Dezvăluiri ȘOCANTE! Cea mai IMPORTANTĂ parte a arhivei fostei Securități, aia cu surprize, blocată de actuala conducere a CNSAS!
Dezvăluiri ȘOCANTE! Cea mai IMPORTANTĂ parte a arhivei fostei Securități, aia cu surprize, blocată de actuala conducere a CNSAS! Mădălin Hodor, acuzații grave la adresa CNSAS: Constatăm că tergiversarea predării acestei ultime părți consistente a arhivei fostei Securități se datorează tocmai instituției care împlinește, anul acesta, 20 de ani de la înființare.
Istoricul Mădălin Hodor, acuză Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, într-un apel public redactat împreună cu Andrei Ursu și Mihai Demetriade, că tergiversează predarea ultimei părți ”consistente a arhivei fostei Securități”. Istoricul susține că Serviciul Român de Informații și-ar fi arătat disponibilitatea de a preda o parte considerabilă din arhivă. Ar fi vorba atât de dosare din diferite tipuri de fonduri, dar și de Cartoteca General Documentară, reprezentând indexul alfabetic, în format hârtie, al celor supravegheați și urmăriți, așa cum acesta a fost creat de unitățile centrale (București) ale Securității, însumând mai bine de 4.500.000 fișe.
Redăm mai jos apelul postat de istoricul Mădălin Hodor pe pagina sa de Facebook:
„Comunicat public. Rezultatele scrisorii deschise adresate Administrației Prezidențiale de Andrei Ursu și de istoricii Mihai Demetriade și Mădălin Hodor în data de 28 septembrie 2017
Subsemnații, inițiatori ai unei scrisori deschise lansate în septembrie 2017, adresată Administrației Prezidențiale și susținută de sute de alți semnatari, considerăm necesar să comunicăm public care a fost efectul acelei scrisori și cum au reacționat autoritățile implicate.
Am cerut atunci sprijin public, prin semnăturile solicitate, pentru un demers de completare esențială a arhivelor principalului instrument represiv al regimului comunist, Securitatea, menite legal să ajungă la C.N.S.A.S. Ceream, în toamna lui 2017, deblocarea procesului predării arhivelor, prin implicarea responsabilă a S.R.I. și C.N.S.A.S., într-un dialog care să ducă la predarea efectivă a tuturor dosarelor aflate încă în custodia Serviciului.
Administrația Prezidențială si-a arătat deschiderea față de scopul demersului nostru și ne-a facilitat o întrevedere cu directorul S.R.I. Concluzia discuției pe care am avut-o cu domnul Hellvig și oficialii arhivei S.R.I., participanți și ei la întrevedere, a fost promisiunea restituirii tuturor acelor documente create de Securitate, nepredate până la această dată, fără nici o reținere.
Totodată, Administrația Prezidențială și-a manifestat, fără rezervă, sprijinul în favoarea unei predări a tuturor fondurilor create sau deținute de fostul aparat represiv, de toate acele instituții care au continuat patrimoniul acestora, fie că este vorba de S.R.I., S.I.E., M.I. sau M.Ap.N. – ultima deținând multe dosare ale fostului D.S.S., documente reținute și păstrate în contextul Revoluției din decembrie 1989.
Dimensiunea acestui fond arhivistic care urmează să fie predat C.N.S.A.S. în urma discuțiilor antamate este considerabilă, vorbind aici atât de dosare din diferite tipuri de fonduri, dar și de Cartoteca General Documentară, reprezentând indexul alfabetic, în format hârtie, al celor supravegheați și urmăriți, așa cum acesta a fost creat de unitățile centrale (București) ale Securității, însumând mai bine de 4.500.000 fișe.
Am solicitat explicit, atât în scrisoarea deschisă amintită, cât și în discuția cu directorul S.R.I., predarea integrală a bazei de date electronice a Centrului de Informații și Documentare (C.I.D.) și a inventarelor tuturor fondurilor arhivistice întocmite de Securitate.
Conducerea S.R.I. a manifestat și în această privință disponibilitatea construirii unei modalități de predare a bazelor de date electronice, cu eliminarea informațiilor care ar putea aduce atingere siguranței naționale. Considerăm predarea Cartotecii, doar un prim pas, care deși nu închide problema, face aflarea adevărului ceva mai ușoară.
Este util de amintit, în context, faptul că fondurile de care vorbim au o importanță capitală atât pentru înțelegerea unor mecanisme ale represiunii, până acum insuficient documentate, dar mai ales pentru instrumentarea cercetărilor penale în dosarele cunoscute public sub sintagma integratoare de „Procesul comunismului”, aflate, în diferite stadii ale anchetelor, la Secția Parchetelor Militare de pe lângă I.C.C.J. sau la Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Este inutil, în acest sens, să pledăm pentru urgența concretizării acestui proces.
Considerăm că este de datoria noastră, în primul rând față de societatea căreia i-am solicitat încrederea, dar și – unii dintre noi – ca funcționari publici, aflați în serviciul public și în logica mandatului instituțional, ce include obligația întregirii fondurilor arhivistice create sau păstrate de fostul aparat represiv comunist, să facem publică trenarea inexplicabilă a acestor predări, la care actorii instituționali amintiți s-au angajat neechivoc. În acest sens, sprijinul Președinției și al S.R.I. privind predarea în cel mai scurt timp și în integralitate a tuturor acestor fonduri a fost determinant.
Cu surprindere suntem nevoiți să constatăm că tergiversarea predării acestei ultime părți consistente a arhivei fostei Securități se datorează tocmai instituției care împlinește, anul acesta, 20 de ani de la înființare (C.N.S.A.S.).
Este greu de înțeles atitudinea pasivă și dezinteresată a conducerii instituției mai ales în contextul în care legea de funcționare a fost recent modificată de Parlament, modificare care permite reverificarea tuturor persoanelor care ocupă funcții publice.
Prin această modificare legislativă instituția va fi obligată să reia verificările privind aceste persoane, iar în absența preluării fondurilor menționate, între care se regăsesc și dosare clasate anterior la „siguranță națională”, rezultatul acestora ar putea fi viciat. Sperăm ca în cel mai scurt timp, Colegiul C.N.S.A.S. să valorifice oportunitatea acordului inter-instituțional, obținut pe fondul realizării publice a importanței cruciale a arhivelor comunismului.
Pasivul toxic al păstrării documentelor fostului aparat represiv, inexplicabilă și nejustificată de realitatea unei Românii democratice – ferm ancorată în idealurile europene și atlantiste ale statului de drept și alianțelor la o comunitate de state care privilegiază adevărul, indiferent de cât de incomod poate fi, sperăm că a fost înțeles și depășit. La rându-ne nădăjduim că și instituția datoare să preia toate aceste documente și să constituie avangarda decomunizării va înțelege urgența demersului și rolul pro-activ ce-i este destinat.”
