Paradoxul agricol al României: Lider în numărul de ferme, codaș în tehnologia viitorului

România, în coada clasamentului UE la agricultura de precizie

Conform datelor Eurostat pe anul 2023, o fracțiune modestă din suprafața agricolă a României era cultivată de ferme care integrează tehnologii de agricultură de precizie. În clasamentul european, țara noastră se afla într-o poziție inferioară doar Greciei și Ciprului. La polul opus, state precum Luxemburg, Finlanda și Estonia demonstrau un nivel avansat, cu peste 75% din terenurile agricole exploatate prin astfel de metode. Agricultura de precizie reprezintă un concept modern ce implică utilizarea sistemelor GPS pentru ghidarea utilajelor, a senzorilor pentru analiza solului, a dronelor pentru monitorizarea culturilor și a tehnologiilor care permit aplicarea selectivă a îngrășămintelor și pesticidelor. Obiectivul principal al acestei abordări este optimizarea costurilor, economisirea resurselor și maximizarea producției.

Digitalizarea fermelor europene și decalajul regional

La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 18% dintre ferme au declarat că utilizează cel puțin o tehnologie sau practică specifică agriculturii de precizie. Printre acestea se numără pulverizarea în benzi a produselor pentru protecția plantelor, aplicarea variabilă a îngrășămintelor pe baza datelor satelitare și GPS, sau monitorizarea digitală a culturilor și a solului. Există însă diferențe semnificative între statele membre. Țările din nordul și vestul Europei au investit considerabil în digitalizarea fermelor, în timp ce națiunile din sud-est, inclusiv România, înregistrează progrese mult mai lente. Tehnologia este integrată din ce în ce mai mult în operațiunile agricole europene pentru a automatiza și eficientiza lucrările. Tractoarele și combinele moderne sunt ghidate prin sisteme GPS, ceea ce elimină suprapunerile în timpul semănatului, fertilizării sau erbicidării, contribuind la economii de combustibil și materiale. Dronele și imaginile din satelit joacă un rol crucial în monitorizarea culturilor, identificând precoce zonele afectate de boli, dăunători sau secetă. Senzorii de sol oferă informații în timp real despre umiditate și necesarul de apă al plantelor. În sectorul zootehnic, animalele sunt monitorizate cu senzori și coliere inteligente, care transmit date esențiale despre sănătate, alimentație și reproducere. De asemenea, numeroase exploatații agricole folosesc programe informatice pentru centralizarea datelor despre producție, costuri și consum de resurse, facilitând decizii rapide și informate pentru fermieri.

Conectivitatea, o barieră majoră

O altă provocare identificată de Eurostat este accesul la internet. În 2023, doar 43% dintre fermele din Uniunea Europeană beneficiau de conectivitate. Această cifră contrastează puternic cu cea din Finlanda, Țările de Jos, Danemarca sau Suedia, unde peste 90% dintre ferme aveau acces la internet, facilitând adoptarea pe scară largă a aplicațiilor digitale și a utilajelor inteligente. În numeroase regiuni din estul și sudul Europei, accesul limitat la internet rămâne un impediment semnificativ în calea digitalizării agriculturii. Cea mai frecventă aplicație a tehnologiilor de precizie în agricultura europeană o reprezintă aplicarea produselor fitosanitare cu ajutorul sistemelor digitale. În loc de pulverizarea uniformă a erbicidelor, fungicidelor sau insecticidelor pe întreaga suprafață cultivată, fermierii utilizează GPS-ul, camere video, senzori și imagini satelitare pentru a identifica zonele care necesită tratament. Această abordare reduce consumul de pesticide, costurile și impactul asupra mediului. Aceleași tehnologii sunt folosite în număr crescând și pentru dozarea îngrășămintelor, ghidarea utilajelor agricole și monitorizarea stării culturilor.

De ce România rămâne în urmă: lipsa finanțării și a viziunii

Paradoxul românesc este amplificat de faptul că, deși România deține cel mai mare număr de exploatații agricole din Uniunea Europeană, majoritatea sunt ferme mici, de familie, cu resurse limitate pentru investiții în tehnologie. Conform analizelor OECD, aproximativ jumătate dintre fermierii români utilizează sisteme de ghidare prin GPS, însă doar în jur de 10% folosesc echipamente specifice agriculturii de precizie. Diferențele dintre marile exploatații comerciale și fermele mici sunt considerabile, iar lipsa accesului la finanțare, alături de deficitul de competențe digitale, încetinește modernizarea sectorului. Specialiștii subliniază că agricultura digitală nu mai reprezintă un simplu avantaj competitiv, ci a devenit o necesitate stringentă. Schimbările climatice, alături de creșterea costurilor cu combustibilul, apa și îngrășămintele, impun fermierilor utilizarea cât mai eficientă a resurselor, un obiectiv greu de atins fără ajutorul tehnologiei.

