Drumul Marmurei: o șosea montană de 88 de milioane de euro leagă trei județe

Utilajele de construcții au început deja intervențiile pe primele două sectoare ale Drumului Județean 684, în cadrul unui parteneriat administrativ extins condus de Consiliul Județean Timiș, alături de administrațiile județene din Caraș-Severin și Hunedoara. Noua arteră rutieră are menirea de a scoate din izolare comunitățile montane și de a revigora turismul într-o zonă legendară pentru cariera de marmură de la Ruschița.

Startul oficial a fost marcat prin deschiderea șantierului pe tronsonul timișean al șoselei, autoritățile locale confirmând predarea amplasamentului către constructori.

„Lucrările de modernizare a DJ 684 au intrat în etapa de execuție. Pentru cele două tronsoane au fost emise ordinele de începere, amplasamentele au fost predate constructorului, iar lucrările sunt deja în desfășurare. Investiția vizează traseul DN 68A (Coșava) – Tomești – Luncanii de Jos – limita județului Caraș-Severin, cu o lungime totală de 26,978 km. Modernizarea drumului va asigura o legătură mai bună între județele Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, precum și deplasări mai sigure și mai rapide. Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană, prin Programul Regional Vest 2021–2027” — Consiliul Județean Timiș

Un traseu montan de 56 de kilometri finanțat din bani europeni

Configurația integrală a „Drumului Marmurei” însumează circa 56 de kilometri și reunește porțiuni din DJ 684 și DJ 684A. Prin modernizarea unor trasee ocupate în prezent preponderent de drumuri forestiere, noua cale de acces va face legătura directă între Valea Begăi (Timiș), Valea Bistrei (Caraș-Severin) și Valea Cernei (Hunedoara).

Costurile totale ale proiectului depășesc 450 de milioane de lei (aproximativ 88 de milioane de euro), din care aproape 48 de milioane de euro sunt asigurate prin fonduri europene nerambursabile accesate prin Programul Regional Vest. Conform Agenției pentru Dezvoltare Regională Vest, modernizarea DJ 684 aduce două avantaje majore: facilitarea accesului călătorilor către atracțiile locale și apropierea rețelei de autostrăzi de locuitorii din zonă.

Lucrările sunt împărțite pe mai multe loturi teritoriale:

• Sectorul Timiș: două tronsoane pe ruta Coșava – Tomești – Luncanii de Jos – limita cu județul Caraș-Severin;
• Sectoarele Caraș-Severin: două loturi scoase la licitație de CJ Caraș-Severin, respectiv Voislova – Ruschița – granița cu Timișul și conexiunea dintre DJ 684 și limita cu Hunedoara (către DJ 687D);
• Ramificația montană: un braț de aproximativ 6,2 kilometri pe DJ 684A, care urcă din perimetrul Rusca Montană – Ruschița până la Gura Bordului, la granița cu Hunedoara. De aici, drumul continuă pe DJ 687D pe Valea Cernei, ajungând la Lacul Cinciș și municipiul Hunedoara.

Punctul de pornire al DJ 684 este localitatea Coșava (Timiș), la intersecția cu DN 68A Deva–Lugoj și în proximitatea Autostrăzii A1. Drumul urcă spre izvoarele Begăi prin Tomești și Luncanii de Jos, trece cumpăna de ape către Ruschița, coboară pe lângă cariera istorică de marmură și continuă prin Rusca Montană până la Voislova, unde întâlnește DN 68 (Hațeg–Caransebeș–Lugoj).

Sate tot mai goale pe ruinele industriei de altădată

Noua investiție traversează o zonă în care crestele ating aproape 1.400 de metri altitudine, dominată de păduri compacte și văi adânci. La un loc, cele patru comune aflate de-a lungul traseului — Tomești din Timiș, Lunca Cernii de Jos din Hunedoara, precum și Zăvoi și Rusca Montană din Caraș-Severin — abia mai adună 8.000 de locuitori.

Situația contrastează puternic cu forfota din a doua jumătate a secolului XX, când resursele naturale susțineau comunități dinamice. Faimoasa carieră de marmură din Ruschița, a cărei exploatare a început în secolul al XIX-lea, funcționa în paralel cu minele de fier din împrejurimi, atrăgând mii de forțe de muncă din toată țara.

O poveste similară s-a derulat pe versantul opus al munților, la Tomești. Aici, o veche fabrică de sticlă fondată la începutul secolului al XIX-lea, alimentată cu nisip cuarțos din cariera satului Jupânești, a fost extinsă substanțial în perioada comunistă. În jurul unității productive s-a format așezarea Colonia Fabricii, unde au fost ridicate peste 200 de locuințe în blocuri destinate muncitorilor. Închiderea sau restrângerea activităților industriale după 1990 a declanșat însă migrația masivă a forței de muncă și părăsirea treptată a satelor.

Rute istorice întrerupte și naveta spre marile centre urbane

Declinul a fost accelerat de pierderea legăturilor esențiale de transport. Spre sud, culoarul DN 68 Hațeg–Caransebeș dublează traseul unei spectaculoase căi ferate de 80 de kilometri, realizată la începutul secolului XX pentru valorificarea resurselor forestiere și miniere. În anii ’70, tronsonul central al acestei căi ferate — prevăzut cu un sistem special de cremalieră la Porțile de Fier ale Transilvaniei pentru tractarea garniturilor pe pante abrupte — a fost desființat. Măsura a izolat localitățile de pe Valea Bistrei și din Țara Hațegului de fluxurile majore dintre Banat și Transilvania.

Deși ținutul este încărcat de vestigii din Antichitate — fiind traversat odinioară de axa principală a Daciei Romane din vecinătatea capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa —, depărtarea de magistralele moderne de transport a perpetuat izolarea.

În nordul masivului, comunitățile din lungul DN 68A se confruntă cu transformări similare. Tranzitul greu a fost preluat treptat de Autostrada A1 Deva–Lugoj, unde se lucrează intens la sectorul de 13,5 kilometri de la granița județelor Hunedoara și Timiș. Pe vechea arteră comercială, folosită încă din antichitate și dezvoltată pe vremea stăpânirii austriece, activitatea productivă a apus, iar mulți dintre localnicii rămași sunt nevoiți să facă zilnic navete de până la 100 de kilometri către platformele industriale din Timișoara.

Explorează subiectele:

infrastructură Drumul Marmurei Munții Poiana Ruscă

Distribuie Distribuie Comentarii