligența artificială. Cred că aparține celor care vor ști să colaboreze cu ea fără să renunțe la ceea ce îi face profund umani: curiozitatea, discernământul, creativitatea, experiența acumulată și capacitatea de a construi relații autentice. — Gabriela Răileanu, psihoterapeut adlerian

Explorează subiectele:

NoAIfobia inteligență artificială anxietate gândire critică Gabriela Răileanu

Distribuie Distribuie Comentarii