Obstacolele în adoptarea dronelor de către fermierii români

Utilizarea dronelor pentru cartarea solului și aplicarea produselor fitosanitare a început să se dezvolte și în sectorul agricol românesc, dar într-un ritm timid. Fermierii se confruntă singuri cu acest demers, de la suportarea costurilor până la îndeplinirea condițiilor, deoarece operarea dronelor este strict reglementată. Pe lângă cunoștințele agricole aprofundate, sunt necesare autorizații și respectarea unor condiții stricte. Petre Petrescu, un fermier din județul Dolj care a integrat tehnologia de precizie în ferma sa, confirmă rigorile din domeniu. El explică că dronele au o autonomie de zbor limitată, de circa 10 minute, necesitând baterii performante, iar operatorii trebuie să obțină autorizații speciale de la mai multe instituții. Fermierul amintește că, în urmă cu 10-15 ani, fermierilor li s-a promis accesul la fonduri europene pentru astfel de soluții tehnologice, însă aceste oportunități nu s-au concretizat niciodată. Prin urmare, decizia și investiția au rămas exclusiv în sarcina fermierului.

Avem terenuri foarte bune, dar mijloace mecanice de producție foarte slabe. Marea majoritate a fermierilor s-au dotat acum 10-15-20 de ani cu tractoare, combine și alte utilaje și din cauza condițiilor grele din agricultura ultimilor ani, din cauza prețurilor scăzute, nu a mai fost posibil să se retehnologizeze. Lipsa fondurilor, atât naționale cât și europene, pentru accesarea unor metode avansate privind digitalizare agriculturii a dus la rezultatele acestea extrem de slabe.
– Petre Petrescu, fermier

Costul unei drone performante se ridică la aproximativ 25.000 de euro, însă accesoriile necesare pot dubla această sumă, deoarece „nu iei drona, o pui în mașină și pleci cu ea”. Mai mult, exploatarea acestei tehnologii impune cunoștințe aprofundate despre dezvoltarea plantelor și utilizarea produselor fitosanitare, pentru a evita transformarea unei potențiale soluții într-o pierdere. „La o dronă de 100 litri sau 100 kg, e nevoie de minimum două persoane care să o deservească”, explică fermierul. Diferența pe care o face această tehnologie, comparativ cu metodele clasice, este considerabilă. În anul agricol curent, de exemplu, ploile abundente au îngreunat accesul cu mijloace terestre pentru aplicarea produselor insecto-fungicide, mulți fermieri ratând momentul optim, ceea ce a dus la dezvoltarea bolilor și la scăderea producției. Cu drona, situația a fost diferită. Fermierii care utilizează dronele pentru aplicarea produselor își doresc să extindă funcționalitățile. Există posibilitatea cartografierii terenurilor cu ajutorul dronelor, însă aceste produse nu sunt accesibile oricui, adaugă Petre Petrescu. Drona care colectează datele le transmite unei firme specializate care le prelucrează, iar apoi indică dronei de aplicare a produselor fitosanitare ce cantități să folosească, în funcție de specificul fiecărui sector al culturii.

Drona poate astfel să aplice tratamente sau îngrășăminte diferențiat. (...) Face o analiză spectrală și în baza acestei analize spectrale se aplică doar ceea ce trebuie și când trebuie. Dar pentru asta nu este suficient să ai o dronă. (...) Ar trebui ca fermierul să fie sprijinit cu mijloacele financiare, plus că un semnal din partea statului român privind utilizare dronelor ar face ca fermierii să se îndrepte către asta, văzând interesul pe care statul îl acordă.
– Petre Petrescu, fermier

Din păcate, programele europene pentru perioada 2026-2027 nu prevăd astfel de oportunități de finanțare. „Ar trebui ca ministrul Agriculturii și ministrul Finanțelor să fie niște oameni care să aibă viziune, intelectuali rasați care să vadă ce se întâmplă în lumea asta”, susține Petre Petrescu. El oferă exemplul Ucrainei, o țară aflată de peste patru ani în război, care utilizează totuși mijloace tehnologice moderne în agricultură de aproximativ 20 de ani.

Explorează subiectele:

România Agricultură de precizie Drone

Distribuie Distribuie Comentarii