DIICOT: Semnalăm riscul ca grațierea să favorizeze fenomenul infracțional; proiectul Ministerului Justiției nu e fundamentat pe o analiză statistică

DIICOT: Semnalăm riscul ca grațierea să favorizeze fenomenul infracțional; proiectul Ministerului Justiției nu e fundamentat pe o analiză statistică

DIICOT susține că proiectul de ordonanță inițiat de Ministrul Justiției nu este întemeiat pe o analiză statistică a numărului de deținuți aflați în penitenciare, defalcată pe categorii de infracțiuni, pentru a fi apreciat cu exactitate numărul persoanelor care vor fi eliberate și există riscul ca grațierea să favorizeze fenomenul infracțional.

DIICOT a dat publicității joi un comunicat de presă în care critică proiectele de ordonanță privind grațierea și modificarea unor prevederi din Codul penal.

"Apreciem ca insuficiente elementele puse la dispoziție de Ministerul de Justiție pentru a evalua impactul grațierii în sfera infracționalității, dar semnalăm riscul că aceasta poate reprezenta o condiție favorizantă a fenomenului infracțional specific din aria de competență a DIICOT. Apreciem că măsura inițiată de Ministerul Justiției, așa cum a fost explicată în Nota de fundamentare, nu este întemeiată pe o analiză statistică a numărului de persoane încarcerate în sistemul penitenciar, defalcată pe categorii de infracțiuni, astfel încât să poată fi apreciat cu rigurozitate numărul de persoane care vor fi eliberate în consecința grațierii pentru fiecare categorie de infracțiuni vizate de ordonanța de urgență și măsura în care o atare abordare va rezolva problema definită în nota de fundamentare", arată DIICOT.

În opinia DIICOT, includerea în efectele actului de grațiere colectivă a pedepselor, altele decât cele cu executare în regim de detenție, nu este justificată în considerarea argumentelor expuse în Nota de fundamentare.

"Proiectul OUG supus opiniei noastre este de natură a contraria corpul procurorilor DIICOT prin efectele sale care vin în contradicție vădită cu elementele de politică penală care au fundamentat acțiunea organelor de aplicare a legii în ultimii ani. Astfel de elemente se regăsesc în toate strategiile naționale în materie, adoptate prin acte normative în vigoare, caracterizate prin imperativul eficienței luptei împotriva corupției, a evaziunii fiscale, a criminalității organizate și a altor infracțiuni grave. În măsura în care liniile directoare ale politicilor penale ale statului se modifică, considerăm absolut necesar ca eventualele modificări să fie ilustrate în acte normative coerente, de natură să clarifice direcțiile de acțiune strategică la nivelul organelor de aplicare a legii", mai spune DIICOT.

Procurorii apreciază că "urgența adoptării actului de clemență nu este echilibrat justificată", în condițiile în care art. 73 din Constituția României, precum și art. 2 din Legea nr. 546/2002, statuează că acordarea amnistiei sau a grațierii colective se reglementează prin lege organică.

Cu privire la proiectul de OUG privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedură penală, DIICOT susține că a inițiat o consultare largă a procurorilor pentru o evaluare cât mai riguroasă "ante factum" a posibilelor efecte, iar rezultatele acestei consultări vor fi înaintate Ministerului Justiției.

În comunicatul difuzat joi, DIICOT face o analiză a infracțiunilor care apar în proiectul de modificare a Codului penal.

*** În cazul abuzului în serviciu, potrivit sursei citate, se observă o înjumătățire a limitelor de pedeapsă și condiționarea existenței faptei de crearea unei "pagube" mai mari de 200.000 de lei, iar conform Notei de fundamentare temeiul modificării art. 297 s-ar regăsi în decizia CCR.

DIICOT susține că, studiind textul deciziei, se observă că ceea ce au criticat judecătorii CCR este doar lipsa de predictibilitate referitoare la nivelul legislației încălcate de presupusul făptuitor, fără a face în acest context vreo legătură cu un anume cuantum, ținând cont de faptul că infracțiunea de abuz în serviciu nu este una eminamente legată de o pagubă, ca furtul sau înșelăciunea. Valorile sociale apărate de art. 297 și următoarele din Codul penal sunt cele referitoare la relațiile de serviciu, iar nu cele referitoare la patrimoniul unei persoane.

"A condiționa însăși existența unei infracțiuni de o pagubă (nu folos, nu prejudiciu, nu produs infracțional, nu interese legale vătămate) este, în opinia noastră, o eroare legislativă prin ea însăși. Cât privește alin. 3, nou introdus prin propunerea legislativă, este de menționat că în referire la cazul unei persoane juridice de drept public plângerea prealabilă ar trebui formulată de reprezentantul legal al acesteia, cel mai probabil autorul abuzului în serviciu, dat fiind faptul că, în general, abuzul e generat de o persoană cu autoritate de decizie sau cu funcție de conducere sau control. Nu în ultimă instanță, textul astfel cum este redactat limitează sfera de aplicabilitate a infracțiunii de abuz în serviciu, dezincriminând practic acte materiale care, deși întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, nu realizează condiția producerii pagubei de 200.000 lei", explică DIICOT.

Procurorii semnalează faptul că nu există în nota de fundamentare o referire la un studiu de impact, care să arate numărul faptelor pentru care în prezent se efectuează cercetări, numărul cauzelor care se află pe rolul instanțelor ori în raport de care au fost pronunțate condamnări pentru infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de Codul penal, iar "paguba" este de sub 200.000 lei, având în vedere că o atare nouă reglementare va intra sub incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii mai favorabile sau a legii penale de dezincriminare.

