Considerat unul dintre geniile comediei româneşti, Ștefan Mihăilescu-Brăila ar fi împlinit astăzi 98 de ani. Marele actor s-a stins din viață la 71 de ani, uitat de lume. La înmormântarea sa au participat doar câteva persoane.

Ștefan Mihîilescu-Brăila, magistral în rolul lui Bachus FOTO Adevărul

De altfel, toată viața sa a fost marcată de o mare durere. Se spune că a fost un copil nedorit și neiubit de mamă, lucru care i-a influențat întreaga sa devenire ca om.

Ştefan Mihăilescu-Brăila s-a născut la 3 februa­rie 1925 la Brăila. Mama lui a fost infirmieră și l-a născut la 19 ani, în afara căsătoriei. A fost un copil ”din flori”, cu copil nedorit și care nu a fost iubit de mama sa. Din acest motiv, Ştefan Mihăilescu-Brăila n-a putut să-şi ierte mama niciodată și a fost marcat pe viaţă. A su­fe­rit îngrozitor toată viața. Mai târziu, a mărturisit că, la rândul său, nu a putut iubi: ” N-am fost învăţat”, spunea Ştefan Mihăilescu-Brăila.

O rudă a marelui actor povestea că s-a născut la Brăila, în casa bunicilor din partea mamei. A venit pe lume dintr-o relație de o noapte cu un medic care locuia în cartierul Lacul Dulce. Nu a avut o copilărie fericită. Mama lui era rece, se purta rău cu el. Unchiul lui îi spunea mereu că e foarte urât, îl băteau cu lingura în cap. A suferit toată viaţa, panicat de sărăcie. Era po­sesiv cu lucrurile lui, dar era şi în stare să dăruiască foarte mult, scria click.ro , la 23 de ani de la moartea marelui actor.

A fost un copil sărac

În 1936, se înscrie la Liceul in­dus­trial din Brăila şi îl termină în 1940. Din 1944 face parte din mişcarea artistică de amatori. A fost un copil sărac şi de aceea a început să muncească de la vârsta de 16 ani. A fost pe rând hamal, salahor, funcţionar. Vedea multe filme, în special americane. Chiar își dorea să ajungă în America, în țara tuturor posibilităților. La 14 ani s-a urcat într-o birjă și a spus: ”Nene, eu vreau să ajung în America”.

S-a înscris la Conservatorul “G. ­Cavadia”, conservatorul de muzică şi artă dramatică , pe care-l termină în 1947.

După terminarea Con­servatorului a fost angajat actor la Teatrul de Stat Brăila, iar acolo erau doi Ştefan Mi­hăilescu şi, pentru că pe bunica lui o chema şi Brăila, şi-a luat această poreclă pentru a nu fi confundat cu alţii. În 1950, se căsătoreşte cu Georgeta ­Rahtopol, iar în 1956 se transferă la Teatrul din Baia Mare. Vine prin concurs la Teatrul Giuleşti din Bucureşti în 1957, care se numea atunci Teatrul Muncitoresc CFR.

Ultimul rol

Ultimul rol pe care l-a interpretat magistral Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost cel al unui falsificator de băuturi alcoolice. În realitate, Gheorghe Ştefănescu a fost singurul mafiot adevărat al "Epocii de aur", care a fost transformat în personaj de film în anii regimului comunist. În 1984, la trei ani de la executarea lui în Penitenciarul Jilava, pe marile ecrane a rulat filmul "Secretul lui Bachus", cu Ştefan Mihăilescu-Brăila în rolul principal. Un rol pe care cei care au anchetat dosarul „Vinul“ l-au considerat magistral.

Adevăratul mafiot a fost executat de comuniști

„Creierul“ unei grupări considerate „mafiote“, care a acţionat în perioada 1971-1978, condamnat la moarte la data de 21 iulie 1981 şi executat la Jilava pe 14 decembrie în acelaşi an, Gheorghe Ştefănescu, un gestionar al unei prăvălii cu vinuri din Bucureşti, a pus pe jar autorităţile în perioada comunistă.

A adus statului un prejudiciu de 4,5 milioane de dolari. I-au fost confiscate peste 19 kilograme de bijuterii din aur şi pietre preţioase. Afacerea lui Gheorghe Ştefănescu, botezat post-mortem „Bachus“, a început în 1971 în depozitul său de vinuri de pe Calea Griviţei. Aici, la depozitul mde vinuri și rachiuri pusese la cale o mare escrocherie.

Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de vin a contrafăcut şi ţuică de prune. În toată perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alterate. Se estimează că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală - aproape 10 milioane de euro. Legenda spune că din banii recuperaţi comuniştii ar fi reconstruit podul Grant.