Detaliul privind delegația Iranului care i-a surprins pe negociatorii americani în prima rundă de negocieri din Pakistan

Sosirea delegației iraniene la Islamabad pentru negocieri de pace i-a surprins chiar și pe oficialii americani. Coborând din cursa charter a Meraj Air, nu mai puțin de 71 de persoane - 69 de bărbați și două femei, îmbrăcați cu toții în negru- au pășit pe pista aeroportului, înainte de a se îndrepta spre hotelul de cinci stele Serena, relatează The Telegraph.

Din delegație au făcut parte nume-cheie ale conducerii iraniene: Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului, Abbas Araghchi, ministrul de Externe, Abdolnaser Hemmati, guvernatorul băncii centrale, și Ali Akbar Ahmadian, secretarul consiliului de apărare, alături de diplomați de rang înalt, consilieri ai Gardienilor Revoluției și jurnaliști.

Întâlnirea a reprezentat cel mai înalt nivel de contact direct între Iran și Statele Unite de la criza ambasadei americane din Teheran din 1979 și a avut drept scop oprirea unui conflict care durează de peste o lună. Totuși, dincolo de obiectivul oficial, deplasarea a servit și unui al doilea scop, nedeclarat.

Potrivit unui oficial iranian bine informat, citat de The Telegraph, reuniunea a oferit liderilor de la Teheran o oportunitate rară de a se întâlni în siguranță: „Ei căutau de 40 de zile o oportunitate de a se întâlni fără să-și facă griji, să coordoneze lucrurile și să discute ce să facă cu țara și planurile de viitor.” Acesta a adăugat că „această călătorie în Pakistan a ajutat mult la gestionarea lucrurilor. Iranul a mers acolo cu intenția de pace, dar americanii au ajutat neintenționat Iranul să se coordoneze în cazul în care războiul izbucnește din nou”.

În acest context, succesul negocierilor a devenit secundar față de coordonarea internă facilitată de întâlnire. „Această deplasare a avut un impact pozitiv asupra gestionării țării”, a mai spus oficialul, sugerând chiar că ar fi putut avea loc schimburi de mesaje cu liderul suprem Mojtaba Khamenei.

Situația acestuia rămâne incertă. Liderul în vârstă de 56 de ani nu a mai apărut în public de la numirea sa, după moartea tatălui său, Ali Khamenei, și după ce ar fi fost rănit într-un atac aerian americano-israelian. „În interiorul sistemului, principala întrebare în aceste zile este unde este noul lider și dacă este măcar în viață”, a declarat oficialul.

Războiul și negocierile au scos la iveală o vulnerabilitate majoră a sistemului teocratic iranian: dependența de întâlniri fizice pentru luarea deciziilor. Structura de guvernare - de la liderul suprem la consiliul gardienilor, parlament și comandanții militari - necesită consultări directe, care nu sunt posibile în condițiile în care bombardamentele americano-israeliene au vizat centre de comandă și întruniri ale liderilor.

În aceste condiții, oficialii de rang înalt nu s-au putut reuni în siguranță în orașe precum Teheran, Isfahan sau Qom, de teama unor noi atacuri aeriene.

Componența delegației a suscitat opinii împărțite printre analiști. Deși, teoretic, ministrul de Externe Abbas Araghchi, cel mai experimentat interlocutor al SUA în dosarul nuclear, ar fi trebuit să conducă negocierile, rolul principal i-a revenit lui Ghalibaf, fost comandant al Gardienilor Revoluției, ceea ce sugerează că armata rămâne factorul dominant în deciziile strategice.

Este apropiat de Khamenei, care l-a protejat pe parcursul mai multor scandaluri de corupție care ar fi trebuit să-i pună capăt carierei. Răspunde în fața lui Khamenei și a Gardienilpr Revoluției, nu în fața președintelui Massoud Pezeshkian, care nu a făcut parte din delegație

Prezența lui Ahmadian în calitate de secretar al Consiliului de Apărare arată prioritățile militare. pe de altă parte, includerea lui Hemmati atestă faptul că criza economică necesita o atenție imediată.

Analistul iranian Ali Bigdeli a criticat această structură, argumentând că „componența echipei de negociere nu a avut unitatea și experiența necesare pentru astfel de negocieri sensibile” și că discuțiile au fost afectate de „graba de a intra în negocieri fără pregătirea necesară” .

În schimb, expertul Omid Memarian a declarat pentru The New York Times că delegația transmite „un mesaj de consens intern în favoarea negocierilor și un acord la cele mai înalte niveluri ale regimului”.

Negocierile au durat 21 de ore, înainte ca vicepreședintele american JD Vance să părăsească discuțiile, calificând pozițiile Iranului privind îmbogățirea uraniului și Strâmtoarea Ormuz drept inacceptabile. Ulterior, Araghchi a susținut că părțile erau „la câțiva pași” de un memorandum de înțelegere, dar s-au lovit de „maximalismul” american, în timp ce Ghalibaf a acuzat Washingtonul că nu a reușit să câștige încrederea Teheranului.

În Iran persistă suspiciunea că serviciile americane au monitorizat îndeaproape vizita, inclusiv sosirile și deplasările delegației, informații care ar putea deveni relevante dacă negocierile eșuează.

Ambele părți au indicat disponibilitatea de a relua discuțiile, posibil chiar în cursul acestei săptămâni, deși oficialii pakistanezi spun că nu a fost stabilită o dată concretă

Între timp, conducerea Iranului intră din nou în clandestinitate - de această dată însă, mai bine coordonată, comentează The Telegraph.