De asemenea, în noua reglementare a fost înlăturată pedeapsa complementară, fără a se da o explicație cu privire la această abordare legislativă.

*** În cazul neglijenței în serviciu, DIICOT susține că abrogarea acestei infracțiuni ar lăsa neacoperită sfera actelor materiale asemănătoare celor incriminate la art. 297 Cod penal, dar săvârșite cu forma de vinovăție a culpei.

Potrivit DIICOT, de asemenea, nu s-a realizat un studiu de impact referitor la numărul cauzelor aflate pe rolul parchetelor sau instanțelor având ca obiect infracțiunea prevăzută la art. 298 Cod penal ori numărul condamnărilor, având în vedere că o atare nouă reglementare va intra sub incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii mai favorabile sau a legii penale de dezincriminare.

*** În cazul conflictului de interese, se observă că modificarea textului nu este menită să pună textul în acord cu dispozițiile deciziei CCR, ci restrânge în mod nejustificat sfera de aplicabilitate a acestuia, indică procurorii.

"Constatăm că judecătorii Curții atrag atenția doar asupra faptului că, prin modificarea Codului civil, contractele comerciale sunt considerate contracte civile, astfel încât termenul a devenit atât de larg, încât nu mai este predictibil. Așadar, sintagma 'contracte comerciale' putea fi înlăturată sau explicitată, cu păstrarea celorlalte dispoziții normative".

*** În cazul denunțului, potrivit DIICOT, alineatul 3 este nou introdus fără a fi explicată în concret în nota de fundamentare rațiunea pentru care se dorește introducerea sa, celeritatea soluționării unor cauze neputând fi primită ca explicație suficientă.

DIICOT arată că efectul introducerii acestui alineat în Codul de procedură penală are efecte în dreptul substanțial, context în care o atare reglementare trebuia operată, dacă era considerată necesară, în legătură cu infracțiunile la care sunt prevăzute cauze de impunitate, de exemplu art. 290 Cod penal, art. 292 Cod penal.

"Astfel cum este prezentat, termenul de 6 luni pare a fi un termen peremptoriu, introdus fiind în Codul de procedură penală. În general opțiunea legiuitorului cu referire la introducerea unor astfel de termene apare drept sancțiune și se referă la neexercitarea unor drepturi de către o parte în proces, nerespectarea termenului ducând la decăderea din drept. Or, opțiunea de a depune un denunț nu este în mod necesar un drept procedural al unei părți, care neexercitat să conducă la decădere din acest drept, ci mai degrabă o facultate. Învederăm faptul că instituția denunțului, mod de sesizare a organelor de urmărire penală, este un act procedural derivat dintr-o obligație de diligență, morală, cetățenească de care poate uza sau nu orice persoană fizică sau juridică care a luat la cunoștință despre comiterea unei fapte, alta decât faptele pentru care există o obligație legală de a denunța sau înștiința autoritățile sau organele de urmărire penală", explică DIICOT.

Procurorii menționează prevederile art. 266, art. 267 și art. 410 din Codul penal, care pedepsesc în condiții strict prevăzute conduita pasivă a persoanei care, luând la cunoștință despre anumite fapte, alege să nu înștiințeze autoritățile ori organele de urmărire penală.

"Dintr-o altă perspectivă, în dosarele de competența DIICOT, modul de sesizare în forma denunțului este legat și de dreptul inculpatului de a-și crea o situație juridică mai favorabilă, situație pe care, fără amenințarea iminentă a unei condamnări grave, persoana cercetată nu ar crea-o, dat fiind faptul că, în general, persoanele care fac obiectul denunțului sunt, de cele mai multe ori, ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii. Cei mai mulți dintre denunțători sunt complici sau coautori la faptele comise de persoanele denunțate și, câtă vreme infracțiunea se săvârșește în condiții de avantaj pentru ele, nu au niciun interes să facă denunț. Atât timp cât urmărirea penală se efectuează până la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, nu există niciun motiv pentru care instituția denunțului trebuie limitată la un interval de timp de la data săvârșirii faptei", mai spune DIICOT.

În plus, termenul de șase luni care ar fi impus prin modificarea propusă de Ministerul Justiției ar crea o cauză de impunitate pentru prezumtivul făptuitor și ar reduce, de fapt, termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul acestor infracțiuni.

"Celeritatea soluționării cauzei, invocată în Nota de fundamentare a proiectului OUG, nu este prin ea însăși un scop în sine, atâta vreme cât principiile aflării adevărului și al tragerii la răspundere penală a tuturor persoanelor vinovate de săvârșirea de infracțiuni în interiorul termenului de împlinire a prescripției răspunderii penale trebuie să primeze, fiind un deziderat social al oricărui stat democratic. În reglementarea actuală, denunțul s-a dovedit fără echivoc un instrument eficient al luptei împotriva criminalității organizate și a corupției prin intermediul căruia organele de aplicare a legii descoperă săvârșirea unor infracțiuni care în mare măsură ar rămâne altfel nedevoalate", mai afirmă procurorii.

AGERPRES

Trimite pe WhatsApp


Citește și:

populare
astăzi

1 „Bianca Drăgușanu, amantă, prostituată, psihopată…” / Daria Radionova l-a dat în fapt pe Alex Bodi!

2 Așa o fi?

3 Așa e!

4 VIDEO Actorul PSD George Ivaşcu, noul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România

5 Uite dovada măsluirii! / „Marele document” care a făcut vâlvă ieri a fost adăugat ulterior cu pixul în registrul…